DECIZIE Nr.
224 din 17 februarie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 332 alin. 1 si 2 din Codul de
procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 149 din 10 martie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 332 alin. 1 şi 2 din Codul de
procedură penală, excepţie invocată de Ecaterina Muşe şi Petru Petricău în
Dosarul nr. 2.692/111/2006 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru
cauze cu minori.
La apelul nominal este prezent autorul excepţiei Petru
Petricău, asistat de domnul avocat Alexandru Pantea, lipsind Ecaterina Muşe,
care este reprezentată de acelaşi avocat.
Având cuvântul, avocatul autorilor excepţiei solicită
admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, reiterând pe larg motivele de
neconstituţionalitate expuse în faţa instanţei de fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că
ceea ce se critică este modul în care instanţele au înţeles să aplice în cauză
dispoziţiile art. 332 din Codul de procedură penală.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 14 octombrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 2.692/111/2006, Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru
cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 332 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, excepţie
invocată de Ecaterina Muse si Petru Petricău.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că art. 332 alin. 1 din Codul de procedură
penală, în formularea actuală, dă posibilitatea instanţelor judecătoreşti să
gireze abuzuri ale organelor de cercetare penală şi ale Parchetului, deoarece,
în practică, instanţele au posibilitatea să restituie cauzele pentru refacerea
urmăririi penale, atunci când sunt sesizate cu fapte care sunt încadrate
juridic de aşa manieră încât nu rezultă evident că organele Parchetului sunt
competente de a efectua cercetarea penală, iar dacă încadrarea juridică are loc
în cursul cercetării judecătoreşti sub diferite motive, nu se face în cauză
aplicarea prevederilor art. 332 alin. 1 din Codul de procedură penală. In ceea
ce priveşte alin. 2 al art. 332 din acelaşi cod, se arată că, în actuala
formulare cu privire la desesizarea instanţei în cazul nerespectării
dispoziţiilor referitoare la sesizarea acesteia, permite eludarea, printr-o
sesizare a instanţei competente de către o altă instanţă, prin schimbarea
încadrării juridice a faptei cu care a fost sesizată, într-o altă încadrare
juridică ce atrage competenţa de cercetare a Parchetului, situaţie în care nu
se mai are în vedere actul de sesizare a instanţei - rechizitoriul. Se arată că
ceea ce a determinat în cauză sesizarea Curţii Constituţionale sunt gravele
abuzuri ale organelor de urmărire penală faţă de inculpaţi şi se expun o serie
de date privitoare la cercetarea penală în cauză.
Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru
cauze cu minori apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că raţiunea legiuitorului de a
insera în dispoziţiile art. 332 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală
prevederi exprese referitoare la situaţiile în care instanţa se desesizează şi
restituie cauza la procuror a fost aceea de a eficientiza actul de justiţie, ce
implică dreptul la un proces echitabil şi soluţionarea cauzelor într-un termen
rezonabil.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima
punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile criticate sunt constituţionale, arătând că acestea nu încalcă
liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu
au comunicat punctele lor de vedere cu privire la
excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
autorilor excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 332 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, cu
denumirea marginală Restituirea pentru refacerea urmăririi penale, care au următorul
conţinut: „Când se constată, înainte de terminarea cercetării judecătoreşti,
că în cauza supusă judecăţii s-a efectuat cercetare penală de un alt organ
decât cel competent, instanţa se desesizează şi restituie cauza procurorului,
care procedează potrivit art. 268 alin. 1. Cauza nu se restituie atunci când
constatarea are loc după începerea dezbaterilor sau când instanţa, în urma
cercetării judecătoreşti, schimbă încadrarea juridică a faptei într-o altă
infracţiune pentru care cercetarea penală ar fi revenit altui organ de
cercetare.
Instanţa se desesizează şi restituie cauza
procurorului pentru refacerea urmăririi penale în cazul nerespectării
dispoziţiilor privitoare la competenţa după materie sau după calitatea
persoanei, sesizarea instanţei, prezenţa învinuitului sau a inculpatului şi
asistarea acestuia de către apărător."
In susţinerea excepţiei se invocă art. 21 din Constituţie
privind accesul liber la justiţie şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces
echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost
supuse controlului instanţei de contencios constituţional. Astfel, prin Decizia
nr. 1.191 din 11 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 823 din 8
decembrie 2008, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 332 alin. 1-3 din Codul de procedură
penală, statuând, pentru considerentele acolo arătate, că acestea nu încalcă
dreptul la un proces echitabil. Deoarece până în prezent nu au intervenit
elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe,
considerentele deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în
prezenta cauză.
De altfel, în prezenta cauză, autorii excepţiei sunt
nemulţumiţi de modul în care organele de urmărire penală au făcut aplicarea
dispoziţiilor legale, critica lor fiind formulată, prin urmare, din perspectiva
modului de interpretare şi aplicare a legii, aspecte care excedează competenţei
Curţii Constituţionale.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 332 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, excepţie
invocată de Ecaterina Muşe şi Petru Petricău în Dosarul nr. 2.692/111/2006 al
Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 februarie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta