DECIZIE   Nr. 253 din 10 mai 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 172 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 593 din  8 iulie 2005

    Ioan Vida               - presedinte
    Nicolae Cochinescu      - judecator
    Constantin Doldur       - judecator
    Acsinte Gaspar          - judecator
    Kozsokar Gabor          - judecator
    Petre Ninosu            - judecator
    Ion Predescu            - judecator
    Serban Viorel Stanoiu   - judecator
    Florentina Balta        - procuror
    Cristina Catalina Turcu - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 172 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Vitivinicola Basarabi" - S.A. in Dosarul nr. 4.827/COM/2004 al Tribunalului Constanta - Sectia comerciala.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 21 aprilie 2005 si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amanarea pronuntarii la data de 10 mai 2005.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 8 noiembrie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 4.827/COM/2004, Tribunalul Constanta - Sectia comerciala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 172 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Vitivinicola Basarabi" - S.A. intr-o cauza avand ca obiect o cerere de deschidere a procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul sustine ca textul de lege criticat incalca prevederile art. 16 alin. (2) si art. 21 alin. (3) teza intai din Constitutie. In acest sens arata ca, analizand prevederile art. 172 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, se poate concluziona ca legiuitorul a facut o distinctie intre creditorii persoane fizice ori juridice si creditorii organe fiscale, constand in aceea ca numai prima categorie de creditori poate fi obligata la plata unei cautiuni pana la judecarea cererii de deschidere a procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului, in conformitate cu prevederile Legii nr. 64/1995. Prin urmare, creditorii persoane fizice ori persoane juridice sunt supusi unui tratament discriminatoriu in raport cu creditorii organe fiscale, consecinta fiind incalcarea art. 16 alin. (2) din Constitutie, potrivit caruia "nimeni nu este mai presus de lege".
    Posibilitatea obligarii creditorului la plata unei cautiuni, in cazul in care introduce cerere pentru deschiderea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului, a fost instituita cu scopul de a preveni formularea cu rea-credinta a cererii si pentru a acoperi eventualul prejudiciu pe care debitorul l-ar putea suferi. Aceste garantii nu mai exista atunci cand creditorii sunt organe fiscale, care nu au obligatia consemnarii cautiunii.
    Principiul procesului echitabil este, de asemenea, incalcat in ceea ce priveste egalitatea de tratament a partilor, respectiv "egalitatea de arme procesuale", in masura in care unul dintre participantii la proces este favorizat prin dispozitiile textului de lege criticat.
    Autorul exceptiei concluzioneaza ca lipsa totala a cautiunii va genera lipsa totala a existentei exercitiului dreptului la recuperarea pierderilor suferite. Invoca in acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale, respectiv Decizia nr. 40 din 29 ianuarie 2004.
    Tribunalul Constanta - Sectia comerciala apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate a textului de lege criticat, prin raportare la art. 16 alin. (2) din Constitutie, este neintemeiata, intrucat textul constitutional vizeaza cetatenii si nu persoanele juridice, sens in care este si practica jurisdictionala a Curtii Constitutionale.
    In ceea ce priveste critica adusa art. 172 alin. (2) din Codul de procedura fiscala, in raport cu art. 21 alin. (3) teza intai din Constitutie, arata ca principiul constitutional al procesului echitabil nu este incalcat, deoarece cauza urmeaza sa fie solutionata cu respectarea principiului contradictorialitatii si a dreptului la aparare, fiecare dintre parti dispunand de posibilitati suficiente si echivalente pentru a-si sustine pozitia asupra starii de insolventa, fara ca vreuna dintre parti sa fie defavorizata in raport cu cealalta. Debitoarea are dreptul de a se adresa instantelor judecatoresti pentru repararea eventualelor pagube suferite ca urmare a introducerii cu rea-credinta de catre creditoare a cererii de deschidere a procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului.
    Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Astfel, nu poate fi retinuta critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 172 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, prin raportare la art. 16 alin. (2) din Constitutie, intrucat acesta vizeaza cetatenii si nu persoanele juridice.
    Cu privire la problema exercitarii cu rea-credinta, de catre organele fiscale de executare, a dreptului de a cere instantei judecatoresti inceperea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului, face urmatoarele precizari: din prevederile Codului de procedura fiscala reiese ca, in cazul debitelor fiscale ale comerciantilor, societati comerciale, cooperative de consum ori cooperative mestesugaresti sau persoane fizice, organele fiscale de executare au obligatia de a cere instantelor judecatoresti competente inceperea procedurii reorganizarii judiciare sau a falimentului, in conditiile legii, in considerarea interesului public, si anume colectarea creantelor fiscale.
    In ceea ce priveste sustinerea autorului exceptiei referitoare la incalcarea prin dispozitiile legale criticate a prevederilor art. 21 alin. (3) teza intai din Constitutie, potrivit carora "partile au dreptul la un proces echitabil", apreciaza ca aceasta este neintemeiata, deoarece scutirea organelor fiscale de executare de la plata cautiunii in cazul deschiderii procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului, ca de altfel si scutirea de la plata oricaror taxe, tarife, comisioane sau cautiuni pentru cererile, actiunile si orice alte masuri pe care le indeplinesc in vederea administrarii creantelor fiscale, cu exceptia celor privind comunicarea actului administrativ fiscal (art. 197 din Codul de procedura fiscala), reprezinta o consecinta a naturii activitatii desfasurate de acestea, a carei finalitate o constituie colectarea creantelor fiscale in vederea asigurarii resurselor financiare ale bugetului consolidat.
    In sensul celor aratate invoca Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1 din 8 februarie 1994 si Decizia nr. 512 din 18 noiembrie 2004.
    Avocatul Poporului apreciaza ca textul de lege criticat este constitutional. Astfel, potrivit jurisprudentei Curtii Constitutionale, de exemplu Decizia nr. 18 din 27 februarie 1996, principiul egalitatii in drepturi prevazut de art. 16 din Constitutie se aplica numai cetatenilor, persoanele juridice fiind excluse din sfera sa de aplicare.
    Textul de lege criticat nu aduce atingere dispozitiilor art. 21 alin. (3) teza intai din Constitutie, deoarece nu este de natura sa opreasca partile interesate de a fi aparate si de a se prevala de toate garantiile procesuale care conditioneaza intr-o societate democratica un proces echitabil. Totodata, in temeiul art. 126 alin. (2) din Constitutie, legiuitorul poate institui, in considerarea unor situatii particulare, reguli speciale de procedura, precum si modalitati de exercitare a drepturilor procedurale.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile reprezentantului autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 172 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 560 din 24 iunie 2004, care au urmatorul continut:
    - Art. 172 alin. (2): "Cererile organelor fiscale privind inceperea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului se vor inainta instantelor judecatoresti si sunt scutite de consemnarea vreunei cautiuni."
    Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile legale criticate incalca prevederile art. 16 alin. (2) si art. 21 alin. (3) teza intai din Constitutie, care au urmatorul continut:
    - Art. 16 alin. (2): "Nimeni nu este mai presus de lege.";
    - Art. 21 alin. (3) teza intai: "Partile au dreptul la un proces echitabil [...]."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca, potrivit art. 38 alin. (4) din Legea nr. 64/1995, judecatorul-sindic, la cererea debitorului, ii poate obliga pe creditorii care au introdus cereri privind deschiderea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului sa consemneze, in termen de 15 zile, la o banca, o cautiune de cel mult 10% din valoarea creantelor. Cautiunea va fi restituita creditorilor, daca cererea lor este admisa, iar in ipoteza respingerii acesteia, poate fi folosita pentru a acoperi pagubele suferite de debitor.
    Asadar, cautiunea are o dubla finalitate, si anume, pe de o parte, prevenirea exercitarii abuzive a dreptului de a cere deschiderea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului, iar pe de alta parte, preconstituirea unui disponibil financiar care sa-i asigure debitorului, in eventualitatea prejudicierii sale, ca urmare a declansarii unei asemenea proceduri, posibilitatea unei desdaunari efective.
    Prin art. 172 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, legiuitorul a instituit o exceptie de la regula mentionata in ceea ce priveste organele fiscale, ale caror cereri de deschidere a procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului sunt scutite de consemnarea vreunei cautiuni.
    Exceptia isi gaseste justificarea in aceea ca, in ipoteza in care calitatea de creditor apartine statului, riscul ca debitorul prejudiciat prin efectul procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului sa nu poata obtine repararea acestuia datorita insolvabilitatii creditorului nu exista, potrivit principiului ca statul nu este niciodata in incetare de plati.
    De altfel, un atare debitor beneficiaza in valorificarea dreptului sau la dezdaunare de prevederile art. 195 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/1992 care instituie raspunderea patrimoniala a statului si a unitatilor administrativ-teritoriale pentru prejudiciile cauzate contribuabililor de functionarii publici din cadrul organelor fiscale, in cadrul atributiilor de serviciu, ceea ce lipseste de suport sustinerea autorului exceptiei, potrivit careia "lipsa totala a cautiunii va genera lipsa totala a existentei exercitiului dreptului la recuperarea pierderilor suferite".
    O alta ratiune a instituirii exceptiei rezida in aceea ca posibilitatea obligarii statului la plata cautiunii, ca o conditie a admisibilitatii cererilor formulate prin prepusii sai de incepere a procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului, consacrata cu titlu de regula de art. 38 alin. (4) din Legea nr. 64/1995, ar impune alocarea si deci indisponibilizarea unor fonduri bugetare substantiale.
    Chiar independent de ratiunile evidentiate, care au impus si justificat consacrarea unui regim juridic derogatoriu pentru stat, in aceasta materie, sustinerea neconstitutionalitatii reglementarii legale in cauza in raport cu prevederile art. 16 alin. (2) din Constitutie, potrivit carora "nimeni nu este mai presus de lege", este lipsita de temei, de vreme ce reglementarea criticata este instituita printr-o ordonanta, act juridic asimilat legii.
    Nici critica de neconstitutionalitate cu privire la prevederile art. 21 alin. (3) teza intai din Constitutie nu poate fi retinuta, tratamentul juridic diferit aplicat statului in aceasta materie nefiind de natura sa afecteze caracterul echitabil al procesului astfel declansat, inclusiv egalitatea de arme intre partile litigante, asa cum rezulta din ansamblul prevederilor Legii nr. 64/1995.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 172 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Vitivinicola Basarabi" - S.A. in Dosarul nr. 4.827/COM/2004 al Tribunalului Constanta - Sectia comerciala.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 10 mai 2005.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Cristina Catalina Turcu