Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 84 şi art. 85 alin. (2) lit. g) din Codul penal, excepţie ridicată de Dimitrie Crăciun în Dosarul nr. 694/59/2015 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.425D/2015.2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece dreptul de a conduce autovehicule nu este un drept fundamental care să justifice analiza compatibilităţii sale cu exigenţele art. 53 din Legea fundamentală. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 23 septembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 694/59/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 84 şi art. 85 alin. (2) lit. g) din Codul penal, excepţie ridicată de Dimitrie Crăciun într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui apel formulat împotriva sentinţei penale prin care a fost admis acordul de recunoaştere a vinovăţiei.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale menţionate sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează că exerciţiul dreptului de a conduce autovehicule poate fi restrâns pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, care curge de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei, dacă anterior, pe durata efectuării urmăririi penale şi a administrării procedurii judiciare, exerciţiul dreptului de a conduce autovehicule a fost deja restrâns, iar această perioadă de timp nu se deduce din durata termenului de supraveghere.6. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece ingerinţa generată de măsura dispusă faţă de inculpat, constând în obligaţia ca pe durata termenului de supraveghere să nu conducă nicio categorie de autovehicule, nu vizează un drept fundamental. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dreptul unei persoane de a conduce autovehicule nu reprezintă un drept fundamental şi rămâne la latitudinea legiuitorului modul în care înţelege să interzică exercitarea acestui drept. De altfel, restrângerea apare ca fiind rezonabilă şi necesară într-o societate democratică pentru apărarea ordinii şi desfăşurarea instrucţiei penale.9. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile criticate sunt constituţionale, deoarece dispoziţiile art. 53 din Constituţie se aplică doar în cadrul restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale şi nu restrângerii exerciţiului oricărui drept subiectiv, chiar dacă izvorăşte dintr-un act normativ. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 84 cu denumirea marginală Termenul de supraveghere şi art. 85 alin. (2) lit. g) cu denumirea marginală Măsurile de supraveghere şi obligaţiile, ambele din Codul penal, care au următorul conţinut:– Art. 84 din Codul penal: „(1) Termenul de supraveghere este de 2 ani şi se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei.
(2) Pe durata termenului de supraveghere, persoana faţă de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei trebuie să respecte măsurile de supraveghere şi să execute obligaţiile ce îi revin, în condiţiile stabilite de instanţă.";– Art. 85 alin. (2) lit. g) din Codul penal: „(2) Instanţa poate impune persoanei faţă de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei să execute una sau mai multe dintre următoarele obligaţii: [...] g)să nu conducă anumite vehicule stabilite de instanţă;".13. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 53 referitor la Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei critică dispoziţiile legale ale art. 84 şi art. 85 alin. (2) lit. g) din Codul penal, deoarece, în dezacord cu prevederile art. 53 din Constituţie, restrâng dreptul de a conduce autovehicule. 15. Aşa fiind, din analiza exigenţelor art. 53 din Legea fundamentală, rezultă că una dintre condiţiile care trebuie îndeplinite pentru a fi valabilă restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi constă în domeniul de aplicare, respectiv acesta să vizeze doar drepturi fundamentale şi nu orice drepturi subiective de natură legală sau convenţională. Or, câtă vreme dreptul de a conduce autovehicule nu este un drept fundamental, atunci prevederile art. 53 din Constituţie nu sunt aplicabile cauzei (a se vedea în acest sens Decizia nr. 894 din 17 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 168 din 4 martie 2016, paragraful 29). În concluzie, excepţia de neconstituţionalitate astfel formulată este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă ca atare. 16. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Dimitrie Crăciun în Dosarul nr. 694/59/2015 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 84 şi art. 85 alin. (2) lit. g) din Codul penal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 19 aprilie 2016. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru