DECIZIE Nr.
245 din 20 martie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 36 din Legea nr. 1/2000 pentru
reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor
forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991
si ale Legii nr. 169/1997
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 279 din 26 aprilie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar -
judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 36 din Legea nr. 1/2000 pentru
reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor
forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991
şi ale Legii nr. 169/1997, excepţie ridicată de instanţa de judecată din oficiu
în Dosarul nr. 1.710/2006 al Judecătoriei Bicaz.
La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare
este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 19 octombrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 1.710/2006, Judecătoria
Bicaz a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 36 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de
proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate
potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr.
169/1997. Excepţia a fost ridicată de instanţa de
judecată din oficiu într-o cauză având ca obiect judecarea plângerii formulate
de petenta Ana Ceobâcă împotriva Hotărârii nr. 4.901/2006, pronunţată de
Comisia judeţeană Neamţ pentru stabilirea dreptului de proprietate privată
asupra terenurilor, prin care aceasta a invalidat propunerea Comisiei locale
Hangu de reconstituire a dreptului de proprietate a petentei asupra unui teren
cu vegetaţie forestieră.
In motivarea excepţiei instanţa
de judecată arată că prevederile art. 36 din Legea nr. 1/2000 contravin
principiului constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a
autorităţilor publice, deoarece instituie diferenţe de tratament juridic pentru
persoane aflate în situaţii egale.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile legale criticate sunt constituţionale. In acest sens, arată că
textul de lege criticat nu conţine nicio discriminare în raport cu criteriile
egalităţii în drepturi şi se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în
ipoteza normei juridice.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul acesteia îl constituie art. 36 din Legea nr.
1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate
asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit
prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
8 din 12 ianuarie 2000, modificate prin art. I pct. 39 cuprins în titlul VI din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi
justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, potrivit cărora: „Persoanelor fizice cărora li s-a
stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, cu ocazia aplicării Legii
nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit
efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea Ie-a fost anulată
li se vor acorda terenurile respective în limita suprafeţelor disponibile sau
despăgubiri."
Instanţa de judecată, din oficiu, invocă încălcarea
dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea
cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice.
Analizând excepţia, Curtea constată următoarele:
In susţinerea neconstituţionalităţii textului de lege
criticat, instanţa de judecată invocă o diferenţă de tratament juridic
rezultată în urma modificării actului normativ în cauză, în sensul instituirii
unei discriminări între persoane cărora li s-a constituit dreptul de
proprietate în temeiul art. 36 din Legea nr. 1/2000, până la modificarea
acestuia prin Legea nr. 247/2005, şi cei care au depus cereri de constituire a
dreptului de proprietate ulterior modificării legii şi care erau înscrişi doar
pe tabele nominale, fără a avea un titlu de proprietate.
Curtea constată că aceste susţineri nu sunt întemeiate.
Aşa cum s-a statuat prin Decizia nr. 253 din 9 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 11 aprilie 2006, o eventuală
diferenţă de tratament juridic rezultată în urma modificării legii nu
reprezintă o problemă de constituţionalitate, ci una de succesiune în timp a
legii, ce se aplică numai pentru viitor.
Astfel, ori de câte ori o lege nouă modifică
dispoziţiile legale anterioare cu privire la anumite raporturi sociale, toate
efectele raportului anterior, deja produse înainte de intrarea în vigoare a
acesteia, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii reglementări, efectele legii anterioare
rămânând neafectate. Legea nouă este aplicabilă de îndată tuturor situaţiilor
ce se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în
vigoare, precum şi tuturor efectelor produse de raporturile juridice
nou-create. De altfel, a considera întemeiată o atare critică ar însemna să
negăm posibilitatea oricărei modificări a legislaţiei în vigoare, întrucât aceasta ar antrena o modificare a
regimului juridic şi deci un tratament juridic diferit pentru persoane aflate
în situaţii identice, dar pentru care reglementarea legală în timp este
diferită.
Cele statuate în decizia menţionată sunt valabile şi în
prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în
temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de
proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate
potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr.
169/1997, excepţie ridicată de instanţa de judecată din oficiu în Dosarul nr.
1.710/2006 al Judecătoriei Bicaz.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 martie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie