DECIZIE Nr.
244 din 20 martie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2), art.
6 alin. (1), (2) si (4), art. 8 alin. (1) si (2), art. 10 alin. (1) si (2) si
art. 11 1 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de
plata
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 279 din 26 aprilie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1-111 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de
plată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Energy Distribution" -
S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 13.641/301/2006 al Judecătoriei Sectorului
3 Bucureşti.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată, făcând referire la jurisprudenţa în materie a Curţii
Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 19 octombrie
2006, pronunţată în Dosarul nr. 13.641/301/2006, Judecătoria Sectorului 3
Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 1-111 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de
plată, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Energy Distribution" - S.R.L. din Bucureşti.
In motivarea excepţiei, autorul acesteia susţine următoarele:
- dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2) şi
ale art. 6 alin. (1) şi (2) contravin prevederilor art.
24 alin. (1) din Constituţie, întrucât posibilitatea
soluţionării cererii creditorului numai pe baza actelor depuse şi a
explicaţiilor date de părţi împiedică exercitarea dreptului la apărare şi
asigurarea dreptului la un proces echitabil, iar emiterea unui titlu executoriu
în urma unui proces sumar şi executarea acestuia încalcă reglementarea
constituţională a dreptului de proprietate;
- dispoziţiile art. 6 alin. (4) contravin
prevederilor art. 24 alin. (1) din Constituţie, având în vedere că înmânarea de
îndată a ordonanţei echivalează cu pronunţarea judecătorului înainte de a se
administra orice probe;
- dispoziţiile art. 8 alin. (1) contravin
prevederilor art. 24 alin. (1) din Constituţie, întrucât se face trimitere la
exercitarea unei căi de atac sau a unei acţiuni în justiţie de sine stătătoare,
care nu este prevăzută de Codul de procedură civilă, iar alin. (2) al aceluiaşi
articol stabileşte numai competenţa, iar nu şi conţinutul cererii în anulare,
precum şi limitele în care poate fi atacată ordonanţa emisă de judecător;
- dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi (2) contravin
prevederilor art. 24 alin. (1) din Constituţie, întrucât nu exclud
posibilitatea formulării contestaţiei la executare alternativ, simultan sau
ulterior cererii în anulare;
- dispoziţiile art. 111, care prevăd că hotărârile date în baza ordonanţei nu au
autoritate de lucru judecat între părţi, nu sunt corelate cu reglementările din
Codul de procedură civilă şi din Codul civil. Debitorul nu îşi poate exercita
dreptul la apărare până la începerea executării silite, când, pentru a putea
cere suspendarea executării pe calea contestaţiei la executare va trebui să
depună, pe lângă plata taxei de timbru, şi o importantă cauţiune, fapt ce
îngrădeşte accesul la justiţie.
Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti apreciază că excepţia ridicată este neîntemeiată, deoarece
dispoziţiile legale criticate sunt în acord cu Legea fundamentală şi cu
reglementările internaţionale invocate de autorul excepţiei.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului arată
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit încheierii de sesizare a Curţii, obiectul
excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1-111 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001
privind procedura somaţiei de plată. Din examinarea susţinerilor autoarei
excepţiei se constată însă că, în realitate, această critică priveşte numai prevederile art. 1 alin.
(1), art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) şi (4), art. 8 alin. (1) şi (2),
art. 10 alin. (1) şi (2) şi art. 111 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001. Aşa fiind, Curtea urmează să
se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1
alin. (1), art.'4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) si (4), art. 8 alin. (1) şi
(2), art. 10 alin. (1) şi (2) şi art. 111 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de
plată (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001), aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 295/2002 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 380 din 5 iunie 2002), modificată şi completată
prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 142/2002 (publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 5 noiembrie 2002), aprobată la rândul ei prin Legea nr.
5/2003 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 20 ianuarie 2003). De
asemenea, la art. 6 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, cu
modificările şi completările ulterioare, s-a făcut următoarea rectificare, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din
23 august 2001: «în loc de „... somaţia de plată
către creditor..." se va citi: „... somaţia de plată către debitor...".» Având în vedere aceste modificări, dispoziţiile criticate au în
prezent următorul conţinut:
- Art. 1 alin. (1): „Procedura
somaţiei de plată se desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul realizării
de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile
ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract
constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament
sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege
şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii,
lucrări sau orice alte prestaţii. ";
- Art. 4 alin. (2): „In toate cazurile, pentru soluţionarea cererii, judecătorul
dispune citarea părţilor, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă
referitoare la pricinile urgente, pentru explicaţii şi lămuriri, precum şi
pentru a stărui în efectuarea plăţii sumei datorate de debitor ori pentru
înţelegerea părţilor asupra modalităţilor de plată.";
- Art. 6: „(1) Dacă nu a intervenit închiderea dosarului în condiţiile art.
5, judecătorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum şi a
explicaţiilor şi lămuririlor părţilor, ce i-au fost prezentate potrivit art. 4.
(2) Când în urma examinării prevăzute la alin. (1)
constată că pretenţiile creditorului sunt justificate, judecătorul emite ordonanţa
care va conţine somaţia de plată către debitor, precum şi termenul de plată.
[...]
(4) Ordonanţa se va înmâna părţii prezente sau se va
comunica fiecărei părţi de îndată, prin scrisoare recomandată cu confirmare de
primire.";
- Art. 8: „(1) Impotriva ordonanţei prevăzute la art. 6 alin. (2) debitorul
poate formula cererea în anulare, în termen de 10 zile de la data înmânării sau
comunicării acesteia.
(2) Cererea în anulare se soluţionează de către
instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă.
- Art. 10: „(1) Cel interesat poate face contestaţie la executare, potrivit
dispoziţiilor Codului de procedură civilă.
(2) Prin contestaţia la executare debitorul poate
invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, cu excepţia cazului în
care a formulat, potrivit art. 8, cerere în anulare împotriva ordonanţei de
admitere a cererii creditorului.";
- Art. 111: „(1) Ordonanţa privind somaţia de plată nu are autoritate de lucru
judecat cu privire la fondul raporturilor juridice dintre părţi.
(2) Prevederile art. 338 din Codul de procedură
civilă se aplică în mod corespunzător."
Autoarea excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 16 privind
egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24
privind dreptul la apărare şi art. 20 raportat la art. 6 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la
un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea reţine următoarele:
Dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2), art. 6
alin. (1), (2) şi (4),'art. 8 alin. (1) şi (2), art. 10 alin. (1) şi (2) şi
art. 111 din
Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 au mai făcut obiect al controlului de
constituţionalitate prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie, în
esenţă, cu o motivare asemănătoare celei din prezenta cauză. Astfel, prin
Decizia nr. 348 din 18 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 847 din 27
noiembrie 2003, Curtea, respingând excepţia de neconstituţionalitate, a reţinut
că Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 instituie o procedură specială şi
accelerată, derogatorie de la normele procedurii civile, pentru a asigura recuperarea
într-un timp cât mai scurt a creanţelor. Acest caracter special al procedurii a
determinat limitarea mijloacelor de probă, utilizabile în prima fază la
înscrisuri, completate cu explicaţiile şi lămuririle date de părţi. Potrivit
art. 1 alin. (1) din ordonanţă, această procedură se aplică doar în cazul „creanţelor
certe, lichide, exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani,
asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui
statut, regulament sau altui înscris însuşit de părţi prin semnătură ori în alt
mod admis de lege [...]". Intrucât ordonanţa cu somaţia de plată, ce urmează a fi emisă de
judecător, se va referi doar la obligaţii de plată a unor sume de bani
rezultate din înscrisuri însuşite de părţi, este justificată cerinţa ca dovada
acestora să se facă prin înscrisuri. Celelalte aspecte ale raporturilor
juridice dintre părţi urmează a fi rezolvate conform reglementărilor din
dreptul comun. Limitarea este deopotrivă valabilă pentru ambele părţi, ele având
condiţii identice pentru exercitarea dreptului la apărare.
Art. 8 din ordonanţă nu prevede nicio limitare a
probelor si a condiţiilor de administrare a acestora în cadrul judecării acţiunii în anulare,
neîngrădind exerciţiul dreptului la apărare. Modul în care instanţele
judecătoreşti admit sau resping cererile de probaţiune reprezintă o problemă de
aplicare, iar nu de constituţionalitate a textului de lege. Impotriva hotărârii
de respingere a cererii în anulare debitorul poate declara recurs care se judecă
conform normelor dreptului comun.
Investirea cu formulă executorie a ordonanţei cu
somaţia de plată nu încalcă nicio prevedere constituţională, aplicându-se
regula potrivit căreia numai hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile
se învestesc cu formulă executorie. Potrivit art. 9 alin. (1) din ordonanţă,
este irevocabilă ordonanţa împotriva căreia nu s-a introdus cerere în anulare,
iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede situaţia în care cererea în anulare
a fost respinsă prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.
Curtea constată că este justificată limitarea
formulării apărărilor pe fondul cauzei în cadrul contestaţiei la executare,
dacă anterior s-a formulat cerere în anulare la a cărei judecată se puteau
valorifica apărările de fond. De altfel, dispoziţiile art. 10 din ordonanţă nu
sunt determinante în soluţionarea cauzei, întrucât obiectul acesteia nu este
contestaţie la executare.
Ordonanţa cu somaţia de plată, emisă de judecător, în
măsura în care a rămas irevocabilă, are autoritatea lucrului judecat în
privinţa obligaţiilor de plată prevăzute la art. 1 alin. (1) din Ordonanţa
Guvernului nr. 5/2001. Art. 111 din ordonanţă exclude autoritatea lucrului judecat, „cu privire
la fondul raporturilor juridice dintre părţi", tocmai în scopul de a da posibilitatea
părţilor ca ulterior să îşi valorifice, conform normelor din dreptul comun,
eventualele pretenţii de altă natură, izvorâte din aceleaşi raporturi juridice.
Pe de altă parte, în jurisprudenţa sa constantă, Curtea
Constituţională a constatat că Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, cu modificările
şi completările ulterioare, este constituţională atât în ansamblu, cât şi
examinându-se separat dispoziţiile sale. In cauza de faţă, neînvederându-se
elemente noi, de natură a duce la reconsiderarea acestei jurisprudenţe, soluţia
şi considerentele anterioare se impun şi în prezenta cauză.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al
art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) şi (4),
art. 8 alin. (1) şi (2), art. 10 alin. (1) şi (2) şi al art. 111 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001
privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Energy Distribution" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr.
13.641/301/2006 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 martie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu