DECIZIE Nr. 245 din 10 iunie 2003
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin.
(1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a
falimentului, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 548 din 30 iulie 2003
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Ioan Vida - judecator
Florentina Balta - procuror
Ioana Marilena Chiva - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura
reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, cu modificarile si
completarile ulterioare, exceptie ridicata de Societatea Comerciala
"Severin" - S.R.L. din Bosanci in Dosarul nr. 215/2003 al Curtii de
Apel Suceava - Sectia comerciala si de contencios administrativ.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de
citare este legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei ca
neintemeiata, avand in vedere ca dispozitiile legale criticate instituie o
procedura speciala de executare silita, care nu contravine prevederilor
constitutionale, invocand in acest sens si jurisprudenta Curtii Constitutionale
in materie, si anume deciziile nr. 189/2000, nr. 202/2000 si nr. 289/2001.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 30 ianuarie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 215/2003,
Curtea de Apel Suceava - Sectia comerciala si de contencios administrativ a
sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura
reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, cu modificarile si
completarile ulterioare. Exceptia a fost ridicata de Societatea Comerciala
"Severin" - S.R.L. din Bosanci intr-o cauza avand ca obiect recursul
declarat de autoarea exceptiei impotriva unei sentinte a Tribunalului Suceava
prin care s-a admis cererea de declansare a procedurii falimentului debitoarei,
cerere formulata in baza Legii nr. 64/1995 de catre creditoarea D.G.F.P. Suceava.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autoarea acesteia sustine
ca dispozitiile legale criticate incalca dreptul de proprietate al debitorului,
deoarece orice creditor care se incadreaza in conditiile prevazute de art. 29
alin. (1) din Legea nr. 64/1995, republicata, are posibilitatea de a incalca
dreptul de dispozitie al debitorului asupra bunurilor sale. Totodata, textul
criticat incalca si prevederile constitutionale ale art. 134 alin. (2) lit. a),
intrucat limiteaza libertatea comertului prin posibilitatea creditorului de a
introduce cererea de deschidere a falimentului debitorului.
Curtea de Apel Suceava - Sectia comerciala si de contencios administrativ
apreciaza ca exceptia este neintemeiata, iar dispozitiile criticate, prin care
se instituie dreptul oricarui creditor de a introduce la tribunal o cerere
impotriva unui debitor care timp de cel putin 30 de zile a incetat platile, nu
contravin prevederilor art. 41 alin. (1) si (2) si ale art. 134 alin. (2) lit.
a) din Constitutie.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, potrivit
dispozitiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a
solicitat si punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciaza ca procedura reorganizarii judiciare si a falimentului,
prevazuta de Legea nr. 64/1995, republicata, reprezinta o procedura speciala de
executare silita aplicata unui debitor, care se incadreaza in conditiile
prevazute de art. 29 alin. (1) din aceeasi lege, in scopul de a se asigura
egalitatea creditorilor, fiecare dintre acestia avand dreptul la urmarirea
debitorului sau. Introducerea cererii de deschidere a procedurii prevazute de
Legea nr. 64/1995 nu determina automat restrangerea exercitiului unor drepturi
ale debitorului, ci reprezinta deschiderea unei proceduri administrate de catre
judecatorul-sindic. Dreptul de proprietate al debitorului si in special dreptul
de dispozitie trebuie exercitate in conditiile legii, tinand cont si de
dispozitiile art. 1718 din Codul civil, care instituie gajul general asupra
bunurilor debitorilor pentru urmarirea creantelor creditorilor. Avand in vedere
acestea, precum si faptul ca procedura reglementata de Legea nr. 64/1995 este
instituita si in favoarea debitorului, dispozitiile criticate nu contravin
prevederilor art. 41 alin. (1) si (2) si nici celor ale art. 134 alin. (2) lit.
a) din Constitutie, in acelasi sens fiind si jurisprudenta Curtii
Constitutionale in materie, de exemplu deciziile nr. 189 si nr. 202/2000,
precum si Decizia nr. 289/2001.
Avocatul Poporului apreciaza ca procedura reglementata de Legea nr. 64/1995
reprezinta un mijloc de constrangere a debitorului care nu si-a executat de
bunavoie obligatiile de plata si, totodata, o sanctiune a nerespectarii ordinii
de drept. Avand in vedere acestea, precum si faptul ca aceasta procedura
inceteaza in cazul in care creantele au fost acoperite in totalitate,
dispozitiile criticate nu ingradesc dreptul de proprietate al debitorului. De
asemenea, nu se poate sustine nici incalcarea dispozitiilor constitutionale ale
art. 134 alin. (2) lit. a) referitoare la libertatea comertului, deoarece
dispozitiile criticate nu urmaresc lichidarea debitorului, ci instituie o
procedura speciala de executare silita, pentru plata pasivului debitorului
aflat in incetare de plati, prin care se urmareste realizarea unei egalitati
intre creditori.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1),
ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si
a falimentului, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 608
din 13 decembrie 1999, dispozitii modificate prin art. I pct. 30 din Ordonanta
Guvernului nr. 38/2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 95 din 2 februarie 2002, aprobata cu modificari si completari prin Legea
nr. 82/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 194 din
26 martie 2003. Ca urmare a acestor modificari, dispozitiile criticate de
autoarea exceptiei au urmatorul continut: "Orice creditor care are o
creanta certa, lichida si exigibila poate introduce la tribunal o cerere
impotriva unui debitor care, timp de cel putin 30 de zile, a incetat platile,
in urmatoarele conditii:
a) daca creanta izvoraste din raporturi de munca sau raporturi
obligationale civile, creanta trebuie sa aiba un cuantum superior valorii
insumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite in conditiile legii si
calculate la data formularii cererii introductive;
b) in celelalte cazuri creanta trebuie sa aiba un cuantum superior
echivalentului in lei al sumei de 5.000 euro, calculat la data formularii
cererii introductive;
c) in cazul unui creditor care detine creante din ambele categorii
mentionate la lit. a) si b), cuantumul total al creantelor trebuie sa fie
superior valorii insumate a 6 salarii medii pe economie, stabilite in
conditiile legii si calculate la data formularii cererii introductive."
In sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate, autoarea acesteia
apreciaza ca prin dispozitiile legale criticate sunt incalcate urmatoarele
prevederi constitutionale:
- Art. 41 alin. (1) si (2): "(1) Dreptul de proprietate, precum si
creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor
drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privata este ocrotita in mod egal de lege, indiferent de
titular. Cetatenii straini si apatrizii nu pot dobandi dreptul de proprietate
asupra terenurilor.";
- Art. 134 alin. (2) lit. a): "(2) Statul trebuie sa asigure:
a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului
favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie;"
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca
dispozitiile art. 29 din Legea nr. 64/1995, republicata, cu modificarile si
completarile ulterioare, fac parte din capitolul III "Procedura",
sectiunea 1 "Cererile introductive", subsectiunea 2 "Cererile
creditorilor ori ale camerelor de comert si industrie teritoriale" si
prevad conditiile in care un creditor poate introduce la tribunalul in a carui
raza teritoriala isi are sediul debitorul o cerere de deschidere a procedurii
reorganizarii judiciare sau a falimentului unui debitor persoana juridica.
Scopul Legii privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului
este, potrivit art. 2 din Legea nr. 64/1995, republicata, instituirea unei
proceduri pentru plata pasivului debitorului in incetare de plati, fie prin
reorganizarea intreprinderii si activitatii acestuia sau prin lichidarea unor
bunuri din averea lui pana la acoperirea pasivului, fie prin faliment. Astfel,
dispozitiile legii au fost instituite si pentru protejarea intereselor
debitorului, avand in vedere faptul ca acesta este supus unei singure urmariri
silite, iar nu cate uneia sau chiar mai multor executari silite efectuate de
fiecare creditor.
Sustinerile autoarei exceptiei, conform carora dispozitiile criticate, prin
faptul ca dau posibilitatea oricarui creditor sa solicite deschiderea
procedurii reorganizarii judiciare sau a falimentului unui debitor, incalca
dreptul de proprietate al debitorului, care nu poate dispune de patrimoniul sau
pentru realizarea scopurilor economice la care este indreptatit in calitate de
comerciant, sunt neintemeiate, intrucat numai creditorii care indeplinesc toate
conditiile prevazute de dispozitiile art. 29 din Legea nr. 64/1995, republicata,
cu modificarile si completarile ulterioare, pot formula o cerere de deschidere
a procedurii reorganizarii judiciare sau a falimentului unui debitor care, de
asemenea, se incadreaza in conditiile prevazute de aceleasi dispozitii legale.
Astfel, pentru a se putea cere deschiderea procedurii reorganizarii judiciare
sau a falimentului, creditorul trebuie sa aiba o creanta certa, lichida si
exigibila, in cuantum superior echivalentului in lei al sumei de 5.000 euro,
calculat la data formularii cererii introductive, iar debitorul trebuie sa fi
incetat platile timp de cel putin 30 de zile.
Totodata, Curtea retine ca procedura prevazuta de Legea nr. 64/1995 a fost
instituita de legiuitor ca un mijloc de constrangere a debitorului care nu si-a
indeplinit obligatiile de plata de bunavoie, iar dreptul de proprietate si
prerogativele sale, in special dreptul de dispozitie, trebuie exercitate in
conditiile legii, cu respectarea drepturilor creditorilor. In acest sens,
dispozitiile art. 1718 din Codul civil stabilesc, cu valoare de principiu, ca
patrimoniul unei persoane reprezinta gajul general al creditorilor acesteia
pentru asigurarea indeplinirii obligatiilor sale.
Avand in vedere acestea, precum si faptul ca, in cazul in care creantele
creditorilor au fost acoperite in totalitate, se va proceda la inchiderea
procedurii falimentului inainte ca bunurile din averea debitorului sa fi fost
lichidate in intregime, Curtea constata ca dispozitiile legale criticate nu
contravin dreptului de proprietate consacrat de prevederile art. 41 alin. (1)
si (2) din Constitutie.
In ceea ce priveste pretinsa incalcare a dispozitiilor constitutionale ale
art. 134 alin. (2) lit. a), de asemenea, Curtea constata ca aceasta sustinere
este nefondata, intrucat scopul Legii nr. 64/1995 fiind tocmai instituirea unei
proceduri pentru plata pasivului debitorului aflat in incetare de plati, prin
dispozitiile criticate se realizeaza respectarea intocmai a obligatiei statului
de a asigura libertatea comertului, protectia concurentei loiale, precum si
crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de
productie.
In acelasi sens Curtea s-a mai pronuntat asupra exceptiei de
neconstitutionalitate a dispozitiilor criticate, statuand, prin Decizia nr. 202
din 17 octombrie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 80 din 15 februarie 2001, ca acestea nu contravin prevederilor
constitutionale.
Fata de cele mai sus aratate, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23
si 25 din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin.
(1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a
falimentului, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, exceptie
ridicata de Societatea Comerciala "Severin" - S.R.L. din Bosanci in
Dosarul nr. 215/2003 al Curtii de Apel Suceava - Sectia comerciala si de
contencios administrativ.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 10 iunie 2003.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Ioana Marilena Chiva