DECIZIE Nr. 25
din 12 octombrie 2009
în vederea stabilirii
fractiilor de pedeapsa dupa executarea carora poate fi liberat conditionat un
condamnat care, din cauza starii sanatatii sau din alte cauze, nu a fost
niciodata folosit la munca ori nu mai este folosit la munca
ACT EMIS DE: INALTA
CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 291 din 4 mai 2010
Dosar nr. 17/2009
Sub preşedinţia doamnei judecător Lidia
Bărbulescu, preşedintele Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie,
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie,
constituită în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile
art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară,
republicată, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat
de procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de
Casaţie şi Justiţie şi de Colegiul de conducere al
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în vederea
stabilirii fractiilor de pedeapsa dupa executarea carora poate fi liberat
conditionat un condamnat care, din cauza starii sanatatii sau din alte cauze,
nu a fost niciodata folosit la munca ori nu mai este folosit la munca.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea
dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind
prezenţi 72 de judecători din 108 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de
procurorul Scutea Gabriela - adjunct al procurorului general.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe
lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut
recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia, în
sensul de a se stabili că, pentru a deveni propozabil, condamnatul care nu
a fost sau nu mai este folosit la muncă din cauze neimputabile trebuie
să execute efectiv întreaga fracţiune de pedeapsă
prevăzută la art. 59 alin. 1, respectiv la art. 591 alin.
1 din Codul penal.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii,
constată următoarele:
In aplicarea dispoziţiilor art. 60 alin. 1, cu
referire la art. 59 şi la art. 591 din Codul penal,
instanţele judecătoreşti nu au un punct de vedere unitar în ceea
ce priveşte fracţiunile de pedeapsă ce trebuie executate de
condamnatul care nu a fost niciodată folosit la muncă ori nu mai este
folosit, pentru a beneficia de liberare condiţionată înainte de
executarea în întregime a pedepsei.
Astfel, unele instanţe s-au pronunţat în
sensul că persoana condamnată care, din cauza stării
sănătăţii sau din alte cauze, nu a fost folosită niciodată
la muncă ori nu mai este folosită în acest scop poate fi
liberată condiţionat după executarea efectivă a
fracţiunii de pedeapsă la care se face referire la art. 59 alin. 2
fraza a doua şi, respectiv, la art. 591 alin. 2 teza a II-a din
Codul penal.
Alte instanţe, dimpotrivă, au considerat
că, pentru a beneficia de liberare condiţionată, condamnatul
care, din cauza stării sănătăţii sau din alte cauze,
nu a fost niciodată folosit la muncă ori nu mai este folosit trebuie
să execute în întregime fracţiunea de pedeapsă
menţionată la art. 59 alin. 1 şi, respectiv, la art. 591 alin.
1 din Codul penal.
Aceste din urmă instanţe au interpretat
şi au aplicat corect dispoziţiile legii.
Liberarea condiţionată constituie un mijloc
de individualizare a pedepsei închisorii în faza executării acesteia, a
cărei reglementare se regăseşte atât în dispoziţiile art.
59-61 din Codul penal, art. 450 din Codul de procedură penală, cât
şi în cuprinsul art. 75-77 din Legea nr. 275/2006 privind executarea
pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul
procesului penal.
In conţinutul prevederilor art. 59 din Codul penal
referitoare la liberarea condiţionată şi, respectiv, ale art. 591
din acelaşi cod privind liberarea condiţionată în cazul
infracţiunii săvârşite din culpă, legiuitorul a
prevăzut în mod accesibil şi previzibil condiţiile în care poate
fi acordată liberarea condiţionată unei persoane condamnate
înainte de executarea în întregime a pedepsei privative de libertate, aceasta
reprezentând un beneficiu legal, şi nicidecum un drept absolut al
condamnatului.
Astfel, liberarea condiţionată se poate
acorda ca urmare a constatării îndeplinirii unor condiţii, pe de-o
parte, fracţiunile de pedeapsă pe care condamnatul trebuie să le
execute, acestea, ia rândul lor, diferenţiindu-se în raport cu două
criterii, primul vizând forma de vinovăţie, ce presupune
distincţia dintre infracţiunile intenţionate şi
infracţiunile de culpă, şi cel de-al doilea privind un cuantum
legal de pedeapsă, respectiv cele care nu depăşesc 10 ani
şi cele care depăşesc această limită, iar pe de
altă parte, condiţiile referitoare la comportarea condamnatului pe
timpul executării pedepsei, la rândul lor, expres concretizate, şi
anume stăruinţa în muncă şi disciplină, să dea
dovezi temeinice de îndreptare, antecedentele penale ale acestuia.
Legiuitorul a prevăzut în dispoziţiile art.
60 din Codul penal cazuri speciale în care poate fi acordată liberarea
condiţionată.
Astfel, la alin. 1 al normei mai sus menţionate a
fost reglementat cazul condamnatului care, din cauza stării
sănătăţii sau din alte cauze, nu a fost niciodată
folosit la muncă ori nu mai este folosit, ipoteză în care acesta
poate fi liberat după executarea fracţiunilor de pedeapsă
menţionate la art. 59 sau, după caz, la art. 591,
dacă dă dovezi temeinice de disciplină şi de îndreptare.
