DECIZIE Nr.
251 din 24 februarie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 alin. (1) si (2) pct. 2 din Legea
nr. 122/2006 privind azilul în Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 318 din 13 mai 2009
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1)şi (2) pct. 2 din Legea
nr.'l22/2006 privind azilul în România, excepţie ridicată de Fu Songlin în
Dosarul nr. 538/302/2008 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a
civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă interpretul
autorizat de limba chineză, desemnat spre a asigura traducerea în cauză, dl.
Ioan Budura.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele Curţii Constituţionale acordă cuvântul reprezentantului
Ministerului Public, care, indicând jurisprudenţa în materie a Curţii
Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 9 iunie 2008, pronunţată în Dosarul
nr. 538/302/2008, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă
a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 26 alin. (1) şi (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind
azilul în România.
Excepţia a fost ridicată de Fu Songlin într-o cauză
având ca obiect plângerea formulată de acesta împotriva hotărârii Oficiului
Român pentru Imigrări de respingere a cererii de acordare a protecţiei
subsidiare pe teritoriul României.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile criticate sunt lipsite de
precizie şi claritate, întrucât nu menţionează explicit motivul protejării
vieţii de familie ca motiv de acordare a protecţiei subsidiare, noţiunile de
„tratament sau pedepse inumane ori degradante" fiind prea vagi şi
imprecise. Sintagma „prevăzute de lege" vizează calitatea legii, prin
această expresie înţelegându-se că „legea trebuie să indice cu suficientă
claritate limitele şi modalităţile de exercitare a marjei de apreciere acordate
autorităţilor".
Judecătoria Sectorului 5 - Secţia a II-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate
ridicată.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile art. 26 alin. (1) şi (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind
azilul în România sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu
au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 26 alin. (1) şi (2) pct. 2 din
Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 428
din 18 mai 2006, care au următorul conţinut:
Art. 26. - Protecţia subsidiară: „(1) Protecţia
subsidiară se poate acorda cetăţeanului străin sau apatridului care nu
îndeplineşte condiţiile pentru recunoaşterea statutului de refugiat şi cu
privire la care există motive temeinice să se creadă că, în cazul returnării în
ţara de origine, respectiv în ţara în care îşi avea reşedinţa obişnuită, va fi
expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), şi care nu poate sau,
datorită acestui risc, nu doreşte protecţia acelei ţări.
(2) Prin risc serios,
în sensul alin. (1), se înţelege: (...)
2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori
degradante."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
textele de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din
Constituţie şi celor ale art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, ambele referitoare la respectarea şi
ocrotirea de către autorităţile publice a vieţii intime, familiale şi private.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
Constituţională constată că dispoziţiile art. 26 alin. (1) şi (2) pct. 2 din
Legea nr. 122/2006 privind azilul în România au mai fost supuse în repetate
rânduri controlului de constituţionalitate, exercitat prin raportare la
aceleaşi norme constituţionale sau convenţionale şi faţă de critici similare
celor formulate în prezentul dosar. De exemplu, prin Decizia nr. 524 din 31 mai
2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 25 iunie 2007, Curtea a
statuat că textele legale criticate nu înfrâng dreptul persoanei la respectarea
vieţii familiale şi private, astfel cum acesta este consacrat în art. 26 alin.
(1) din Constituţie, şi în art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale.
Intrucât faţă de cele statuate de Curtea
Constituţională prin decizia menţionată nu au intervenit elemente noi care să
justifice modificarea jurisprudenţei indicate, soluţia şi considerentele ce
stau la baza acestora îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse
mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată,
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) şi (2) pct.
2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicată de Fu
Songlin în Dosarul nr. 538/302/2008 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti -
Secţia a II-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 februarie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi