DECIZIE Nr.
231 din 9 martie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1 si art. 453 alin. 1 din
Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 322 din 17 mai 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 şi art. 453
alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Petrom" - S.A. din Bucureşti, respectiv
de Mariana Mustea în Dosarul nr. 4.617/299/2009 al Judecătoriei Sectorului
1 Bucureşti şi de Societatea Comercială „Unirea Shopping
Center" - S.A. din Bucureşti şi Societatea Comercială
„Astra Nova Security" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr.
13.915/301/2008 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de
neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 6.805D/2009 şi nr.
7.107D/2009, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării
cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public consideră
că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru conexare.
Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 7.107D/2009 la Dosarul nr.
6.805D/2009, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii
de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii în această
materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarelor, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 22 iulie 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 4.617/299/2009, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti
a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a art. 403 alin. 1 şi art.
453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Petrom" - S.A. din
Bucureşti, respectiv de Mariana Mustea.
Prin Decizia civilă nr. 1.337R,
pronunţată în Dosarul nr. 13.915/301/2008, Judecătoria
Sectorului 3 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională pentru
soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 403 alin.
1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Unirea Shopping Center" - S.A. din
Bucureşti şi Societatea Comercială „Astra Nova Security" -
S.A. din Bucureşti.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorii acesteia
arată că, prin posibilitatea acordată instanţei învestite
cu soluţionarea contestaţiei la executare de a dispune cu privire la
suspendarea executării, dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de
procedură civilă încalcă accesul liber la justiţie şi
dreptul la un proces echitabil prevăzute de art. 21 din Constituţie
şi de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale, precum şi prevederile art.
53 din Constituţie referitoare la restrângerea exerciţiului unor
drepturi sau al unor libertăţi. Astfel, este
neconstituţională reglementarea care, condiţionând suspendarea
executării silite de plata unei cauţiuni, nu reglementează
suspendarea de drept a executării silite în cazul formulării de
către debitor a contestaţiei la executare.
In ceea ce priveşte excepţia de
neconstituţionalitate, având ca obiect dispoziţiile art. 453 alin. 1
din Codul de procedură civilă, se arată, în esenţă,
că textul de lege criticat este în contradicţie atât cu prevederile
constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) care consacră
egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi ale art. 21 referitoare
la liberul acces la justiţie, cât şi cu art. 284 din Codul muncii,
care stabileşte competenţa pentru soluţionarea conflictelor de
muncă în favoarea tribunalului în circumscripţia căruia îşi
are domiciliul sau reşedinţa reclamantul. La stabilirea acestei competenţe,
legiuitorul a avut în vedere înlesnirea liberului acces la justiţie al
salariatului. Or, în condiţiile în care titlul executoriu este emis de
instanţa în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau
reşedinţa reclamantul, este nedrept ca executarea acestuia să se
facă la sediul debitorului sau al terţului poprit. Intrucât, în
speţă, sediul debitorului este unic, în municipiul Bucureşti,
textul criticat limitează liberul acces la justiţie al
salariaţilor-creditori, care sunt nevoiţi să se deplaseze la
Bucureşti pentru a-şi obţine drepturile.
Pe de altă parte, autorii excepţiei
consideră că reglementarea criticată favorizează organele
de executare silită de la sediul debitorilor.
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază că excepţia este neîntemeiată.
Măsura suspendării reprezintă o garanţie procesuală
pentru ca o executare silită, în privinţa căreia există
motive pentru promovarea unei contestaţii la executare şi care ar
putea pune în mod serios în discuţie modalitatea de executare sau chiar
valabilitatea titlului, să poată fi suspendată până ce se
va pronunţa soluţia asupra contestaţiei. In funcţie de
aspectele contestate, instanţa va aprecia dacă se impune sau nu
oprirea activităţii execuţionale, suspendarea executării
silite fiind o măsură excepţională.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire
la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la
excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea şi decizia de sesizare,
rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului,
dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 403 alin. 1 şi art. 453 alin. 1 din
Codul de procedură civilă, cu următorul conţinut:
- Art. 403 alin. 1: „Până la soluţionarea
contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea
silită, instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă
se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţă, în
afară de cazul în care legea dispune altfel.";
- Art. 453 alin. 1: „Poprirea se
înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc
de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul
terţului poprit."
In opinia autorilor excepţiei de
neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin
dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) şi
(2), art. 21 alin. (1), (2) şi (3) şi art. 53, precum şi prevederilor
art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că, în cadrul unei jurisprudenţe constante,
exemplu fiind Decizia nr. 540 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 15 august 2007, a statuat că,
întrucât plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a
contestaţiei la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea
provizorie a executării silite, instituirea acestei obligaţii nu
poate fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la
justiţie.
In ceea ce priveşte caracterul facultativ al
suspendării executării silite, Curtea constată că, potrivit
dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă,
instanţa competentă are posibilitatea să aprecieze cu privire la
oportunitatea dispunerii unei astfel de măsuri până la
soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind
executarea silită, ţinând seama de datele concrete ale cauzei deduse
judecăţii. Instanţa se pronunţă asupra cererii de
suspendare prin încheiere, care, potrivit dispoziţiilor art. 403 alin. 3
din Codul de procedură civilă, poate fi atacată cu recurs, în
mod separat. Aşa fiind, cu prilejul dezbaterilor contradictorii în
faţa instanţei de fond sau a celei care judecă recursul, în
ipoteza exercitării acestei căi de atac, părţile au
posibilitatea de a-şi susţine opiniile în sensul necesităţii
suspendării executării silite sau, dimpotrivă, a lipsei de temei
a unei atare cereri.
Prin urmare, Curtea constată că
dispoziţiile procedurale cuprinse în art. 403 din cod cuprind suficiente
garanţii menite să asigure accesul liber la justiţie şi
dreptul la un proces echitabil prin intermediul căruia părţile
îşi pot valorifica drepturile consacrate de Legea fundamentală.
In ceea ce priveşte critica de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 din Codul de
procedură civilă, Curtea constată că acestea au mai
făcut obiectul controlului de constituţionalitate. Astfel, prin
Decizia nr. 273 din 21 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 345 din 17 aprilie 2006, Curtea, respingând
excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, a statuat că
textul de lege criticat stabileşte competenţa materială şi
teritorială pentru soluţionarea cererii creditorului de
înfiinţare a popririi. Astfel, legea atribuie competenţa
materială de a dispune înfiinţarea popririi executorului
judecătoresc, creditorul având a alege între două birouri
execuţionale deopotrivă competente, cel de la domiciliul sau sediul
debitorului, respectiv cel de la domiciliul sau sediul terţului poprit.
Reglementarea criticată a fost adoptată de
legiuitor în cadrul atribuţiilor sale, astfel cum sunt determinate prin
dispoziţiile art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie,
potrivit cărora competenţa, procedura de judecată, inclusiv
procedura executării silite, precum şi căile de atac sunt
prevăzute numai prin lege.
Curtea a constatat că textul de lege criticat nu
încalcă prevederile art. 16 din Constituţie privind egalitatea în
drepturi a cetăţenilor, întrucât reglementarea este aplicabilă
tuturor persoanelor aflate în situaţia prevăzută de ipoteza
normei, fără nicio distincţie sau în considerarea altor criterii,
şi anume creditorii deţinători ai unui titlu executoriu, care
solicită executorului judecătoresc înfiinţarea popririi.
De asemenea, este nefondată şi critica
autorilor excepţiei potrivit căreia reglementarea dedusă
controlului îngrădeşte accesul liber la justiţie şi dreptul
la un proces echitabil, în condiţiile în care art. 399 din Codul de
procedură civilă prevede că împotriva oricărui act de
executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau
vătămaţi prin executare, oferind toate garanţiile
procesuale pentru realizarea deplină a acestor drepturi.
Pentru motivele expuse mai sus, Curtea nu poate
reţine nici încălcarea prevederilor internaţionale cuprinse în
art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură
a reconsidera jurisprudenţa Curţii Constituţionale,
soluţiile şi considerentele acestor decizii îşi menţin
valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 403 alin. 1 şi art. 453 alin. 1 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Petrom" - S.A. din Bucureşti, respectiv de Mariana
Mustea în Dosarul nr. 4.617/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1
Bucureşti şi de Societatea Comercială „Unirea Shopping
Center" - S.A. din Bucureşti şi Societatea Comercială
„Astra Nova Security" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr.
13.915/301/2008 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 9 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu