DECIZIE Nr.
247 din 19 februarie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 326 alin. 1 si 3, precum si a celor
ale art. 327 alin. 1 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 163 din 17 martie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Antonia Constantin - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 326 alin. 1 şi art. 327 alin. 1 din
Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gheorghe Brădescu şi Ana
Brădescu în Dosarul nr. 4.848/62/2006 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă
şi pentru cauze cu minori şi de familie.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 21
octombrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 4.848/62/2006, Curtea de Apel
Braşov - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 326
alin. 1 şi art. 327 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Gheorghe Brădescu şi Ana Brădescu într-o cauză având ca obiect
soluţionarea recursului împotriva unei decizii pronunţate ca urmare a admiterii
unei cereri de revizuire.
In motivarea excepţiei se
arată că normele criticate creează un dezechilibru sub
aspectul egalităţii de arme juridice între revizuenţi şi intimaţi în lipsa unui
criteriu obiectiv de apreciere a noţiunii de admisibilitate a cererii de
revizuire. Totodată, se susţine că, în faza de revizuire, instanţa,
pronunţându-se asupra admisibilităţii, judecă şi fondul cauzei, în condiţiile
în care părţile nu dispun de niciun fel de garanţii procesuale sau de mijloace
de probă suplimentare.
Curtea de Apel Braşov - Secţia civilă şi pentru
cauze cu minori şi de familie apreciază excepţia
de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate
la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 326 alin. 1 şi 3, respectiv art. 327 alin. 1 din
Codul de procedură civilă, chiar dacă instanţa de judecată, din eroare, nu a
reţinut în dispozitivul încheierii ca obiect al excepţiei şi art. 326 alin. 3
din acelaşi cod, din moment ce, în considerentele încheierii, menţionează ca
obiect al excepţiei şi acest text. In consecinţă, potrivit jurisprudenţei sale,
Curtea urmează să se pronunţe cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor
art. 326 alin. 1 şi 3, respectiv art. 327 alin. 1 din Codul de procedură
civilă, texte care au următorul cuprins:
-Art. 326 alin. 1 şi 3: „Cererea
de revizuire se judecă potrivit dispoziţiilor
prevăzute pentru cererea de chemare în judecată. [...]
Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea
revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.";
- Art. 327 alin. 1: „Dacă
instanţa încuviinţează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în
parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor definitive potrivnice, ea va
anula cea din urmă hotărâre."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber
la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea observă că s-a mai pronunţat cu privire la constituţionalitatea
dispoziţiilor art. 327 alin. 1 din Codul de procedură civilă, prin Decizia nr.
379 din 7 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 20 septembrie 2005,
stabilind că aceste prevederi sunt norme de procedură care nu relevă nicio
contradicţie cu textul art. 21 din Constituţie.
Distinct de această
jurisprudenţă a sa, în raport cu criticile de neconstituţionalitate formulate,
Curtea reţine că revizuirea este o cale extraordinară de atac, fiind admisibilă
numai în cazurile limitativ prevăzute de art. 322 din Codul de procedură
civilă. Raţiunea reglementării instituţiei revizuirii se întemeiază tocmai pe
recunoaşterea de către legiuitor a situaţiei că şi o hotărâre judecătorească
poate fi greşită, nu neapărat din motive imputabile instanţei de judecată,
ipoteză în care trebuie să se dea posibilitatea reformării acesteia.
Competenţa instanţei de revizuire de a schimba, în tot
sau în parte, hotărârea atacată este dată tocmai de scopul urmărit de
legiuitor, şi anume de a se corecta hotărârea respectivă. Astfel, Curtea
observă că aceasta nu declanşează un litigiu nou, ci reprezintă o fază
procesuală a aceleiaşi cauze şi, în aceste condiţii, instanţa în cauză trebuie
să lămurească şi aspectele ce au incidenţă asupra fondului cauzei ca urmare a
admiterii revizuirii.
Faptul că legiuitorul a prevăzut în art. 326 alin. 1
din Codul de procedură civilă că cererea de revizuire se judecă potrivit
dispoziţiilor prevăzute pentru cererea de chemare în judecată (art. 112 din
Codul de procedură civilă) nu poate fi înţeles în sensul că ne aflăm din nou
într-o fază iniţială proprie cererii de chemare în judecată, această prevedere precizând doar în mod clar
cadrul procesual.
Curtea reţine că, în timp ce acţiunea iniţială
urmăreşte realizarea unui drept al reclamantului bazat pe motivele de fapt şi
de drept, cererea de revizuire urmăreşte reformarea hotărârii definitive şi
irevocabile, tocmai pentru motivele prevăzute de art. 322 din Codul de procedură
civilă.
De altfel, judecarea revizuirii se desfăşoară numai în
cadrul procesual conturat în etapele procesuale anterioare. Astfel, instanţa de
revizuire va putea admite cererea de revizuire doar dacă aceasta se întemeiază pe prevederile art. 322 din Codul de
procedură civilă. Cazurile de revizuire sunt redactate în mod clar, sunt
previzibile, precise şi neechivoce, astfel încât instanţa de judecată are
posibilitatea, în mod obiectiv, de a le interpreta şi aplica; de asemenea,
norma legală în cauză, satisfăcând exigenţele mai sus arătate, permite părţilor
să îşi regleze comportamentul procesual în funcţie de aceasta.
In consecinţă, Curtea urmează să respingă excepţia de
neconstituţionalitate ridicată, ca fiind neîntemeiată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 326 alin. 1 şi 3, precum şi a celor ale art. 327 alin. 1
din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gheorghe Brădescu şi Ana
Brădescu în Dosarul nr. 4.848/62/2006 al Curţii de Apel Braşov - Secţia civilă
şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 februarie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly