DECIZIE   Nr. 242 din 10 iunie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1, 5 si 9 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in strainatate ori constituite in prizonieri, republicat, precum si ale art. 3 si 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calitatii de luptator in rezistenta anticomunista persoanelor condamnate pentru infractiuni savarsite din motive politice, persoanelor impotriva carora au fost dispuse, din motive politice, masuri administrative abuzive, precum si persoanelor care au participat la actiuni de impotrivire cu arme si de rasturnare prin forta a regimului comunist instaurat in Romania, ordonanta completata prin Legea nr. 212/2003

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 544 din 29 iulie 2003

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Florentina Balta      - procuror
    Mihai Paul Cotta      - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1, 5 si 9 din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, precum si ale art. 3 si 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 214/1999, completata prin Legea nr. 212/2003, exceptie ridicata de Adrian Octav Fulea in Dosarul nr. 4.613/2002 al Tribunalului Brasov - Sectia comerciala si contencios administrativ.
    La apelul nominal raspunde autorul exceptiei, lipsind celelalte parti, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Autorul exceptiei solicita admiterea acesteia astfel cum a fost motivata in concluziile scrise depuse la dosar. Totodata, cere sa se ia act ca, din greseala, a indicat, la instanta, si art. 5 din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, in realitate avand intentia de a critica pentru neconstitutionalitate dispozitiile art. 1 alin. (5) din acest act normativ. Se arata ca dispozitiile art. 1 alin. (1) lit. c) din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, precum si ale art. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 214/1999 sunt neconstitutionale, deoarece prevad, la stabilirea vechimii de pensionare, numai perioada internarii in spital, iar nu si cea de tratament ambulatoriu. Este invocata in argumentarea acestei sustineri Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1/1994, in care s-a aratat ca principiul egalitatii in fata legii si al nediscriminarii presupune ca la situatii egale sa se aplice un tratament egal. O alta inegalitate este creata de art. 1 alin. (5) din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, care, prin redactarea sa, nu rezolva toate situatiile de fapt existente.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, ca fiind inadmisibila, referitor la dispozitiile art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, si ale art. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 214/1999, si ca fiind neintemeiata privind celelalte dispozitii legale.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 5 noiembrie 2002, pronuntata in Dosarul nr. 4.613/2002, Tribunalul Brasov - Sectia comerciala si contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1, 5 si 9 din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, precum si ale art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 214/1999, exceptie ridicata de Adrian Octav Fulea.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine, in esenta, ca dispozitiile art. 1 lit. b) din Decretul-lege nr. 118/1990 si ale art. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 214/1999 instituie o discriminare fata de persoanele care au fost tratate psihiatric obligatoriu, ambulatoriu, in raport cu persoanele internate in spitalele de psihiatrie "pe motive politice in ambele cazuri". Se considera ca "internarea in spitalele de psihiatrie era masura punitiva in primul rand prin tratamentele medicale aplicate, si, doar apoi, prin claustrarea in spital".
    De asemenea, autorul exceptiei sustine, in memoriul depus la instanta, ca dispozitiile art. 5 si 9 din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, sunt discriminatorii fata de persoanele care au fost pensionate fortat "pentru invaliditate psihica", precum si fata de persoanele care, "datorita etichetei de invalid psihic", nu au mai putut "sa se angajeze de atunci".
    Totodata, sunt criticate si dispozitiile art. 7 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 214/1999, sustinandu-se ca acestea instituie o discriminare in ceea ce-i priveste pe cei etichetati si tratati ca bolnavi psihic, fata de cei condamnati din motive politice ale caror condamnari "au ramas fara efect dupa 1999", restituindu-li-se averea confiscata, in timp ce pentru cei declarati bolnavi psihic nu s-au prevazut masuri reparatorii pentru faptul ca au fost dati afara din serviciu sau au fost pensionati fara voia lor.
    Autorul exceptiei de neconstitutionalitate invoca, in sustinerea exceptiei, incalcarea dispozitiilor art. 16 si 54 din Constitutie.
    Tribunalul Brasov - Sectia comerciala si contencios administrativ considera ca exceptia este neintemeiata. Se apreciaza ca textele criticate nu cuprind dispozitii neconstitutionale, autorului exceptiei de neconstitutionalitate revenindu-i obligatia de a dovedi calitatea de "luptator in rezistenta anticomunista" ori situatiile de fapt reglementate pentru a beneficia de drepturile prevazute in textele de lege criticate.
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) lit. c) si ale art. 1 alin. (5) din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, este inadmisibila, iar exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, precum si cea a dispozitiilor art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 214/1999 sunt neintemeiate.
    In argumentarea acestui punct de vedere se arata ca, in realitate, autorul exceptiei considera neconstitutionale dispozitiile art. 1 si ale art. 5 alin. (1) din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, in masura in care acestea nu se aplica si persoanelor supuse fortat unui tratament psihiatric obligatoriu ori care nu au putut sa se angajeze datorita unei pensionari abuzive, pe motiv de invaliditate psihica, dispuse din ratiuni politice. Or, sustine Guvernul, "necuprinderea acestor masuri abuzive, dispuse din motive politice, in categoria situatiilor pentru care se acorda drepturile prevazute de Decretul-lege nr. 118/1990 nu constituie o incalcare a vreunei prevederi constitutionale, ci reprezinta o optiune de reglementare, iar eventuala completare a dispozitiilor art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990 este de competenta legiuitorului".
    Referitor la critica dispozitiilor art. 9 din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, Guvernul arata ca prevederea legala privind obligativitatea dovedirii situatiei de fapt, indicata de acest text, ca persoanele in cauza "nu au putut sa-si exercite profesia sau, dupa caz, ocupatia pe perioada in care au fost persecutate sau urmarite din motive politice" nu este neconstitutionala, intrucat nu creeaza discriminari.
    De asemenea, Guvernul considera ca nici dispozitiile art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 214/1999, prin care se acorda anumite drepturi persoanelor carora li s-a recunoscut si acordat calitatea de "luptator in rezistenta anticomunista", in masura in care se dovedeste aceasta calitate, nu incalca dispozitiile art. 16 din Constitutie.
    Avocatul Poporului considera ca textele de lege criticate sunt constitutionale, acestea nefiind contrare prevederilor art. 16 si 41 din Constitutie.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile partii prezente si ale procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 1, 5 si 9 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in strainatate ori constituite in prizonieri, republicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 118 din 18 martie 1998, cu modificarile ulterioare, precum si dispozitiile art. 3 si 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 214 din 29 decembrie 1999 privind acordarea calitatii de luptator in rezistenta anticomunista persoanelor condamnate pentru infractiuni savarsite din motive politice, persoanelor impotriva carora au fost dispuse, din motive politice, masuri administrative abuzive, precum si persoanelor care au participat la actiuni de impotrivire cu arme si de rasturnare prin forta a regimului comunist instaurat in Romania, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 650 din 30 decembrie 1999, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 568 din 19 octombrie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 688 din 30 octombrie 2001, ordonanta completata prin Legea nr. 212 din 21 mai 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 354 din 23 mai 2003.
    In legatura cu declaratia autorului exceptiei, formulata in cadrul dezbaterilor, de renuntare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, Curtea constata ca aceasta nu poate fi primita. Astfel, in cererea prin care s-au ridicat exceptiile de neconstitutionalitate in fata instantei, precum si in incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost invocata neconstitutionalitatea acelor dispozitii. Conform art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, "Sesizarea Curtii Constitutionale se dispune de catre instanta in fata careia s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate, printr-o incheiere care va cuprinde punctele de vedere ale partilor, opinia instantei asupra exceptiei, si va fi insotita de dovezile depuse de parti [...]". Asadar, litigiul constitutional se desfasoara in limitele determinate de actul de sesizare, fara a putea fi modificat de vreuna dintre parti. Exceptia de neconstitutionalitate este o exceptie de ordine publica, prin invocarea ei punandu-se in discutie abaterea unor reglementari legale de la dispozitiile Legii fundamentale, iar solutia asupra exceptiei este de interes general.
    Textele de lege criticate pentru neconstitutionalitate au urmatorul cuprins:
    A. Art. 1, 5 si 9 din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat:
    - Art. 1: "(1) Constituie vechime in munca si se ia in considerare la stabilirea pensiei si a celorlalte drepturi ce se acorda, in functie de vechimea in munca, timpul cat o persoana, dupa data de 6 martie 1945, pe motive politice:
    a) a executat o pedeapsa privativa de libertate in baza unei hotarari judecatoresti ramase definitiva sau a fost lipsita de libertate in baza unui mandat de arestare preventiva pentru infractiuni politice;
    b) a fost privata de libertate in locuri de detinere in baza unor masuri administrative sau pentru cercetari de catre organele de represiune;
    c) a fost internata in spitale de psihiatrie;
    d) a avut stabilit domiciliu obligatoriu;
    e) a fost stramutata intr-o alta localitate.
    (2) De aceleasi drepturi beneficiaza si persoana care:
    a) a fost deportata in strainatate dupa 23 august 1944;
    b) a fost constituita in prizonier de catre partea sovietica dupa data de 23 august 1944 ori, fiind constituita ca atare, inainte de aceasta data, a fost retinuta in captivitate dupa incheierea armistitiului.
    (3) Fiecare an de detentie sau internare pentru situatiile prevazute la alin. (1) si (2) se considera ca vechime in munca un an si sase luni.
    (4) Perioadele prevazute la alin. (1) lit. d) si e) constituie vechime in munca, daca persoanele in cauza fac dovada ca nu au putut sa se incadreze in munca in functii pentru care aveau pregatirea profesionala.
    (5) Se considera vechime in munca si perioada in care o persoana aflata intr-una dintre situatiile prevazute la alin. (1) nu s-a putut incadra ca urmare a unei invaliditati de gradul I sau II survenite in timpul in care s-a aflat in acea situatie sau, ulterior, daca dovedeste ca aceasta s-a produs din cauza ori in legatura cu persecutia la care a fost supusa.
    (6) Perioadele prevazute in prezentul articol constituie si vechime neintrerupta in munca si in aceeasi unitate si intra in calculul acestor vechimi.";
    - Art. 5: "Indemnizatiile lunare acordate in baza prezentului decret-lege nu afecteaza platformele de venituri in functie de care se stabilesc chiriile pentru locuintele din fondul locativ de stat, bursele pentru elevi si studenti si ajutoarele sociale.";
    - Art. 9: "Persoanele care fac dovada, prin hotarare judecatoreasca de constatare, ca nu au putut sa-si exercite profesia sau, dupa caz, ocupatia pe perioada in care au fost persecutate sau urmarite din motive politice beneficiaza de vechime in munca pe perioada in care s-au aflat in atare situatie."
    B. Art. 3 si 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 214/1999, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 568/2001, completata prin Legea nr. 212/2003:
    - Art. 3: "Prin <<masuri administrative abuzive>> se intelege orice masuri luate de organele fostei militii sau securitati ori de alte organe ca urmare a savarsirii unei fapte in scopurile mentionate la art. 2 alin. (1), in baza carora s-a dispus:
    a) privarea de libertate in locuri de detinere sau pentru efectuarea de cercetari;
    b) internarea in spitale de psihiatrie;
    c) stabilirea de domiciliu obligatoriu;
    d) stramutarea intr-o alta localitate;
    e) deportarea in strainatate, dupa 23 august 1944, pentru motive politice;
    f) exmatricularea din scoli, licee si facultati;
    g) incetarea contractului de munca sau retrogradarea, dispuse din motive politice si dovedite cu acte scrise, administrative sau judecatoresti, de la acea data.";
    - Art. 7: "(1) Persoanele care au calitatea de luptator in rezistenta anticomunista, precum si cele din rezistenta armata care au participat la actiuni de impotrivire cu arma si de rasturnare prin forta a regimului comunist beneficiaza de:
    a) restituirea, in conditiile legii, in natura sau, daca aceasta nu este posibila, prin echivalent a bunurilor confiscate;
    b) drepturile prevazute in Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in strainatate ori constituite in prizonieri, cu modificarile ulterioare;
    c) acordarea de ordine si medalii prevazute de legislatia in vigoare;
    d) atribuirea, in conditiile legii, a numelui persoanelor prevazute la art. 1 unor strazi, parcuri, piete si altor asemenea locuri publice;
    e) orice alte drepturi prevazute in legi speciale.
    (2) Hotararile de condamnare pentru infractiuni savarsite din motive politice nu pot fi invocate impotriva persoanelor care au dobandit calitatea de luptator in rezistenta anticomunista."
    Critica de neconstitutionalitate formulata cu privire la aceste texte consta, in esenta, in sustinerea ca in mod gresit nu au fost inclusi printre persoanele prevazute sa beneficieze de drepturile acordate prin actele normative respective si cei care au fost supusi ambulatoriu unor tratamente psihiatrice obligatorii sau care au fost dati afara din serviciu ori pensionati fortat. Autorul exceptiei critica optiunile legiuitorului care s-a limitat la anumite categorii de persoane, desi, potrivit opiniei sale, ar fi fost indreptatite sa se bucure de drepturile acordate si alte persoane care au avut de suferit ca urmare a abuzurilor savarsite de autoritati in regimul trecut. Se considera ca, in felul acesta, persoanele in cauza au fost supuse unui tratament discriminatoriu, incalcandu-se astfel dispozitiile art. 16 alin. (1) si ale art. 54 din Constitutie, texte care au urmatorul cuprins:
    - Art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
    - Art. 54: "Cetatenii romani, cetatenii straini si apatrizii trebuie sa-si exercite drepturile si libertatile constitutionale cu buna-credinta, fara sa incalce drepturile si libertatile celorlalti."
    Analizand exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, si ale art. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 214/1999, Curtea constata ca aceasta este neintemeiata.
    Aceste prevederi legale stabilesc perioadele de timp care constituie vechime in munca si care se iau in considerare la stabilirea pensiei si a celorlalte drepturi ce se acorda persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in strainatate ori constituite in prizonieri, determinand astfel categoriile de persoane beneficiare ale legii. In cadrul acestor prevederi, se regaseste si perioada in care o persoana a fost internata in spitale de psihiatrie, dar nu si perioada in care unele persoane au fost supuse unui tratament psihiatric ambulatoriu, la care face referire autorul exceptiei. Curtea observa ca necuprinderea in categoriile beneficiare de drepturi si a altor persoane, cum sunt cele care au fost supuse unui tratament psihiatric ambulatoriu, care se considera indreptatite sa beneficieze de drepturile acordate prin lege, nu contravine principiului constitutional al egalitatii in drepturi, ci este o problema de optiune a legiuitorului pozitiv cu privire la conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca persoanele care beneficiaza de drepturile prevazute.
    Sustinerea autorului exceptiei ca prevederile criticate contravin dispozitiilor art. 54 din Constitutie privind exercitarea drepturilor si a obligatiilor nu poate fi primita. Curtea constata ca in cauza nu se pune problema exercitarii drepturilor si libertatilor constitutionale cu buna-credinta, fara incalcarea drepturilor si libertatilor celorlalti, ci aceea a neacordarii de drepturi unor persoane care se considera egal indreptatite cu cele prevazute prin textul criticat.
    In ceea ce priveste critica celorlalte dispozitii, si anume art. 5 si 9 din Decretul-lege nr. 118/1990, precum si art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 214/1999, Curtea constata ca este neintemeiata. Aceste texte stabilesc drepturile ce se acorda categoriilor de persoane prevazute la art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990, republicat, si, respectiv, la art. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 214/1999 sau dovedirea unor situatii, aspecte necontestate de autorul exceptiei, iar nu conditiile de acordare a drepturilor, singurul aspect criticat de autorul exceptiei, care se considera nedreptatit ca situatia sa de persoana supusa unui tratament psihiatric ambulatoriu nu este prevazuta de lege, pentru a putea beneficia de drepturile acordate celorlalte categorii de persoane care intra sub incidenta legii.

    Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1, 5 si 9 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in strainatate ori constituite in prizonieri, republicat, precum si a dispozitiilor art. 3 si 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calitatii de luptator in rezistenta anticomunista persoanelor condamnate pentru infractiuni savarsite din motive politice, persoanelor impotriva carora au fost dispuse, din motive politice, masuri administrative abuzive, precum si persoanelor care au participat la actiuni de impotrivire cu arme si de rasturnare prin forta a regimului comunist instaurat in Romania, ordonanta completata prin Legea nr. 212/2003, exceptie ridicata de Adrian Octav Fulea in Dosarul nr. 4.613/2002 al Tribunalului Brasov - Sectia comerciala si contencios administrativ.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 10 iunie 2003.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Mihai Paul Cotta