DECIZIE   Nr. 246 din 20 martie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 33 si art. 37 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii  fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 276 din 25 aprilie 2007

Ioan Vida                              -  preşedinte

Nicolae Cochinescu              -  judecător

Aspazia Cojocaru                 -  judecător

Acsinte Gaspar                     -  judecător

Kozsokar Gabor                   -  judecător

Ion Predescu                         -  judecător

Şerban Viorel Stănoiu          -  judecător

Tudorel Toader                     -  judecător

Ion Tiucă                               -  procuror

Irina Loredana Gulie            -   magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 şi 37 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Eufrozina Jichici în Dosarul nr. 2.480/30/2006 al Tribunalului Timiş - Secţia civilă.

La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 1 noiembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 2.480/30/2006, Tribunalul Timiş - Secţia civilă a  sesizat   Curtea   Constituţională  cu   excepţia  de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 şi art. 37 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997. Excepţia a fost ridicată de Eufrozina Jichici într-o cauză având ca obiect judecarea recursului formulat de reclamanta-recurentă împotriva Sentinţei civile nr. 366/2006, pronunţată de Judecătoria Deta, prin care instanţa de judecată a respins cererea privind modificarea unui titlu de proprietate, în temeiul art.37 din Legea nr. 1/2000.

In motivarea excepţiei se arată, în esenţă, că prevederile art. 33 şi 37 din Legea nr. 1/2000 contravin principiului constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice şi al garantării proprietăţii private, în mod egal, de către lege. In acest sens, se susţine că beneficiul acordat de aceste reglementări legale se aplică doar pentru anumite categorii de persoane, şi anume acelora care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în termenul legal iniţial, sau ale căror titluri de proprietate au fost anulate în temeiul Legii nr. 169/1997, fie persoanelor ale căror terenuri au fost atribuite în mod nelegal altor persoane.

Tribunalul Timiş - Secţia civilă apreciază că excepţia este neîntemeiată. In acest sens, arată că prevederile art. 33 şi 37 nu instituie nicio discriminare şi nu aduc atingere dreptului de proprietate dobândit în mod legal, reprezentând, dimpotrivă, o consacrare a principiului constituţional al ne retroactivităţii legii.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituţionale. In acest sens, arată că textele de lege criticate nu conţin nicio discriminare în raport de criteriile egalităţii în drepturi şi se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice. De asemenea, referitor la invocarea dispoziţiilor art. 44 alin. (2) din Legea fundamentală, arată că aceasta nu este întemeiată, deoarece dreptul de proprietate nu poate fi exercitat decât cu respectarea tuturor reglementărilor legale care îi determină conţinutul şi limitele.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ' ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul acesteia îl constituie art. 33 şi 37 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, modificate prin art. I pct. 37 şi 40 cuprinse în Titlul VI din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, precum şi prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 127/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 851 din 21 septembrie 2005, potrivit cărora:

Art. 33: „(1) Pot cere reconstituirea dreptului de proprietate şi foştii proprietari cărora li s-au respins cererile sau li s-au modificat ori anulat adeverinţele de proprietate, procesele-verbale de punere în posesie sau titlurile de proprietate, prin nesocotirea prevederilor art. III din Legea nr. 169/1997. Cererile de reconstituire a dreptului de proprietate se consideră a fi depuse în termen chiar dacă acestea au fost depuse la alte comisii decât cele competente potrivit legii; aceste comisii vor trimite cererile, din oficiu, comisiilor competente, înştiinţând despre acest lucru şi persoanele îndreptăţite. Persoanele fizice şi persoanele juridice care nu au depus în termenele prevăzute de Legea nr. 169/1997 şi de prezenta lege cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate sau, după caz, actele doveditoare pot formula astfel de cereri până la data de 30 noiembrie 2005 inclusiv. In cazul formelor asociative prevăzute la art. 26 alin. (1) din lege, aflate în curs de constituire, cererea poate fi formulată de comitetul ad-hoc de iniţiativă.

(2) In situaţia în care după depunerea cererilor de reconstituire s-au administrat probe care atestă alte terenuri ce au aparţinut petenţilor în proprietate, ele se restituie acestora pe vechile amplasamente, dacă sunt libere."

Art. 37: „Persoanelor fizice ale căror terenuri au intrat în componenţa fostelor cooperative agricole de producţie şi, ca urmare a comasărilor, nu li s-a reconstituit dreptul de proprietate în condiţiile Legii fondului funciar nr. 18/1991, li se reconstituie dreptul de proprietate în condiţiile prezentei legi, pe vechile amplasamente, în perimetrul societăţilor comerciale cu capital de stat, dacă acestea nu au fost atribuite în conformitate cu art. 2 alin. (1) din prezenta lege."

Autoarea excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice şi art. 44 alin. (2) teza întâi referitoare la garantarea şi ocrotirea în mod egal a proprietăţii private, indiferent de titular.

Analizând aceste susţineri, se constată că nu sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:

Prevederile art. 33 şi 37 din Legea nr. 1/2000, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, acordă beneficiul repunerii în termenul de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor terenuri agricole sau forestiere, această posibilitate fiind însă limitată la anumite categorii de persoane, şi anume acelea care au solicitat terenurile în termenul iniţial prevăzut de Legea nr. 169/1997, dar nu li s-a reconstituit dreptul de proprietate, cele ale căror titluri de proprietate au fost anulate în condiţiile art. III din Legea nr. 169/1997, precum şi acelea ale căror terenuri nu au fost atribuite în mod legal altor persoane.

Aşadar, legiuitorul condiţionează repunerea în termen de îndeplinirea anumitor condiţii obiective, fără ca prin aceasta să încalce principiul constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii, deoarece, aşa cum s-a arătat în mod constant în jurisprudenţa Curţii, o diferenţă de tratament juridic bazată pe criterii raţionale şi obiective nu este considerată discriminatorie.

Astfel, nu se poate susţine că persoanele care au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în termenul iniţial prevăzut de Legea nr. 18/1991 se află în aceeaşi situaţie cu persoanele care au rămas în pasivitate, încât este justificat regimul juridic diferit instituit de legiuitor în ceea ce priveşte acordarea beneficiului repunerii în termen.

In ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 44 alin. (2) teza întâi din Legea fundamentală, referitoare la garantarea şi ocrotirea în mod egal a proprietăţii private, indiferent de titular, Curtea constată că acestea nu pot fi reţinute, deoarece dispoziţiile constituţionale privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii se aplică numai după dobândirea dreptului de proprietate. Or, în cauză, persoanele îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi a celor forestiere nu au calitatea de proprietar. In acest sens s-a pronunţat Curtea Constituţională şi prin Decizia nr. 373 din 5 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 760 din 22 august 2005, ale cărei considerente sunt valabile şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art.  146 lit. d) şi al art.  147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA    CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 şi art. 37 din  Legea nr.  1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de Eufrozina Jichici în Dosarul nr. 2.480/30/2006 al Tribunalului Timiş - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 martie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Irina Loredana Gulie