DECIZIE Nr.
226 din 19 februarie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 395 alin. 1 din Codul de procedura
penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 149 din 10 martie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Oana Cristina Puică - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 395 alin. 1 din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Vasile Marius Jurcău în Dosarul nr. 184/337/2008
al Judecătoriei Zalău.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 2 iulie 2008, pronunţată în Dosarul
nr. 184/337/2008, Judecătoria Zalău a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 395 alin. 1 din Codul de
procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Vasile Marius Jurcău cu
ocazia soluţionării unei cereri de revizuire.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege criticat încalcă dreptul
la un proces echitabil şi dreptul la apărare, în măsura în care dovedirea
cazurilor de revizuire prevăzute de art. 394 lit. b), c) şi d) din Codul de
procedură penală se poate face şi prin ordonanţa procurorului, dacă prin
aceasta s-a dispus asupra fondului cauzei. Arată că art. 395 alin. 1 din
acelaşi cod permite procurorului nemulţumit de o hotărâre judecătorească
definitivă şi irevocabilă, prin care inculpatul a fost achitat, să pornească
urmărirea penală pentru mărturie mincinoasă împotriva martorilor din
respectivul dosar, ca apoi să dea o ordonanţă de scoatere de sub urmărire
penală, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 181 din Codul penal, pentru a dovedi astfel presupusul caz de
revizuire prevăzut de art. 394 lit. b) din Codul de procedură penală. Consideră
că textul de lege criticat deschide larg porţile abuzului pentru procuror, care
prin propriile ordonanţe îşi poate crea dovezi pentru a demonstra existenţa
cazului de revizuire, în condiţiile în care persoana achitată prin hotărâre
judecătorească definitivă nu are posibilitatea de a ataca în instanţă
respectiva ordonanţă a procurorului. Mai mult, având în vedere dispoziţiile
art. 403 alin. 2 din Codul de procedură penală, persoanele prevăzute în art.
394 lit. b) şi d) nu pot fi ascultate ca martori în cauza supusă revizuirii.
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile de lege criticate tind să pună pe
picior de egalitate o hotărâre judecătorească definitivă cu o apreciere
subiectivă a unui participant la procesul penal, încălcând astfel dreptul la un
proces echitabil, întrucât ordonanţa procurorului nu are valoare de hotărâre
judecătorească definitivă pe baza căreia se poate constata că o persoană a
comis o anumită infracţiune.
Judecătoria Zalău apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, deoarece infracţiunea de
mărturie mincinoasă este o faptă gravă care împiedică aflarea adevărului şi
soluţionarea corectă a unui proces penal, fapt ce impune o cercetare corectă şi
un tratament juridic adecvat. Arată că, din punct de vedere juridic, nu există
o echivalenţă între ordonanţa procurorului şi o hotărâre judecătorească
definitivă. De altfel, prevederile noului cod de procedură penală au înlăturat
ordonanţa procurorului ca mijloc de dovedire a acestui caz de revizuire,
respectiv a martorului care a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în
cauza a cărei revizuire se cere.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 395 alin. 1 din Codul de procedură penală sunt
constituţionale, întrucât nu contravin prevederilor din Legea fundamentală
invocate de autorul excepţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 395 alin. 1 din Codul de procedură penală, având
următorul cuprins: „Situaţiile care constituie cazurile de revizuire
prevăzute în art. 394 lit. b), c) şi d) se dovedesc prin hotărâre
judecătorească sau prin ordonanţa procurorului, dacă prin acestea s-a dispus
asupra fondului cauzei."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestui text de
lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale
art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 24
alin. (1) cu privire la dreptul la apărare, precum şi a prevederilor art. 6
paragrafele 1 şi 2 referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la
prezumţia de nevinovăţie din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că textul de lege criticat, conform căruia situaţiile care constituie
cazurile de revizuire prevăzute în art. 394 lit. b), c) şi d) din Codul de
procedură penală se dovedesc prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanţa
procurorului prin care s-a dispus asupra fondului cauzei, nu conţine dispoziţii
care prin natura lor afectează dreptul la un proces echitabil, întrucât părţile
se pot prevala de toate garanţiile care condiţionează caracterul echitabil al procesului. Totodată, procedura de judecată
a cererii de revizuire asigură dreptul la apărare al părţilor pe tot parcursul
judecării ei. Conform art. 405 din Codul de procedură penală, „Rejudecarea
cauzei după admiterea în principiu a cererii de revizuire se face potrivit
regulilor de procedură privind judecarea în primă instanţă".
Eventualele abuzuri ale
organelor de urmărire penală sau ale procurorilor, la care se face referire în
motivarea excepţiei şi care constituie, în realitate, cauza nemulţumirii
autorului excepţiei, nu pot constitui motive de neconstitutionalitate a
textului de lege criticat şi, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanţa de
contencios constituţional.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstitutionalitate a
dispoziţiilor art. 395 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată
de Vasile Marius Jurcău în Dosarul nr. 184/337/2008 al Judecătoriei Zalău.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 februarie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică