DECIZIE Nr. 25
din 12 ianuarie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 399-404 si art. 452-461 din Codul de
procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 132 din 26 februarie 2010
Acsinte Gaspar -
preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga -
procuror
Ioana Marilena Chiorean -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399-404 şi art.
452-461 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de
Maria Cuciureanu în Dosarul nr. 2.853/193/2009 al Judecătoriei
Botoşani.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii
de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, cu referire la
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 20 mai 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 2.853/193/2009, Judecătoria Botoşani a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 399-404 şi art. 452-461 din Codul de procedură
civilă excepţie ridicată de Maria Cuciureanu în cadrul
soluţionării unei contestaţii la executare.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate
sunt neconstituţionale, deoarece instituie o procedură de natură
să provoace instabilitate economică şi eliminarea de pe
piaţa liberă a persoanelor vizate şi atribuie executorului
judecătoresc o competenţă care depăşeşte cadrul
constituţional.
Judecătoria Botoşani şi-a exprimat opinia în sensul netemeiniciei excepţiei de
neconstituţionalitate.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de
vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 399-404 şi art. 452-461 din Codul de
procedură civilă, dispoziţii ce reglementează
contestaţia la executare şi poprirea.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate
susţine că prevederile de lege criticate încalcă
dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) privind
neretroactivitatea legii, art. 16 privind egalitatea în faţa legii, art.
21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la
apărare, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 53
privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor
libertăţi, art. 135 privind economia şi în art. 136 privind
proprietatea.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată următoarele:
In ceea ce priveşte art. 399 şi
următoarele, cuprinse în secţiunea a VI-a „Contestaţia la
executare" din cap. I „Dispoziţii generale" al cărţii
a V-a „Despre executarea silită" din Codul de procedură
civilă, Curtea s-a pronunţat în mai multe rânduri, de exemplu prin
Decizia nr. 249 din 12 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 542 din 29 iulie 2003, sau prin Decizia nr. 454 din 2
decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
926 din 23 decembrie 2003, respingând excepţia de
neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. Cu acele prilejuri,
Curtea a reţinut, în esenţă, că procedura contestaţiei
la executare este destinată să înlăture neregularităţile
comise cu prilejul urmăririi silite sau să expliciteze titlul
executoriu ce urmează a fi valorificat. In cadrul soluţionării
contestaţiei, instanţa nu poate examina împrejurări care
vizează fondul cauzei şi care sunt de natură să repună
în discuţie hotărâri care emană de la organe cu activitate
jurisdicţională în faţa cărora au avut loc dezbateri
contradictorii, părţile având posibilitatea, cu acel prilej, de a
invoca apărările de fond necesare.
Referitor la competenţele executorului
judecătoresc în procedura executării silite prin poprire, Curtea a
reţinut prin Decizia nr. 336 din 16 septembrie 2004, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 922 din 11 octombrie 2004, că
poprirea se realizează prin intermediul unei proceduri suple şi
rapide în vederea recuperării creditului, dispoziţiile criticate
având ca finalitate tocmai asigurarea celerităţii executării
prestaţiei la care debitorul este obligat printr-un titlu executoriu. In
considerarea acestor raţiuni şi pentru prevenirea unor eventuale
abuzuri din partea debitorilor rău-platnici, în sensul tergiversării
executării obligaţiilor ce le incumbă, legiuitorul a
prevăzut în mod expres înfiinţarea popririi, fără
obligaţia somării prealabile a debitorului. In temeiul art. 399 din
Codul de procedură civilă, care prevede că împotriva
oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei
interesaţi sau vătămaţi prin executare, debitorul
beneficiază de toate garanţiile procesuale pentru realizarea
deplină a acestor drepturi, supunând cenzurii instanţei măsura
dispusă, în cadrul unei proceduri contradictorii.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură
să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţiile şi
considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează
valabilitatea şi în cauza de faţă.
Cu privire la susţinerile autorului excepţiei
referitoare la încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art.
44, art. 135 şi art. 136 din Constituţie, Curtea constată
că şi acestea sunt neîntemeiate, deoarece debitorul trebuie să execute
voluntar şi cu bună-credinţă obligaţia certă,
lichidă şi exigibilă constatată prin titlul executoriu,
pentru a nu leza dreptul legal recunoscut al titularului creanţei, or, în
speţă, executarea silită a fost pornită pentru neplata unor
obligaţii de natură fiscale.
In final, Curtea observă, pe de-o parte, că
dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie privind
neretroactivitatea legii nu au relevanţă în cauza de faţă,
iar, pe de altă parte, că dispoziţiile art. 53 din Legea
fundamentală nu au incidenţă în cauză, deoarece nu s-a
constatat restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei
libertăţi fundamentale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 399-404 şi art. 452-461 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Maria Cuciureanu în
Dosarul nr. 2.853/193/2009 al Judecătoriei Botoşani.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 12 ianuarie 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean