DECIZIE Nr.
235 din 9 martie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 244 1 alin. 2 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 280 din 29 aprilie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2441 alin. 2
din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Mihaela
Agheniţei în Dosarul nr. 2.006/196/2009 al Judecătoriei Brăila -
Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public,
care pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 17 iunie 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 2.006/196/2009, Judecătoria Brăila - Secţia
civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2441
alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Mihaela Agheniţei.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul susţine
că textul de lege criticat contravine prevederilor constituţionale
privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi accesul liber la
justiţie, întrucât art. 2441 alin. 2 din Codul de
procedură civilă creează în mod evident o discriminare a
părţilor cu privire la calea de atac a recursului, care poate fi
exercitată împotriva unei încheieri prin care s-a admis cererea de
suspendare a cauzei, dar nu poate fi promovată împotriva încheierii de
respingere a cererii de suspendare, un astfel de recurs fiind respins ca
inadmisibil.
Judecătoria Brăila - Secţia
civilă consideră excepţia ca
neîntemeiată, arătând că accesul liber la justiţie nu
presupune accesul la toate mijloacele procedurale prin care se
înfăptuieşte justiţia, reglementarea căilor de atac fiind
de competenţa exclusivă a legiuitorului.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului,
precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de
vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la
excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 2441 alin. 2 din Codul de
procedură civilă, cu următorul conţinut: „Recursul se
poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării
procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât
şi împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a
procesului."
In susţinerea
neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul
excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale
ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetăţenilor în
faţa legii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra criticii având ca
obiect dispoziţiile art. 2441 alin. 2 din Codul de
procedură civilă, prin Decizia nr. 324 din 26 noiembrie 2002,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 938 din 20
decembrie 2002. Cu acel prilej, instanţa constituţională a
reţinut că textul legal criticat nu conţine nicio
dispoziţie discriminatorie, regimul juridic diferit - constând în aceea
că numai încheierea prin care s-a dispus suspendarea judecăţii
poate fi atacată cu recurs separat, în vreme ce încheierea prin care s-a
respins cererea de suspendare poate fi atacată doar odată cu fondul -
fiind determinat de deosebirea de situaţii care impune soluţii legislative
diferite, ambele fiind determinate de asigurarea celerităţii
soluţionării cauzelor aflate pe rolul instanţelor. Aşa
fiind, nu se poate reţine nicio încălcare a art. 16 alin. (1) din
Constituţie.
Soluţia adoptată în decizia
sus-menţionată, ca şi considerentele pe care aceasta se
întemeiază îşi menţin valabilitatea şi în cauza de
faţă, întrucât nu au apărut împrejurări noi, care să
determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în
această materie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2441 alin. 2 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Mihaela Agheniţei în Dosarul
nr. 2.006/196/2009 al Judecătoriei Brăila - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 9 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu