DECIZIE Nr.
252 din 20 martie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 62 alin. (1) lit. b), alin. (2) si
alin. (3) si art. 64 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si
procurorilor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 336 din 18 mai 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă -
procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 alin. (1) lit. b), alin. (2) şi
alin. (3) şi art. 64 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi
procurorilor, excepţie ridicată de Aura Gabriela Popescu in Dosarul nr.
9.780/54/2006 al Curţii de Apel Craiova -Secţia contencios administrativ şi
fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 29 septembrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 9.780/54/2006, Curtea
de Apel Craiova -Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 62
alin. (1) lit. b), alin. (2) şi alin. (3) şi art. 64 din Legea nr. 303/2004
privind statutul judecătorilor şi procurorilor. Excepţia
a fost ridicată de judecătorul Aura Gabriela Popescu, într-o cauză având ca
obiect anularea unor acte administrative emise de Colegiul de conducere şi de
preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii,
prin care s-a dispus efectuarea unei expertize psihiatrice.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că procedura răspunderii disciplinare a
judecătorilor şi procurorilor implică în mod obligatoriu stabilirea existenţei
vinovăţiei pentru una dintre faptele pretinse, iar ascultarea celui în cauză şi
verificarea apărărilor sale sunt obligatorii, acesta putând, de asemenea,
solicita probe în apărare. Aşadar, potrivit principiului simetriei şi
legalităţii, orice acţiune disciplinară şi sancţiune aplicată nu pot fi
justificate decât în baza unor probe concludente. Procedura prealabilă măsurii
suspendării, prevăzută de dispoziţiile legale criticate, este
neconstituţională, întrucât permite aplicarea unor măsuri prin care judecătorul
sau procurorul, împotriva consimţământului său şi în lipsa unor probe sau acte
medicale edificatoare, este obligat să se supună unor investigaţii medicale la
„sesizarea preşedintelui instanţei sau a conducătorului parchetului ori a
colegiilor de conducere".
Se creează astfel premisele unei proceduri arbitrare, deoarece nu se stabilesc
temeiul de fapt, împrejurările şi obligaţiile pe care unul din cei trei
titulari trebuie să le îndeplinească pentru a justifica din punct de vedere
medical şi juridic aprecierile subiective faţă de conduita psihică a
judecătorului sau procurorului. Potrivit Legii nr. 487/2002, criteriile
neclinice, cum sunt cele politice, economice, salariale, conflictele de familie
sau profesionale nu pot fi avute în vedere la evaluarea sănătăţii mintale nici
de medicul psihiatru, or, dacă în activitatea medicală sunt excluse astfel de criterii,
cu atât mai mult orice afirmaţie sau dubiu pretinse de preşedintele unei
instanţe sau de colegiul de conducere referitoare la sănătatea mintală a unui
judecător nu pot constitui temeiuri pentru sesizarea comisiei, prevăzute de
Legea nr. 303/2004.
Totodată, arată că evaluarea sănătăţii mintale sub
aspectul capacităţii de reprezentare a faptelor şi consecinţelor acestora
reflectate în actul de justiţie, în condiţiile dispoziţiilor legale criticate,
încalcă art. 10-17 din Legea nr. 487/2002 şi art. 3 şi 5 din Ordonanţa
Guvernului nr. 1/2000 privind organizarea activităţii şi funcţionarea
instituţiilor de medicină legală, precum şi prevederile constituţionale
menţionate, deoarece îngrădeşte judecătorului dreptul de a cunoaşte temeiurile
de fapt avute în vedere la baza sesizării, de a se apăra şi a propune probe în
apărare, de a contesta componenţa comisiei numite prin ordin comun al
ministrului justiţiei şi ministrului sănătăţii publice şi de a contesta chiar
acest ordin.
De asemenea, susţine că din interpretarea dispoziţiilor
legale criticate reiese că hotărârea prin care s-a dispus suspendarea din
funcţie nu se comunică judecătorului sau procurorului, astfel încât aceasta nu
poate fi atacată, încălcându-se dreptul la apărare.
Curtea de Apel Craiova - Secţia contencios
administrativ şi fiscal şi-a exprimat opinia în
sensul că dispoziţiile legale criticate nu contravin Constituţiei, întrucât
examinarea medicală prevăzută în art. 64 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 se
efectuează în scopul realizării în bune codiţii a actului de justiţie şi nu
înlătură dreptul la apărare al persoanei examinate.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile legale care prevăd suspendarea din funcţie a unui judecător sau
procuror în situaţia în care acesta suferă de o boală psihică, precum şi
procedura prin care se constată boala psihică sunt în deplină concordanţă cu
prevederile constituţionale referitoare la dreptul la viaţă şi la integritate
fizică şi psihică, autorul excepţiei criticând, în realitate, lipsa de precizie
şi claritate a acestor texte de lege.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2),ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 62 alin. (1) lit. b), alin. (2) şi alin. (3) şi
art. 64 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie
2005, având următorul cuprins:
- Art. 62: „(1) Judecătorul
sau procurorul este suspendat din funcţie în următoarele cazuri: [...]
b) când suferă de o boală psihică, care îl împiedică
să-şi exercite funcţia în mod corespunzător.
(2) Suspendarea din funcţie a judecătorilor şi
procurorilor se dispune de Consiliul Superior al Magistraturii.
(3) In perioada suspendării din funcţie, judecătorului şi procurorului nu i se plătesc
drepturile salariale. Această perioadă nu constituie vechime în
magistratură";
- Art. 64: ,(1) In cazul
prevăzut la art. 62 alin. (1) lit. b), boala psihică se constată printr-o
expertiză de specialitate, la sesizarea preşedintelui instanţei sau a
conducătorului parchetului ori a colegiilor de conducere, iar suspendarea din
funcţie se dispune pe perioada recomandată de comisia medicală de specialitate,
numită în condiţiile art. 14 alin. (2) lit. e).
(2) După expirarea perioadei prevăzute la alin. (1),
Consiliul Superior al Magistraturii, pe baza unei noi expertize, poate hotărî
încetarea suspendării şi repunerea în funcţie a judecătorului sau procurorului,
prelungirea acesteia sau, dacă boala este ireversibilă, propune eliberarea din
funcţie potrivit legii.
(3) In perioada suspendării, judecătorului sau
procurorului i se plătesc drepturile de asigurări sociale de sănătate, potrivit
legii."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile de lege
criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 22 alin. (1) privind dreptul la viaţă şi la
integritate fizică şi psihică, ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la
apărare, ale art. 26 privind viaţa intimă, familială şi privată, ale art. 34
privind dreptul la ocrotirea sănătăţii şi ale art. 53 referitoare la
restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă că dispoziţiile criticate reglementează condiţiile în care se poate
dispune suspendarea din funcţie a unui magistrat care suferă de o boală psihică
de natură să-l împiedice să-şi exercite funcţia în mod corespunzător.
Curtea constată că, în aceste cazuri, expertiza de
specialitate constituie singurul mijloc prin care se poate dovedi dacă
magistratul în cauză suferă sau nu de o boală psihică incompatibilă cu
exercitarea funcţiei. Aşadar, nu se poate reţine că dispoziţiile care prevăd
efectuarea unei astfel de expertize contravin dreptului la viaţă şi la
integritate fizică şi psihică, prevăzut de art. 22 alin. (1) din Constituţie,
sau dreptului persoanei fizice de a dispune de ea însăşi, prevăzut de art. 26
din Constituţie, sau dreptului la ocrotirea sănătăţii, prevăzut de art. 34 din
Constituţie.
In ceea ce priveşte temeinicia sesizării de către
preşedintele instanţei, conducătorul parchetului ori colegiile de conducere,
concludenta expertizei de specialitate sau legalitatea măsurii de suspendare
din funcţie, magistratul în cauză dispune de mijloacele de apărare prevăzute de
lege, inclusiv de posibilitatea atacării în justiţie a măsurii de suspendare
din funcţie dispuse de Consiliul Superior al Magistraturii, astfel încât dispoziţiile
criticate din Legea nr. 303/2004 nu contravin nici prevederilor art. 24 alin.
(1) din Constituţie privind dreptul la apărare.
Prin urmare, întrucât nu s-a reţinut restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, Curtea constată că nu poate
fi primită critica referitoare la încălcarea art. 53 din Legea fundamentală.
Cu privire la susţinerea autorului excepţiei în sensul
că din interpretarea dispoziţiilor de lege criticate s-ar deduce încălcarea
art. 10 - 17 din Legea sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu
tulburări psihice nr. 487/2002 şi a art. 3 şi 5 din Ordonanţa Guvernului nr.
1/2000 privind organizarea activităţii şi funcţionarea instituţiilor de
medicină legală, Curtea constată că aceasta nu poate fi primită, întrucât, potrivit
art. 2 din Legea nr. 47/1992, Curtea se poate pronunţa numai asupra
constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, eventualele
necorelări sau neconcordanţe dintre diferite acte normative intrând în
competenţa legiuitorului, iar interpretarea şi aplicarea legii, în competenţa
instanţelor judecătoreşti.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din
Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art.
29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 62 alin. (1) lit. b), alin. (2) şi alin. (3) şi art. 64 din
Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, excepţie
ridicată de Aura Gabriela Popescu în Dosarul nr. 9.780/54/2006 al Curţii de
Apel Craiova - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 martie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean