DECIZIE Nr. 226 din 10 septembrie 2002
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 333 din
Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 737 din 9 octombrie 2002
Nicolae Popa - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 333 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de
Mihai Romanovschi in Dosarul nr. 85/2002 al Judecatoriei Sinaia.
La apelul nominal se prezinta avocat Constantin Visinescu, pentru autorul
exceptiei, lipsind partea Dumitru Serban Bolintineanu, fata de care procedura
de citare a fost legal indeplinita.
Autorul exceptiei, prin avocat, solicita admiterea exceptiei de
neconstitutionalitate. Arata ca dispozitiile art. 333, coroborate cu cele ale
art. 2 si 6 din Codul de procedura penala, contravin prevederilor art. 21 din
Constitutie, referitoare la dreptul la acces liber la justitie, precum si
prevederilor art. 24 din Constitutie, referitoare la dreptul la aparare,
deoarece lasa la aprecierea instantei, care constata ca urmarirea penala nu este
completa, daca urmarirea poate fi completata de ea, fara mare intarziere, sau
daca este necesara restituirea cauzei la procuror. De asemenea, se sustine ca
aceleasi dispozitii sunt contrare si prevederilor art. 6 pct. 1 din Conventia
pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare
la dreptul la un proces echitabil.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei ca fiind
neintemeiata, intrucat dispozitiile art. 333 din Codul de procedura penala nu
contravin prevederilor constitutionale invocate de autorul exceptiei.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 11 aprilie 2002, pronuntata in Dosarul nr. 85/2002,
Judecatoria Sinaia a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 333 din Codul de procedura penala,
exceptie ridicata de Mihai Romanovschi in dosarul acelei instante.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul sustine ca dispozitiile
art. 333, coroborate cu cele ale art. 2 si 6 din Codul de procedura penala,
incalca prevederile art. 21 si 24 din Constitutie. Referindu-se la situatia de
fapt, el arata ca cererea sa, intemeiata pe numeroase argumente, de restituire
a dosarului procurorului pentru completarea urmaririi penale, i-a fost respinsa
de instanta, in conditiile art. 333 din Codul de procedura penala, cu motivarea
ca urmarirea penala poate fi efectuata de aceasta. Or, sustine autorul
exceptiei, in conditiile in care actele de urmarire penala neefectuate sunt de
competenta organului de urmarire penala, iar nu de competenta instantei
judecatoresti, suntem in fata unui motiv de nulitate absoluta, care impune
restituirea cauzei la procuror in vederea efectuarii actului de urmarire penala
de organul competent. Este neconstitutional sa se considere ca dispozitiile
art. 333 din Codul de procedura penala ar permite comasarea celor doua faze ale
procesului penal si transferul competentei de la organul de urmarire penala la
instanta de judecata.
Judecatoria Sinaia apreciaza exceptia de neconstitutionalitate ca fiind
neintemeiata, deoarece dispozitiile art. 333 din Codul de procedura penala nu
ingradesc dreptul persoanei de a se adresa justitiei si nici dreptul la
aparare. Se arata ca, atata timp cat dispozitiile art. 333 din Codul de
procedura penala permit instantei sa evite tergiversarea procesului prin
reluarea unei faze a acestuia si sa asigure solutionarea cauzei intr-un termen
rezonabil, acestea sunt in deplina concordanta cu art. 20 din Constitutie
raportat la art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in
conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 privind
organizarea si functionarea institutiei Avocatul Poporului, cu modificarile
ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
Presedintele Camerei Deputatilor apreciaza ca dispozitiile art. 333 din
Codul de procedura penala sunt constitutionale si considera exceptia de
neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata. In motivarea acestui punct de
vedere se arata ca dispozitiile legale criticate nu ingradesc accesul liber la
justitie si dreptul la aparare, intrucat, in sistemul Constitutiei Romaniei,
justitia constituie una dintre garantiile exercitarii reale a drepturilor si
libertatilor cetatenesti. Art. 21 din Constitutie realizeaza o delimitare intre
dreptul la actiune in justitie si obligatia constitutionala de ocrotire a
drepturilor, libertatilor si intereselor legitime, fiind subinteles ca accesul
liber la justitie permite depunerea unei cereri a carei rezolvare este de
competenta autoritatilor judecatoresti. Restituirea cauzei la procuror, prin
aplicarea art. 333 din Codul de procedura penala, conduce la reluarea urmaririi
penale potrivit art. 270 lit. b) din Codul de procedura penala. In masura in
care dispozitiile art. 333 din Codul de procedura penala permit instantelor sa
evite tergiversarea procesului penal prin reluarea unei faze a acestuia si solutionarea
procesului penal intr-un termen rezonabil, aceste dispozitii sunt in
concordanta cu prevederile art. 21 si 24 din Constitutie.
In fapt, se sustine in acest punct de vedere, exceptia ridicata nu priveste
o problema de constitutionalitate, ci una de interpretare a legii, de
competenta instantei de judecata, deoarece lasa la aprecierea acesteia
posibilitatea completarii urmaririi penale in cursul cercetarii judecatoresti.
Guvernul considera, de asemenea, ca exceptia este neintemeiata, deoarece
restituirea dosarului procurorului in vederea completarii urmaririi penale
reprezinta o institutie procesuala la dispozitia instantei de judecata, in
vederea lamuririi cauzei, sub toate aspectele, pe baza de probe. Legiuitorul a
lasat aceasta chestiune la latitudinea instantei de judecata, intrucat instanta
solutioneaza cauza si este singura in masura sa aprecieze daca urmarirea penala
nu este completa, precum si daca completarea in cursul judecatii s-ar face cu
mare intarziere. Aceasta procedura de judecata este stabilita de legiuitor in
conformitate cu prevederile art. 125 alin. (3) din Constitutie. Nu se poate
sustine ca se aduce atingere principiului accesului liber la justitie,
consacrat prin art. 21 din Constitutie, atunci cand instanta, considerand ca nu
se impune completarea urmaririi penale sau ca aceasta s-ar putea face in cursul
judecatii fara intarziere, nu dispune restituirea la cererea inculpatului.
In ceea ce priveste neconcordanta dintre textul legal criticat si
prevederile art. 24 din Constitutie, referitor la dreptul la aparare, se
apreciaza ca dispozitiile art. 333 din Codul de procedura penala nu aduc
atingere dreptului inculpatului de a formula cereri si de a propune probe in
aparare. Totodata, atunci cand se poate evita restituirea dosarului, se asigura
judecarea cauzei intr-un termen rezonabil, cerinta impusa prin art. 6 din
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile art. 333 din Codul de
procedura penala "nu afecteaza cu nimic accesul liber la justitie si
dreptul la aparare. Insusi faptul ca autorul are un aparator, ca are
posibilitatea sa ceara si sa propuna probe in aparare, in procesul penal,
denota convergenta dintre textul de lege criticat ca neconstitutional si
prevederile constitutionale. Restituirea pentru completarea urmaririi penale
este un atribut exclusiv al instantei, iar impotriva hotararii de desesizare se
poate face recurs de catre procuror si inculpat, cale de atac ce completeaza, o
data in plus, dreptul la aparare. Pe de alta parte, invocarea art. 2 din Codul
de procedura penala, care instituie legalitatea in procesul penal, este in
totala contradictie cu sustinerile autorului exceptiei, intrucat tocmai
dispozitiile acestui text impun respectarea art. 333 din Codul de procedura
penala".
Presedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei
Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, sustinerile autorului
exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate
la prevederile Constitutiei, precum si prevederile Legii nr. 47/1992, retine
urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si celor ale art. 1
alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
333 din Codul de procedura penala, care au urmatorul continut: "In tot
cursul judecatii instanta se poate desesiza si restitui dosarul procurorului,
cand din administrarea probelor sau din dezbateri rezulta ca urmarirea penala
nu este completa si ca in fata instantei nu s-ar putea face completarea
acesteia decat cu mare intarziere.
Instanta este obligata sa arate motivele pentru care, potrivit alineatului
precedent, a dispus restituirea, indicand totodata faptele si imprejurarile ce
urmeaza a fi constatate si prin ce anume mijloace de proba.
Dispozitiile art. 332 alin. 3 si 4 se aplica in mod corespunzator."
Aceste prevederi sunt considerate neconstitutionale de autorul exceptiei,
in raport cu dispozitiile art. 21 si 24 din Constitutie, precum si in raport cu
prevederile art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca, prin textul
de lege criticat, nu s-a adus nici o atingere dispozitiilor art. 6 pct. 1 din
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,
potrivit carora: "Orice persoana are dreptul la judecarea in mod
echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o
instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie
asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie
asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa.
[...]"
Este evident ca dispozitiile legale criticate, referitoare la posibilitatea
instantei de completare a urmaririi penale, nu pot fi considerate ca ar leza
dreptul oricarei persoane de a fi judecata in mod echitabil, in public si
intr-un termen rezonabil de o instanta independenta si impartiala, instituita
de lege.
De asemenea, Curtea mai constata ca nu poate fi primita nici critica
referitoare la incalcarea accesului liber la justitie, prevazut la art. 21 din
Constitutie [conform caruia: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei
pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime. (2)
Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept."], deoarece prin
prevederile legale criticate nu este ingradita exercitarea acestui drept in
conditiile legii (Codul de procedura penala).
Textul de lege criticat nu contravine nici dispozitiilor constitutionale
referitoare la dreptul la aparare. Din prevederile art. 24 din Constitutie
rezulta ca legea fundamentala reglementeaza, in mod general, dreptul la aparare
al oricarei persoane, precum si dreptul partilor de a fi asistate de un avocat
in tot cursul procesului. Totodata dreptul la aparare este garantat si prin
obligatia pe care o au organele judiciare de a asigura partilor deplina
exercitare a drepturilor procesuale, in conditiile prevazute de lege, precum si
prin dreptul de a administra probele necesare in aparare. Componentele
dreptului la aparare, in cadrul procesului penal, sunt prevazute in numeroase
alte dispozitii ale legii procesuale penale, printre care cele cuprinse in art.
6, 7, 8 si 171 din Codul de procedura penala.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A. c), al art.
23 alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 333 din
Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Mihai Romanovschi in Dosarul
nr. 85/2002 al Judecatoriei Sinaia.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 10 septembrie 2002.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Florentina Geangu