DECIZIE Nr. 233 din 5 iulie 2001
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 din
Codul penal
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 554 din 5 septembrie 2001
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Marioara Prodan - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 4 din Codul penal, exceptie ridicata de Eduard-Cosmin
Popescu in Dosarul nr. 6.703/1999 al Judecatoriei Braila.
La apelul nominal se constata lipsa autorului exceptiei si a celorlalte
parti, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate, precizand ca art. 4 din Codul penal, care consacra
principiul personalitatii legii penale, nu contravine prevederilor
constitutionale ale art. 123 alin. (1), referitoare la infaptuirea justitiei,
si nici celor ale art. 130 alin. (1), referitoare la rolul Ministerului Public,
prevederi invocate de autorul exceptiei in motivarea neconstitutionalitatii
textului de lege criticat. Se mai arata ca principiul teritorialitatii legii
penale, la care se refera autorul exceptiei, a fost abandonat, deoarece
impiedica o colaborare a statelor in lupta impotriva criminalitatii. In final,
se apreciaza ca in realitate Curtea se afla in fata unei probleme de politica
penala, iar nu de constitutionalitate.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 29 ianuarie 2001, pronuntata in Dosarul nr. 6.703/1999,
Judecatoria Braila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 din Codul penal, exceptie ridicata
de Eduard-Cosmin Popescu.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca
dispozitiile legale criticate incalca prevederile constitutionale ale art. 123
alin. (1), referitoare la infaptuirea justitiei, si pe cele ale art. 130 alin.
(1), referitoare la rolul Ministerului Public, deoarece, in opinia sa,
Constitutia Romaniei nu poate apara decat ordinea de drept, interesele
societatii romane, drepturile si libertatile cetatenilor romani. In consecinta,
considera ca nu poate fi cercetat de organele de urmarire penala si judecat de
instantele romane pentru fapte care nu au fost savarsite in Romania, nu aduc
atingere ordinii de drept romane ori drepturilor unor cetateni romani. Se mai
argumenteaza ca faptele savarsite in strainatate nu au fost cercetate ca
infractiuni de statul pe teritoriul caruia au fost savarsite si nici nu a fost
sesizat statul roman despre aceste fapte, iar organele de cercetare penala nu
au intreprins asemenea cercetari in strainatate, cercetari posibile numai in
cadrul unor conventii internationale.
Exprimandu-si opinia asupra exceptiei, instanta de judecata considera ca
aceasta este neintemeiata, intrucat art. 4 din Codul penal, care consacra
principiul personalitatii legii penale, are in vedere obligatia tuturor
cetatenilor romani de a respecta neconditionat legile romane, chiar in afara
teritoriului tarii. Se mai arata ca savarsirea unei infractiuni in strainatate
aduce atingere ordinii sociale si de drept a statului roman, iar competenta de
cercetare si judecare a acestor fapte apartine organelor juridice romane, in
mod exclusiv si neconditionat, cu atat mai mult cu cat faptele retinute in
sarcina inculpatilor nu au fost cercetate in strainatate.
In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece dispozitiile art. 4 din Codul
penal nu incalca prevederile art. 123 alin. (1) si nici pe cele ale art. 130
alin. (1) din Constitutie, ci consacra principiul personalitatii legii penale,
potrivit caruia cetatenii romani si persoanele fara cetatenie care au
domiciliul in Romania sunt obligate sa respecte legile statului roman si atunci
cand se afla in afara teritoriului tarii. Se mai considera ca, desi textul art.
4 din Codul penal este "insuficient" deoarece "considerarea
faptei ca infractiune ar trebui sa fie conditionata de existenta dublei
incriminari", totusi "<<insuficienta legii>> nu intra in
conflict cu nici o prevedere din Constitutie", iar "o atare situatie
poate fi remediata doar de catre legiuitor, prin modificarea si completarea
textelor respective".
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale
criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii
nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum rezulta din cererea
formulata de autorul acesteia si din incheierea de sesizare, il constituie
dispozitiile art. 4 din Codul penal, dispozitii care au urmatorul continut:
"Legea penala se aplica infractiunilor savarsite in afara teritoriului
tarii, daca faptuitorul este cetatean roman sau daca, neavand nici o cetatenie,
are domiciliul in tara."
In sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia a invocat
urmatoarele prevederi constitutionale:
Art. 123 alin. (1)
"Justitia se infaptuieste in numele legii.";
Art. 130 alin. (1)
"In activitatea judiciara, Ministerul Public reprezinta interesele
generale ale societatii si apara ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile
cetatenilor."
De asemenea, autorul exceptiei a considerat ca textul de lege criticat
contravine si art. 1 din Codul penal, care stabileste ca "Legea penala
apara, impotriva infractiunilor, Romania, suveranitatea, independenta, unitatea
si indivizibilitatea statului, persoana, drepturile si libertatile acesteia,
proprietatea, precum si intreaga ordine de drept".
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta
este neintemeiata, pentru considerentele ce urmeaza:
Potrivit art. 4 din Codul penal, referitor la "Personalitatea legii
penale", "Legea penala se aplica infractiunilor savarsite in afara
teritoriului tarii, daca faptuitorul este cetatean roman sau daca, neavand nici
o cetatenie, are domiciliul in tara". Curtea retine ca aceste dispozitii
nu pot fi considerate contrare prevederilor art. 123 alin. (1) din Constitutie,
care consacra principiul infaptuirii justitiei "in numele legii",
deoarece tocmai conform principiului legalitatii instantele judecatoresti sunt
obligate sa aplice legea penala tuturor cetatenilor romani ori apatrizilor care
au domiciliul in Romania si care au savarsit fapte penale in afara teritoriului
tarii. Textul de lege criticat nu numai ca nu contravine prevederilor art. 123
alin. (1) din Constitutie, dar contribuie la indeplinirea de catre cetatenii
romani a uneia dintre indatoririle lor fundamentale, prevazute la art. 51 din
Constitutie, si anume "Respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a
legilor [...]", indatorire de care nu sunt exonerati, conform art. 17 din
aceeasi Lege fundamentala, nici atunci cand se afla in strainatate, deoarece
"Cetatenii romani se bucura in strainatate de protectia statului roman si
trebuie sa-si indeplineasca obligatiile, cu exceptia acelora ce nu sunt compatibile
cu absenta lor din tara". Totodata Curtea constata ca respectarea legii
penale romane in strainatate de catre cetatenii romani nu reprezinta o
obligatie incompatibila cu absenta lor din tara.
Din aceeasi perspectiva Curtea constata ca dispozitiile art. 4 din Codul
penal nu contravin nici prevederilor art. 130 alin. (1) din Constitutie,
referitoare la "Rolul Ministerului Public", potrivit carora, "In
activitatea judiciara, Ministerul Public reprezinta interesele generale ale
societatii si apara ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile
cetatenilor", deoarece "personalitatea legii penale", prevazuta
de textul de lege criticat, nu reprezinta o incalcare a "Rolului
Ministerului Public", ci, dimpotriva, o exercitare a acestui rol, intrucat
atat "interesele generale ale societatii", "ordinea de
drept", cat si "drepturile si libertatile cetatenilor" impun
cercetarea penala si trimiterea in judecata penala a acelor cetateni romani sau
apatrizi cu domiciliul in tara, care savarsesc infractiuni in afara
teritoriului tarii. In acelasi timp Curtea observa ca tocmai neaplicarea legii
penale acestor infractiuni ar aduce atingere valorilor mentionate, valori
reprezentate si aparate de Ministerul Public.
Referitor la incalcarea art. 1 din Codul penal, Curtea constata ca,
potrivit art. 144 lit. c) din Constitutie, "hotaraste asupra exceptiilor
ridicate in fata instantelor judecatoresti privind neconstitutionalitatea
legilor si a ordonantelor" si, prin urmare, asupra neconcordantei unor
dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta cu prevederile Constitutiei, iar
nu asupra unor pretinse neconcordante dintre mai multe dispozitii legale.
Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin.
(2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al
art. 25 alin. (1) si (4) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 din Codul
penal, exceptie ridicata de Eduard-Cosmin Popescu in Dosarul nr. 6.703/1999 al
Judecatoriei Braila.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 5 iulie 2001.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Marioara Prodan