DECIZIE   Nr. 222 din 28 februarie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 283 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 243 din 28 martie 2008

Ioan Vida                               - preşedinte

Nicolae Cochinescu              -judecător

Aspazia Cojocaru                  -judecător

Acsinte Gaspar                     -judecător

Petre Ninosu                         -judecător

Ion Predescu                         -judecător

Puskas Valentin Zoltan          -judecător

Tudorel Toader                      -judecător

Augustin Zegrean                  -judecător

Ion Tiucă                                - procuror

Mihai Paul Cotta                    - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 283 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Gheorghe Pintea în Dosarul nr. 3.325/111/2007 al Tribunalului Bihor - Secţia civilă.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, considerând că regulile de procedură prevăzute de dispoziţiile legale criticate se aplică în mod egal tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută de norma legală.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 3 decembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 3.325/111/2007, Tribunalul Bihor - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 283 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Gheorghe Pintea în cauza ce are ca obiect judecarea litigiului de muncă privind constatarea nulităţii absolute a contractului de muncă.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine următoarele:

1.  Prevederile art. 283 alin. (1) lit. d) din Codul muncii contravin dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, deoarece părţile unui contract individual de muncă beneficiază de un regim juridic discriminatoriu raportat la părţile oricărui alt contract. Acestea din urmă pot folosi calea constatării nulităţilor într-un termen rezonabil, spre deosebire de părţile contractului de muncă care pot uza de o astfel de cale doar pe durata existenţei contractului.

2.  Prevederile art. 283 alin. (1) lit. d) din Codul muncii contravin dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie. Se consideră că este încălcat liberul acces la justiţie, deoarece, în cazul în care se contestă încheierea pe o perioadă determinată a contractului de muncă, efectele clauzei „perioadă determinată" s-au produs la data la care angajatorul a dispus încetarea raporturilor de muncă, fiind cunoscut că dreptul material la acţiune se naşte în momentul lezării dreptului subiectiv. Aşadar, dreptul la acţiunea în constatarea nulităţii unui contract individual de muncă încheiat pe perioadă determinată se naşte la momentul încetării (prin neprelungire) acestuia şi tot la aceeaşi dată el se stinge, potrivit actualelor reglementări.

Tribunalul Bihor - Secţia civilă apreciază că excepţia este neîntemeiată, întrucât prevederile legale criticate nu limitează accesul liber la justiţie al părţilor.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, deoarece se aplică, în mod egal, tuturor celor vizaţi de norma legală. Se apreciază că este respectat inclusiv dreptul părţilor de a se adresa justiţiei.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 283 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispoziţii care au următorul conţinut:

- Art. 283 alin. (1) lit. d) din Codul muncii: „(1) Cererile în vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate: [... ] d) pe toată durata existenţei contractului, în cazul în care se solicită constatarea nulităţii unui contract individual sau colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia."

Autorul excepţiei susţine că aceste prevederi legale încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi şi ale art. 21 alin. (1) şi (2) referitoare la accesul la justiţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:

Dispoziţiile legale criticate prevăd durata de formulare a cererilor în vederea soluţionării unui conflict de muncă, în cazul în care se solicită constatarea nulităţii contractului individual sau colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.

Dispoziţiile art. 283 din Codul muncii, inclusiv alin. (1) lit. d) al acestui articol, sunt norme care stabilesc o procedură specială, derogatorie, privind termenele de judecată în cazul judecării cererilor referitoare la conflictele de muncă. Modalitatea în care au fost reglementate aceste dispoziţii este o opţiune a legiuitorului, care a avut în vedere instituirea unei proceduri simple şi urgente, adaptată raporturilor de muncă şi exercitării dreptului la muncă. Regulile de procedură prevăzute de aceste dispoziţii se aplică în mod egal tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută de norma legală, cu respectarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie.

Referitor la critica de neconstituţionalitate prin invocarea prevederilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Prin Decizia nr. 45 din 11 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 6 februarie 2007, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a art. 283 alin. (1) lit. d) din Codul muncii şi a reţinut că nu este încălcat principiul constituţional al accesului la justiţie. Astfel, s-a arătat că reglementările legale criticate se întemeiază pe principiul potrivit căruia se poate cere constatarea nulităţii ori anularea unor acte care există. In situaţia în care un contract individual sau colectiv de muncă nu mai este în fiinţă, nu există nici clauzele acestuia, iar cererea pentru constatarea nulităţii lor nu mai are obiect. Este posibil însă ca efectele juridice ale unor clauze contractuale să continue ori să se producă după încetarea existenţei contractelor. In asemenea situaţii pot fi contestate în justiţie efectele juridice respective, dacă acestea sunt contrare drepturilor, libertăţilor sau intereselor legitime ale persoanei.

In litigiul în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate se contestă încetarea raporturilor de muncă prin expirarea perioadei determinate pentru care a fost încheiat contractul individual de muncă, susţinându-se că angajarea pe durată determinată s-a făcut cu încălcarea legii, iar efectul acestei clauze s-a produs de la data încetării raporturilor juridice de muncă. Curtea, prin decizia menţionată, a reţinut că această clauză privind durata contractului individual de muncă putea face obiectul cererii de constatare a nulităţii tot timpul cât contractul a existat. Efectul clauzei s-a produs la data la care angajatorul a dispus ori a constatat încetarea raporturilor de muncă, chiar şi numai prin consemnarea acestui fapt în carnetul de muncă, măsură ce poate fi contestată în termenul prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. a) din Codul muncii. Astfel, dreptul de acces liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil nu sunt îngrădite.

Intrucât în cauza de faţă nu au fost aduse elemente noi de natură să reconsidere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 283 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Gheorghe Pintea în Dosarul nr. 3.325/111/2007 al Tribunalului Bihor - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 februarie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Minai Paul Cotta