DECIZIE Nr.
236 din 20 martie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 398 alin. 2 lit. a) din Codul de
procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 263 din 19 aprilie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -
judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 398 alin. 2 lit. a) din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de Vasilii Zahariev în Dosarul nr. 220/2006
al Tribunalului Tulcea.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 9 mai 2006, pronunţată în Dosarul
nr. 220/2006, Tribunalul Tulcea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 378 alin. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Vasilii Zahariev în dosarul de mai sus având
ca obiect soluţionarea unei cereri de revizuire aflate
în calea de atac a recursului.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, deoarece
instituie o discriminare în funcţie de calitatea
persoanelor care au interes să promoveze o asemenea cale de atac. Astfel, dacă
părţile vătămate sau părţile civile (interesate să promoveze o cerere de
revizuire în defavoarea condamnatului sau a celui achitat) sunt ţinute de
termenul de un an instituit de textul criticat, persoana condamnată ori
achitată (interesată evident să promoveze o cerere de revizuire în favoare)
poate formula, potrivit art. 398 alin. 1 din Codul de procedură penală, o
astfel de cerere oricând.
Tribunalul Tulcea opinează
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece pentru a
asigura securitatea raporturilor juridice legiuitorul a prevăzut termenul de un
an, care nu creează niciun fel de privilegii. Singura excepţie este prevăzută
în cazul revizuirii în favoarea condamnatului, care se poate face oricând. Aceasta,
deoarece legiuitorul a urmărit corectarea erorilor judiciare.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile
legale criticate se aplică în mod egal tuturor persoanelor prevăzute în ipoteza
normei, fără privilegii sau discriminări şi fără a se încălca vreunul dintre
criteriile egalităţii în drepturi enumerate de art. 4 din Constituţie.
In plus, art. 398 alin. 2 lit. a) din Codul de procedură penală este în concordanţă cu art. 129 din
Constituţie, potrivit căruia, „Impotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile
interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile
legii".
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei,
precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992,
să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie, potrivit încheierii de sesizare, art. 378 alin. 2 lit. a) din Codul
de procedură penală. In realitate, din motivele de neconstituţionalitate
invocate rezultă că acestea vizează art. 398 alin. 2 lit. a) din Codul de
procedură penală şi, prin prezenta decizie, Curtea se va pronunţa cu privire la
acestea din urmă, deoarece considerentele avute în vedere se referă tocmai la
acest articol. Prin urmare, în cauză s-a strecurat o eroare materială.
Dispoziţiile art. 398 alin. 2 lit. a) din Codul de
procedură penală, cu denumirea marginală Termenul de
introducere a cererii de revizuire, au următorul
conţinut: „Cererea de revizuire în defavoarea condamnatului, a celui achitat
sau a celui faţă de care s-a încetat procesul penal, se poate face în termen de
un an, care curge:
a) în cazul prevăzut în art. 394 lit. a), precum şi
în cazurile prevăzute la lit. b), c) şi d) când nu sunt constatate prin
hotărâre definitivă, de la data când faptele sau împrejurările au fost
cunoscute de persoana care face cererea;".
Examinând excepţia de
neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:
Revizuirea este mijlocul procesual de înlăturare a
acelor hotărâri penale definitive care, prin erorile judiciare pe care le
conţin, aduc o gravă atingere ordinii de drept normative şi principiilor
fundamentale de politică procesuală înscrise în art. 1 din Codul de procedură penală, potrivit căruia „orice
persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei
sale şi nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală".
Ca la orice cale de atac extraordinară, obiectul
revizuirii nu poate fi decât o hotărâre penală definitivă. Cererea de
revizuire, care constituie obiectul prezentei excepţii de
neconstituţionalitate, are în vedere situaţia când, după rămânerea definitivă a
hotărârii, s-au descoperit fapte sau împrejurări necunoscute de instanţă ori
atunci când sunt incidente situaţiile prevăzute în art. 394 alin. 1 lit. b), c)
sau d) din Codul de procedură penală.
Aşa fiind, se poate constata că prevederile legale
criticate, referitoare la cererea de revizuire în defavoarea condamnatului sau
a celui achitat, sunt norme de procedură, stabilite de legiuitor în temeiul
prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constituţie, şi, contrar
susţinerilor autorului excepţiei, acestea dau expresie preocupării
legiuitorului de a asigura, în condiţii de egalitate, accesul oricărei persoane
la justiţie, inclusiv în ceea ce priveşte posibilitatea promovării căilor de
atac împotriva hotărârilor pronunţate de instanţele judecătoreşti.
De altfel, potrivit art. 129 din Constituţie,
exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti se face „în
condiţiile legii". Or, dispoziţiile legale criticate nu instituie
niciun fel de discriminări în ce priveşte accesul părţilor la calea
extraordinară de atac, termenul de un an fiind aplicabil tuturor părţilor,
indiferent de calitatea lor procesuală.
In sfârşit, neconstituţionalitatea art. 398 alin. 2
lit. a) din Codul de procedură penală este dedusă, de autorul excepţiei, prin
compararea acestuia cu art. 398 alin. 1 din acelaşi act normativ. Or, aşa cum a
statuat Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, de exemplu în Decizia nr.
495 din 16 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 19 ianuarie 2005, examinarea
constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui
text cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, iar nu compararea mai
multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din
această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se
altfel s-ar ajunge inevitabil la concluzia că, deşi fiecare dintre dispoziţiile
legale este constituţională, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie
constituţionalitatea uneia dintre ele.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 398 alin. 2 lit. a) din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de Vasilii Zahariev în Dosarul nr. 220/2006
al Tribunalului Tulcea.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 martie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru