Decizia Nr.224 din 09.05.2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 370 din 21 iunie 2013

Augustin Zegrean	- preşedinte
Aspazia Cojocaru	- judecător
Acsinte Gaspar	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Iulia Antoanella Motoc	- judecător
Ion Predescu	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Ioana Marilena Chiorean	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Ilie Stănescu în Dosarul nr. 13.494/320/2011 al Judecătoriei Târgu Mureş şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 7D/2013.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 14 decembrie 2012, astfel cum a fost rectificată prin Încheierea din 18 decembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 13.494/320/2011, Judecătoria Târgu Mureş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (1) şi art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de petentul Ilie Stănescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri contravenţionale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 16, 41 şi art. 135 alin. (2) lit. a) din Legea fundamentală.În acest sens, arată că prevederile art. 16 alin. (1) din Codul muncii nu respectă egalitatea de tratament a părţilor contractante la momentul încheierii contractului de muncă, legiuitorul stabilind un tratament juridic preferenţial, diferenţiat şi discriminatoriu între angajat şi angajator, fiind sancţionat exclusiv angajatorul.Totodată, arată că dispoziţiile din Codul muncii - potrivit cărora primirea la muncă a unei persoane pentru care nu a fost întocmit contract individual de muncă constituie contravenţie şi se sancţionează - sunt neconstituţionale, deoarece obligativitatea încheierii contractului individual de muncă în formă scrisă îngrădeşte dreptul la muncă şi încalcă principiul libertăţii comerţului, iar regimul sancţionator stabilit pentru angajator este discriminatoriu faţă de cel stabilit pentru salariaţi, care nu pot fi sancţionaţi.Judecătoria Târgu Mureş consideră, în esenţă, că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece forma scrisă a contractului individual de muncă este în interesul ambelor părţi contractante, preîntâmpinând astfel comportamentul abuziv al angajatorului, dar şi atitudinea angajatului. Totodată, instanţa apreciază că cele două părţi între care se încheie contractul individual de muncă nu se află pe poziţii de egalitate în cadrul raportului juridic de muncă, în acest sens fiind şi dispoziţiile art. 10 din Codul muncii. Ca atare, angajatorul este cel care îşi exercită autoritatea în cadrul raportului de muncă, în relaţia cu angajatul său, astfel încât nu se poate pune problema de egalitate între cele două părţi.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, având următorul cuprins:

– Art. 16 alin. (1): „Contractul individual de muncă se încheie în baza consimţământului părţilor, în formă scrisă, în limba română. Obligaţia de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului.“;

– Art. 260 alin. (1) lit. e): „(1) Constituie contravenţie şi se sancţionează astfel următoarele fapte: [... ] e) primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată;“.Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile de lege criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în faţa legii, art. 41 privind dreptul la muncă şi art. 135 alin. (2) lit. a) privind libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele: Prin Decizia nr. 418 din 3 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 22 mai 2007, şi prin Decizia nr. 1.109 din 8 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 678 din 9 octombrie 2009, Curtea s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor de lege criticate din perspectiva aceloraşi critici. Astfel, prin Decizia nr. 418/2007, Curtea a statuat următoarele: Desfăşurarea raporturilor juridice de muncă în condiţiile reglementate, în deplină cunoştinţă a drepturilor şi îndatoririlor părţilor, siguranţa şi stabilitatea acestor raporturi prezintă interes general pentru întreaga societate, iar, în particular, atât pentru angajatori, cât şi pentru salariaţi. Un rol deosebit de important pentru asigurarea acestor cerinţe îl reprezintă contractul individual de muncă. Contractul individual de muncă este convenţia prin care se materializează voinţa angajatorului şi a viitorului salariat de a stabili un raport juridic de muncă. În această convenţie, negociată şi liber consimţită, sunt prevăzute, în limitele stabilite de legislaţie şi de contractele colective de muncă, toate elementele necesare pentru cunoaşterea condiţiilor de desfăşurare şi de încetare a raportului de muncă, drepturile, obligaţiile şi răspunderile ambelor părţi. Întrucât contractul individual de muncă reprezintă cea mai concludentă dovadă a ceea ce au convenit părţile, documentul pe baza căruia se poate verifica în ce măsură şi-a îndeplinit obligaţiile oricare dintre părţi, ce drepturi poate revendica şi ce răspunderi are, inclusiv în cadrul soluţionării unor eventuale litigii, încheierea lui, chiar înainte de începerea raporturilor de muncă şi în formă scrisă, este în interesul ambelor părţi. Răspunderea pentru încheierea contractului individual de muncă revine în mod firesc angajatorului. Existenţa contractului previne comportamentul abuziv al angajatorului, dar şi atitudinea incorectă a salariatului în îndeplinirea sarcinilor pentru care s-a angajat. Încadrarea în muncă doar cu forme legale, pe baza unor contracte individuale de muncă, asigură atât cunoaşterea, cât şi exercitarea obligaţiilor legale ce le revin celor care folosesc forţă de muncă salarială. În consecinţă, prevederea, prin art. 16 alin. (1) din Codul muncii, a obligaţiei încheierii contractului individual de muncă, în formă scrisă, anterior începerii raporturilor de muncă, nu îngrădeşte în niciun fel dreptul la muncă sau libertatea alegerii locului de muncă. Prin Decizia nr. 1.109/2009, Curtea a reţinut că, în ceea ce priveşte comerţul cu forţa de muncă (forţa de muncă în calitate de capital), fără a împiedica în niciun fel libertatea comerţului, acesta trebuie strict reglementat, mai ales prin prisma drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor stabilite ca atare prin titlul II cap. II din Constituţie. Curtea a mai reţinut că angajatorul şi salariatul se află, în mod obiectiv, în situaţii diferite, determinate de statutul juridic, de drepturile şi îndatoririle specifice în cadrul raportului de muncă. Drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţeanului sunt valori constituţionale ce se întemeiază pe demnitatea umană şi libera dezvoltare a personalităţii umane [art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală], drepturi de care beneficiază numai persoanele fizice. Drepturile persoanelor juridice, cum este şi cazul angajatorului, sunt stabilite prin actele juridice de înfiinţare, care le determină capacitatea juridică adecvată realizării scopurilor lor. De aceea, instituirea unui tratament juridic diferit este pe deplin justificată obiectiv şi raţional. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât considerentele, cât şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ilie Stănescu în Dosarul nr. 13.494/320/2011 al Judecătoriei Târgu Mureş şi constată că dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii sunt constituţionale în raport de criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Târgu Mureş şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 9 mai 2013. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean