DECIZIE Nr.
249 din 19 februarie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 580 2 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 163 din 17 martie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Antonia Constantin - procuror
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5802 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Floarea Onea
în Dosarul nr. 18.481/245/2008 al Judecătoriei laşi - Secţia civilă.
La apelul nominal se prezintă partea Gheorghe Vasiliu,
lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Partea Gheorghe Vasiliu solicită respingerea excepţiei
de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii
Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 19 decembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 18.481/245/2008, Judecătoria Iaşi - Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 5802 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Floarea Onea într-o cauză având ca obiect autorizarea executării
obligaţiei de a face.
In motivarea excepţiei se
arată că sintagma „încheiere irevocabilă" cuprinsă în textul art. 5802 din Codul de procedură civilă
încalcă accesul liber la justiţie, precum şi dreptul la un proces echitabil,
întrucât lipseşte partea interesată de orice cale de atac împotriva încheierii
pe care instanţa de judecată o va pronunţa.
Judecătoria Iaşi - Secţia civilă apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată,
invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Totodată, se apreciază că textul
criticat nu contravine art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în acest sens fiind citate
hotărârile pronunţate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Ruianu împotriva României (2003) şi Sabin Popescu împotriva României (2004).
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
părţii prezente, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile
legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 5802 din Codul de procedură civilă, având următorul cuprins:
„Dacă debitorul refuză să îndeplinească o obligaţie
de a face cuprinsă într-un titlu executoriu, în termen de 10 zile de la
primirea somaţiei, creditorul poate fi autorizat de instanţa de executare, prin
încheiere irevocabilă, dată cu citarea părţilor, să o îndeplinească el însuşi
sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber
la justiţie. Totodată, consideră că sunt încălcate şi prevederile art. 6
paragraful 1 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale.
In ceea ce priveşte constituţionalitatea dispoziţiilor
art. 5802 din Codul
de procedură civilă, Curtea Constituţională s-a pronunţat de mai multe ori,
spre exemplu prin Decizia nr. 104 din 11 martie 2003, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 20 martie 2003, Curtea stabilind, în esenţă, că
reglementarea în discuţie are ca finalitate asigurarea celerităţii executării
prestaţiei la care debitorul este obligat printr-o hotărâre definitivă, astfel
cum aceasta este definită prin art. 377 alin. 1 din Codul de procedură civilă,
hotărâre învestită cu formulă executorie, chiar dacă nu este încă irevocabilă,
întrucât, în principiu, recursul nu este suspensiv de executare, excepţie
făcând cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 300 din Codul de
procedură civilă.
Intrucât nu au intervenit elemente noi de natură să
determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele
şi soluţia deciziei amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru aceleaşi considerente nu
se poate reţine încălcarea art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Distinct de cele de mai sus, se reţine că art. 13 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
presupune existenţa posibilităţii efective de a supune judecăţii unei instanţe
naţionale cazul violării unui drept consacrat de convenţie (Cauza Kudla împotriva Poloniei, 2000) şi, în
consecinţă, „nu impune un anumit număr al gradelor de jurisdicţie sau un anumit
număr al căilor de atac" (Decizia Curţii Constituţionale nr. 288 din 3
iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 5 august 2003). Or, în
cauză, ţinând cont de cele de mai sus, Curtea nu poate reţine încălcarea art.
13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului si a libertăţilor
fundamentale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5802 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Floarea Onea
în Dosarul nr. 18.481/245/2008 al Judecătoriei laşi - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 februarie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly