DECIZIE Nr. 25
din 2 iunie 2008
în legatura cu interpretarea
si aplicarea dispozitiilor art. 159 alin. 8 fraza a II-a din Codul de procedura
penala referitoare la termenul de solutionare a recursului declarat împotriva încheierii
prin care s-a hotarat asupra prelungirii arestarii preventive dispuse în cursul
urmaririi penale
ACT EMIS DE:
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 372 din 3 iunie 2009
Dosar nr. 8/2008
Sub preşedinţia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa,
preşedintele Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Secţii Unite ale Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind
organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a examina recursul în
interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în legătura cu interpretarea si aplicarea
dispozitiilor art. 159 alin. 8 fraza a II-a din Codul de procedura penala
referitoare la termenul de solutionare a recursului declarat împotriva
încheierii prin care s-a hotarat asupra prelungirii arestarii preventive
dispuse în cursul urmaririi penale.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea
dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 87 de
judecători din totalul de 115 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Gabriela Scutea,
adjunct al procurorului general.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe
lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul
legii, solicitând admiterea acestuia, în sensul de a se stabili că termenul
prevăzut de art. 159 alin. 8 fraza a II-a din Codul de procedură penală are
caracter de recomandare, deoarece nu este prevăzută nicio sancţiune în cazul
nerespectării sale.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursurilor în interesul legii,
constată următoarele:
In practica instanţelor judecătoreşti nu există un
punct de vedere unitar cu privire la termenul prevăzut în art. 159 alin. 8
fraza a II-a din Codul de procedură penală pentru soluţionarea recursului
declarat împotriva încheierii prin care s-a hotărât asupra prelungirii
arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale.
Astfel, unele instanţe s-au pronunţat în sensul că
termenul pentru soluţionarea recursului declarat împotriva încheierii prin care
s-a hotărât asupra prelungirii arestării preventive, dispusă în cursul
urmăririi penale, are caracter de recomandare, iar ca urmare au judecat
recursul şi după expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior
încheierii atacate.
S-a argumentat că acest termen este instituit pentru a
asigura celeritatea judecării cauzei, ceea ce face necesară soluţionarea
recursului până la expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior
încheierii atacate, dar în cazul nerespectării lui nu este prevăzută nicio
sancţiune.
Alte instanţe, dimpotrivă, au considerat că termenul
stabilit pentru soluţionarea unui asemenea recurs este peremptoriu şi, în
consecinţă, au judecat totdeauna acest recurs înainte de expirarea duratei
arestării preventive.
Aceste din urmă instanţe au interpretat şi aplicat
corect dispoziţiile legii.
Procedura prelungirii arestării preventive dispuse în
cursul urmăririi penale conţine, potrivit reglementării ce i s-a dat în art.
159 din Codul de procedură penală, o succesiune de momente, subliniate prin
dispoziţii de detaliu menite să asigure desfăşurarea acestei faze procesuale în
cadrul rigorilor privind dreptul la libertate şi la siguranţă, astfel cum
acestea sunt formulate prin art. 5 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificată de România prin Legea nr.
30/1994.
In evidenţierea unuia dintre aceste momente, prin alin.
8 din articolul menţionat s-a prevăzut că „încheierea prin care s-a hotărât
asupra prelungirii arestării poate fi atacată cu recurs de procuror sau de inculpat
în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, sau de la
comunicare, pentru cei lipsă", precizându-se, în continuare, că
„recursul se soluţionează înainte de expirarea duratei arestării preventive
dispuse anterior încheierii atacate".
Din formularea imperativă, inclusă în partea finală a
acestui alineat, rezultă neîndoielnica voinţă a legiuitorului ca recursul
declarat împotriva încheierii prin care s-a hotărât asupra prelungirii măsurii
arestării preventive, dispusă în cursul urmăririi penale, să fie soluţionat în
mod necondiţionat înainte de expirarea duratei arestării preventive luate
anterior încheierii atacate.
Această formulare este conformă întregului context de
reglementare a procedurii privind prelungirea arestării preventive dispuse în
cursul urmăririi penale, în cadrul căreia prin dispoziţiile fiecărui alineat al
art. 159 din Codul de procedură penală sunt evidenţiate modalităţile concrete
de realizare şi termenele ce trebuie respectate în raport cu succesiunea
fiecărui moment, astfel ca întregul ciclu de operaţiuni judiciare inerente să
asigure îndeplinirea tuturor actelor necesare în condiţiile de maximă
rapiditate impuse de stricta limitare în timp a unei asemenea măsuri privative.
In acest sens, este de observat că, în ansamblul lor,
prevederile art. 159 din Codul de procedură penală se referă la termene de
scurtă durată, în aşa fel încât nerespectarea oricăruia dintre ele ar determina
situarea procedurii prelungirii arestării preventive în afara cadrului legal,
ceea ce ar fi inadmisibil.
De altfel, prevederii alin. 10 al art. 159 din Codul de
procedură penală, în sensul că „dispoziţiile art. 1403 alin. 3-7 şi
9 se aplică în mod corespunzător la judecarea recursului", nu i se poate
da altă semnificaţie decât aceea că voinţa legiuitorului a fost ca însăşi
procedura soluţionării recursului împotriva încheierii referitoare la
prelungirea arestării preventive, dispusă în cursul urmăririi penale, să se
desfăşoare în totalitatea ei în condiţii de asigurare integrală a cerinţelor de
legalitate, specifice acestei căi de atac, fără a se face vreo derogare cu
privire la termenele stabilite.
Aşadar, în raport cu considerentele învederate, se
impune să se considere că sintagma „înainte de expirarea duratei arestării
preventive dispuse anterior încheierii atacate", cuprinsă în partea
finală a art. 159 alin. 8 din Codul de procedură penală, are caracter imperativ
şi nu de recomandare, astfel că recursul declarat împotriva încheierii prin
care s-a dispus admiterea sau respingerea propunerii de prelungire a măsurii
arestării preventive va fi soluţionat totdeauna înainte de expirarea duratei
arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate.
In consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a)
din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum şi
ale art. 4142 din Codul de procedură penală, urmează a se admite
recursul în interesul legii şi a se decide în sensul concluziilor la care s-a
ajuns prin considerentele ce precedă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de
procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie. Dispoziţiile art. 159 alin. 8 fraza a II-a din Codul de procedură
penală se interpretează în sensul că:
1. sintagma folosită de legiuitor „înainte de expirarea
duratei arestării preventive dispuse anterior încheierii atacate" are
caracter imperativ, şi nu de recomandare;
2. recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a
dispus admiterea sau respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării
preventive va fi soluţionat întotdeauna înainte de expirarea duratei arestării
preventive dispuse anterior încheierii atacate.
Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 3 din
Codul de procedură penală.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 iunie 2008.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prov. univ. dr. NICOLAE POPA
p. Prim-magistrat-asistent
Victoria Maftei,
eliberată din funcţie prin pensionare,
Adriana Daniela White