In ipoteza mai sus menţionată rezultă
că prin voinţa legiuitorului a fost înlăturată de la
examinarea posibilităţii acordării beneficiului liberării
condiţionate numai condiţia stăruinţei în muncă,
aceasta fiind justificată prin particularitatea situaţiilor care pot
interveni, şi anume a condamnaţilor care nu au fost niciodată
folosiţi la muncă sau a celor care, deşi au fost folosiţi
la muncă, nu mai pot continua, indiferent de durata perioadei în care au
fost folosiţi şi indiferent de motivele (subiective, obiective,
imputabile, neimputabile) pentru care nu mai este posibilă continuarea
muncii.
Inexistenţa condiţiei stăruinţei în
muncă în cazul mai sus precizat exclude considerarea ca executată, pe
baza muncii prestate, a unei părţi din pedeapsă, consecinţa
fiind aceea că persoana condamnată trebuie să execute
fracţiunea întreagă corespunzătoare pedepsei, în condiţiile
art. 59 alin. 1, respectiv ale art. 591 alin. 1 din acelaşi
cod.
Astfel, nu le sunt aplicabile condamnaţilor care
nu mai pot fi folosiţi la muncă din cauza stării de
sănătate dispoziţiile art. 59 alin. 2 fraza a II-a din Codul
penal şi, respectiv, ale art. 591 alin. 2 teza a II-a din
acelaşi cod, în care se specifică în mod concret fracţiunile
reduse pe care trebuie să le execute efectiv, faţă de cuantumul
pedepsei ce nu depăşeşte 10 ani şi, respectiv, când
pedeapsa este mai mare de 10 ani, în raport cu partea din durata pedepsei care
poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii
prestate.
De altfel, din perspectiva tehnicii legislative
folosite în reglementarea dispoziţiilor art. 60 alin. 1 din Codul penal,
legiuitorul nu a intenţionat să micşoreze cuantumul pedepsei pe
care persoana condamnată aflată în cazul special arătat o are de
executat, ca urmare a reducerii fracţiei, întrucât lipseşte orice
menţiune expresă în acest sens.
Dimpotrivă, când voinţa legiuitorului a fost
de a acorda un beneficiu mai mare altor categorii de persoane condamnate, a
prevăzut în mod concret, accesibil şi previzibil o reducere a
fracţiei, aşa cum a procedat în situaţia condamnaţilor
minori care împlinesc 18 ani şi a celor trecuţi de 60 de ani, pentru
bărbaţi, respectiv 55 de ani, pentru femei.
Condiţia referitoare la executarea în întregime a
fracţiunilor de pedeapsă prevăzute la art. 59 alin. 1, respectiv
la art. 591 alin. 1 din Codul penal, în cazul persoanelor condamnate
aflate în ipotezele menţionate la art. 60 alin. 1 din acelaşi cod, nu
creează inechităţi în acordarea beneficiului liberării
condiţionate, întrucât, prin voinţa sa, legiuitorul a înţeles
să prevadă regimuri diferite. Principiul egalităţii în
drepturi nu înseamnă eo ipso aplicarea aceluiaşi regim juridic
unor situaţii care, prin specificul lor, sunt diferite.
De altfel, chiar Curtea Constituţională în
Decizia nr. 141 din 13 iulie 2000, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 508 din 17 octombrie 2000, a reţinut că:
„Este firesc şi echitabil ca legiuitorul să îi stimuleze pe
condamnaţii care desfăşoară o muncă utilă, sunt
stăruitori în muncă şi dau dovadă prin aceasta că s-au
îndreptat. Cei care satisfac aceste condiţii se bucură de acest
tratament fără discriminări, după cum cei care nu
prestează munca, indiferent din ce cauză, sunt supuşi altui
tratament, tot fără discriminări. Este atributul exclusiv al
legiuitorului de a stabili condiţiile în care poate fi acordată
liberarea condiţionată, mijloacele de stimulare a condamnaţilor
în vederea îndeplinirii scopurilor pedepsei etc."
In consecinţă, pentru a putea beneficia de
liberare condiţionată, condamnatul care nu a fost sau nu mai este
folosit la muncă din cauza stării sănătăţii sau
din alte cauze trebuie să execute efectiv fracţia întreagă
prevăzută la art. 59 alin. 1, respectiv la art. 591 alin.
1 din Codul penal.
Aşa fiind, în conformitate cu dispoziţiile
art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară,
republicată, precum şi cu cele ale art. 4142 din Codul de
procedură penală, urmează ca recursul în interesul legii să
fie admis în sensul arătat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de
procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie
şi Justiţie şi de Colegiul de conducere al Parchetului de pe
lângă Curtea de Apel Bucureşti.
In interpretarea dispoziţiilor art. 60 alin. 1 din
Codul penal, se stabileşte că:
Pentru a putea beneficia de liberare
condiţionată, condamnatul care nu a fost sau nu mai este folosit la
muncă din cauza stării sănătăţii sau din alte
cauze trebuie să execute efectiv fracţia întreagă
prevăzută la art. 59 alin. 1, respectiv la art. 591 alin.
1 din Codul penal.
Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 3 din
Codul de procedură penală.
Pronunţată în şedinţă
publică astăzi, 12 octombrie 2009.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE
Şl JUSTIŢIE,
judecător LIDIA BĂRBULESCU
Prim-magistrat-asistent,
Adriana Daniela White