DECIZIE Nr.
246 din 4 martie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 288 din 14 aprilie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean
-judecător
Simona Ricu - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de
Marcela Bălan, Viorica Lucreţia Puşcău, Dorina Marisescu, Marius Izvernariu, Tinela
Izvernariu, Simona Radu, Marcel Strachina şi Relu Dracea în Dosarul nr.
1.326/30/2007 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia civilă.
La apelul nominal se constată
lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, cu referire la jurisprudenţa
Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 22 noiembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 1.326/30/2007, Curtea de Apel Timişoara - Secţia civilă a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă. Excepţia de
neconstituţionalitate a fost ridicată de Marcela Bălan, Viorica Lucretia
Puşcău, Dorina Marisescu, Marius Izvernariu, Tinela Izvernariu, Simona Radu,
Marcel Strachina şi Relu Dracea în dosarul cu numărul de mai sus, având ca
obiect soluţionarea unei acţiuni în pretenţii.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin că dispoziţiile criticate sunt
neconstituţionale, întrucât termenul de 5 zile pentru declararea recursului
este prea scurt şi încalcă egalitatea în faţa legii şi accesul liber la
justiţie.
Curtea de Apel Timişoara - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile de lege criticate nu conţin norme contrare prevederilor
invocate din Constituţie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat Curţii
Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,'3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, cu
următorul cuprins: „Dacă instanţa se declară necompetentă, împotriva
hotărârii se poate exercita recurs în termen de 5 zile de la pronunţare.
Dosarul va fi trimis instanţei competente sau, după caz, altui organ cu
activitate jurisdicţională competent, de îndată ce hotărârea de declinare a
competenţei a devenit irevocabilă."
Excepţia de neconstituţionalitate se raportează la
prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în faţa legii, ale
art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale
art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie şi ale art. 129 privind
folosirea căilor de atac.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că s-a pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă - raportată la
prevederile art. 21 şi 129 din Constituţie, prin Decizia nr. 436/2003,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 30 ianuarie
2004. Cu acel prilej, Curtea a statuat că legiuitorul are competenţa exclusivă
de a stabili care sunt căile de atac ce pot fi exercitate în diferite cauze,
precum şi condiţiile procedurale de exercitare a acestora, inclusiv termenele,
cu singura cerinţă de a nu contraveni vreunei dispoziţii sau vreunui principiu
constituţional.
Dispoziţiile art. 158 alin. 3 teza întâi din Codul de
procedură civilă nu pun nicio parte interesată în imposibilitatea de a se
adresa instanţei de control judiciar, prin exercitarea căilor de atac. Potrivit
dispoziţiilor alin. 1 şi 2 ale art. 158 din Codul de procedură civilă, instanţa
judecătorească se pronunţă asupra problemelor privind competenţa în situaţia în
care, în cadrul judecării litigiului cu care a fost învestită, în faţa sa se
pune în discuţie competenţa de judecată. Această discuţie are loc în prezenţa
părţilor sau chiar în lipsa lor, dar când toate părţile au fost legal citate.
In cazul în care instanţa se declară competentă, va continua judecarea cauzei,
iar hotărârea privind competenţa poate fi atacată cu apel sau cu recurs, după
caz, o dată cu fondul cauzei. Hotărârea prin care instanţa se declară
necompetentă se poate ataca separat cu recurs, întrucât această hotărâre are
caracter de dezînvestire.
Totodată, Curtea a mai reţinut că stabilirea unui
termen derogatoriu mai scurt şi care curge de la data pronunţării hotărârii,
pentru declararea recursului, s-a impus pentru că soluţionarea incidentului
privind competenţa instanţei ţine pe loc judecarea fondului litigiului. Niciuna
dintre părţi nu este împiedicată în exercitarea căii de atac în acest termen,
având în vedere că acestea, chiar dacă nu sunt prezente în urma îndeplinirii
procedurii legale de citare, cunosc termenul de judecată şi depinde doar de
diligenta lor aflarea soluţiei şi declararea recursului.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia
deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
In final, Curtea constată, pe de-o parte, că
prevederile art. 16 din Constituţie nu sunt încălcate, deoarece dispoziţiile de
lege criticate nu instituie discriminări între persoanele cărora li se aplică,
iar pe de altă parte, că prevederile art. 20 din Legea fundamentală nu au fost
raportate de către autorul excepţiei de neconstituţionalitate la dispoziţii din
tratatele internaţionale privind drepturile omului.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată
de Marcela Bălan, Viorica Lucretia Puşcău, Dorina Marisescu, Marius Izvernariu,
Tinela Izvernariu, Simona Radu, Marcel Strachina şi Relu Dracea în Dosarul nr.
1.326/30/2007 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 martie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean