Decizia Nr.229 din 15.04.2014

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 665 alin. (2) şi (6) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Rodica Danciu în Dosarul nr. 43.952/299/2013 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 871D/2013.2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, invocând dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“. Mai arată că încuviinţarea executării silite este o procedură necontencioasă, în care se verifică condiţiile de legalitate formală. De asemenea, invocă jurisprudenţa Curţii în materie, respectiv Decizia nr. 21 din 11 ianuarie 2007 şi nr. 1.548 din 6 decembrie 2011.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 9 decembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 43.952/299/2013, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 665 alin. (2) şi (6) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Rodica Danciu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de încuviinţare silită.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prin dispoziţiile art. 665 alin. (2) din Codul de procedură civilă se încalcă dreptul de apărare prin faptul că cererea de încuviinţare a executării silite introduse de creditor se soluţionează în camera de consiliu, fără citarea părţilor. Prin instituirea acestei proceduri, întrucât nu este citat, debitorul nu are posibilitatea de a afla de existenţa procesului, situaţie în care nu se poate apăra. Consideră că prin aceasta este încălcat dreptul la apărare, la un proces echitabil, precum şi dreptul la o justiţie egală. În ceea ce priveşte art. 665 alin. (6) din Codul de procedură civilă, arată că prin eliminarea controlului judiciar al hotărârilor judecătoreşti pronunţate în primă instanţă în materia încuviinţării executării silite se aduce atingere accesului liber la justiţie, dreptului la un proces echitabil, dreptului la apărare, unicităţii, imparţialităţii şi egalităţii justiţiei şi goleşte de conţinut principiul exercitării căilor de atac. De asemenea, mai susţine că dispoziţiile legale criticate creează un regim discriminatoriu pentru debitor, respectiv un regim privilegiat pentru creditor.6. Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere drepturilor fundamentale şi garanţiilor impuse de dispoziţiile constituţionale invocate. Mai arată că procedura de încuviinţare a executării silite este una necontencioasă, judecătorul fiind învestit exclusiv cu verificarea unor condiţii de legalitate formală.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.8. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, reţine următoarele:10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 665 alin. (2) şi (6) din Codul de procedură civilă, dispoziţii care au următorul cuprins:(2) Cererea de încuviinţare a executării silite se soluţionează de instanţă în termen de maximum 7 zile de la înregistrarea acesteia la judecătorie, prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor. Pronunţarea se poate amâna cu cel mult 48 de ore, iar motivarea încheierii se face în cel mult 7 zile de la pronunţare.[...] (6) Încheierea prin care instanţa admite cererea de încuviinţare a executării silite nu este supusă niciunei căi de atac. Încheierea prin care se respinge cererea de încuviinţare a executării silite poate fi atacată exclusiv cu apel numai de creditor, în termen de 5 zile de la comunicare. 12. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate încalcă prevederile din Constituţie ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 24 privind dreptul de apărare, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei şi art. 129 privind folosirea căilor de atac. Totodată, Curtea reţine că din notele depuse la dosarul cauzei de fond rezultă că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate invocă în susţinerea acesteia şi dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie privind egalitatea în drepturi.13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate invocată, Curtea Constituţională reţine că dispoziţiile legale criticate reprezintă norme de procedură a căror stabilire, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, intră în competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate hotărî să nu supună regulilor de citare sau exercitare a căilor de atac anumite proceduri, în considerarea caracterului specific al acestora ori în vederea asigurării celerităţii procesului civil. Stabilirea de către legiuitor a regulii potrivit căreia cererea de încuviinţare a executării silite introdusă de creditor se soluţionează în camera de consiliu, fără citarea părţilor, nu contravine art. 21 şi nici art. 24 din Constituţie, soluţia legislativă criticată fiind justificată de faptul că în această procedură nu se tranşează fondul litigiului, ci exclusiv o chestiune ce vizează buna administrare a actului de justiţie. În plus, trebuie reţinut că încuviinţarea executării silite se cere şi se aprobă în condiţiile existenţei unui titlu executoriu. Faptul că încheierea prin care s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite nu este supusă niciunei căi de atac nu constituie o înfrângere a dispoziţiilor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei. Potrivit art. 129 din Constituţie, „împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii“, acest text constituţional lăsând la latitudinea legiuitorului reglementarea căilor de atac, ceea ce îi permite acestuia din urmă să excepteze de la exercitarea lor, atunci când consideră că se impune, anumite hotărâri judecătoreşti, aşa cum a procedat prin dispoziţiile de lege criticate.14. Raţiunea pentru care legiuitorul a înlăturat, atât pentru creditor, cât şi pentru debitor, calea de atac împotriva încheierii de încuviinţare a cererii de executare silită este aceea a celerităţii ce se justifică în această etapă procesuală. Astfel, creditorul este lipsit de interes să atace o hotărâre prin care i s-a admis cererea, iar debitorul are posibilitatea de a-şi apăra drepturile, în raport cu orice incident de executare silită, pe calea contestaţiei la executare.15. De asemenea, Curtea reţine că debitorul nu are interesul de a ataca încheierea de respingere a cererii de încuviinţare a executării silite, prin urmare nici nu a fost prevăzută pentru el calea de atac a apelului. În schimb, creditorul are posibilitatea de a-şi apăra drepturile prin exercitarea căii de atac a apelului, posibilitate pe care în domeniul executării silite debitorul o are asigurată prin dreptul de a formula contestaţii împotriva oricărui act de executare.16. Cu privire la încălcarea art. 16 din Constituţie, Curtea constată că reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare.17. De altfel, Curtea s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor legale criticate, cuprinse într-o redactare similară, din vechea reglementare a Codului de procedură civilă, constatând constituţionalitatea acestora (Decizia nr. 1.063 din 14 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 763 din 28 octombrie 2011, sau Decizia nr. 1.065 din 11 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 1 februarie 2013).18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Rodica Danciu în Dosarul nr. 43.952/299/2013 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi constată că dispoziţiile art. 665 alin. (2) şi (6) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 15 aprilie 2014.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Andreea Costin