Decizia Nr.22 din 09.06.2015

S-a luat în examinare sesizarea formulată de către Curtea de Apel Cluj prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept vizând „interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 466 alin. (1) din Codul de procedură penală, în sensul de a se stabili dacă instituţia redeschiderii procesului penal este aplicabilă doar proceselor în care a avut loc o soluţionare pe fond a cauzei (judecata în primă instanţă şi în calea ordinară de atac) sau şi celor care au avut ca obiect soluţionarea unor căi extraordinare de atac (contestaţii în anulare, revizuire) ori alte cereri“.Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală ce formează obiectul Dosarului nr. 1.321/1/2015/HP/P a fost constituit conform prevederilor art. 476 alin. (6) din Codul de procedură penală şi ale art. 27⁴ din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.Şedinţa a fost prezidată de preşedintele Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, doamna judecător Mirela Sorina Popescu.La şedinţa de judecată a participat doamna Cristina Roşu, magistrat-asistent în cadrul Secţiei penale, desemnat în conformitate cu dispoziţiile art. 27⁶ din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de doamna procuror Daniela Maftei.Magistratul-asistent a prezentat referatul cauzei, arătând că la dosar au fost depuse puncte de vedere şi hotărâri relevante în materie pronunţate de instanţele judecătoreşti de la nivelul Curţii de Apel Alba Iulia, Curţii de Apel Bacău, Curţii de Apel Bucureşti, Curţii de Apel Braşov, Curţii de Apel Cluj, Curţii de Apel Constanţa, Curţii de Apel Galaţi, Curţii de Apel Piteşti, Curţii de Apel Ploieşti, Curţii de Apel Timişoara, opinia acestora fiind majoritară, în sensul că nu pot fi supuse redeschiderii procesului penal hotărârile judecătoreşti prin care nu se rezolvă fondul cauzei sau hotărâri judecătoreşti pronunţate în alte căi extraordinare de atac. Curtea de Apel Oradea a opinat că sintagma „proces penal“ se impune a se interpreta lato sensu, respectiv ca proces în cadrul căruia s-au soluţionat cauze având ca obiect nu numai judecata pe fond şi în căile ordinare de atac, ci şi în căile extraordinare de atac, iar Curtea de Apel Craiova, Curtea de Apel Iaşi, Curtea de Apel Târgu Mureş au comunicat că nu deţin jurisprudenţă relevantă.La dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorul-raportor la data de 12 mai 2015, fiind comunicat petentului la aceeaşi dată, potrivit dispoziţiilor art. 476 alin. (9) din Codul de procedură penală.La data de 26 mai 2015 Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - a depus Adresa nr. 928/C/862/III-5/2015 prin care s-a adus la cunoştinţă că în cadrul Secţiei judiciare nu există în lucru nicio sesizare având ca obiect promovarea unui recurs în interesul legii privind această chestiune.De asemenea, au fost depuse concluzii scrise formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în sensul că obiectul cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate îl reprezintă numai hotărârile penale definitive prin care s-a dispus condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei, indiferent dacă judecata în primă instanţă sau în calea ordinară de atac este consecinţa rejudecării cauzei, ca urmare a admiterii contestaţiei în anulare ori revizuirii.Totodată, a fost depus la dosarul cauzei punctul de vedere al petentului în sensul că redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsă a persoanei condamnate este aplicabilă şi proceselor în care nu a avut loc o soluţionare pe fond a cauzei, inclusiv celor care au avut ca obiect soluţionarea unor căi extraordinare de atac ori a altor cereri.Reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, după expunerea argumentelor juridice, a apreciat că problema de drept supusă dezlegării poate primi următoarea rezolvare: în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 466 alin. (1) din Codul de procedură penală, obiectul cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate îl reprezintă numai hotărârile penale definitive prin care s-a dispus condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei, indiferent dacă judecata în primă instanţă sau în calea ordinară de atac este consecinţa rejudecării cauzei, ca urmare a admiterii contestaţiei în anulare ori revizuirii.Preşedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a declarat dezbaterile închise, reţinându-se dosarul în pronunţare privind sesizarea formulată.ÎNALTA CURTE,deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul şi obiectul sesizăriiPrin Încheierea din 23 martie 2015 pronunţată în Dosarul nr. 80/33/2015, având ca obiect cererea formulată de petentul F.J. prin care solicită redeschiderea procesului penal vizând contestaţia în anulare, faza admiterii în principiu, în care s-a pronunţat Decizia penală nr. 178 din 1 octombrie 2014, în Dosarul nr. 822/33/2015, Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, în temeiul art. 475 din Codul de procedură penală, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a chestiunii de drept referitoare la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 466 alin. (1) din Codul de procedură penală, în sensul de a se stabili dacă instituţia redeschiderii procesului penal este aplicabilă doar proceselor în care a avut loc o soluţionare pe fond a cauzei (judecata în primă instanţă şi în calea ordinară de atac) sau/şi celor care au avut ca obiect soluţionarea unor căi extraordinare de atac (contestaţii în anulare, revizuiri) ori a altor cereri.În baza art. 476 alin. (2) din Codul de procedură penală a suspendat judecarea cauzei până la pronunţarea hotărârii prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept sesizate.II. Expunerea succintă a cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 80/33/2015 al Curţii de Apel Cluj, Secţia penală şi de minoriLa termenul de judecată din 23 martie 2015, Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, a luat în examinare cererea formulată de petentul F.J. de redeschidere a procesului penal vizând contestaţia în anulare, faza admiterii în principiu, în care s-a pronunţat Decizia penală nr. 178 din 1 octombrie 2014, în Dosarul nr. 822/33/2015.Petentul a fost asistat de avocat desemnat din oficiu.În dezvoltarea orală a cererii, petentul a susţinut că demersul său, raportat la faza în care s-a pronunţat Decizia penală nr. 178/2014, prin care i s-a admis în principiu contestaţia în anulare şi instanţa competentă a dispus şi desfiinţarea sentinţei atacate, ulterior rejudecând apelul, este motivat de faptul că nu a fost citat în acea procedură, la data rejudecării fiind deţinut, că a fost citat într-o cauză ce a avut ca obiect contestaţia în anulare, dar nu apel, iar la prezentarea sa în instanţă, la termenul de judecată din data de 1 octombrie 2014, s-a produs o confuzie.La acelaşi termen (23 martie 2015) petentul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 466 alin. (1) din Codul de procedură penală, motivând că textul contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţia României.În subsidiar, petentul a susţinut că solicită sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept - pentru a pronunţa o decizie prealabilă în baza dispoziţiilor art. 477 din Codul de procedură penală.Reprezentantul Ministerului Public a solicitat respingerea cererii de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, susţinând că petentul condamnat a formulat contestaţie în anulare admisă în principiu, cauza aflându-se pe rolul altui complet, iar pe fondul cererii a opinat că sesizarea este inadmisibilă, întrucât în cauză curtea de apel nu judecă în ultimă instanţă şi, practic, cererea condamnatului nu vizează probleme principale, ci chestiuni pendinte, aflate deja pe rolul unui alt complet de judecată.În esenţă, în legătură cu situaţia persoanei condamnate F.J. s-a motivat că prin Sentinţa penală nr. 908 din 13 iunie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 3.162/2005 al Judecătoriei Bistriţa, în baza dispoziţiilor art. 334 din Codul de procedură penală anterior, s-a dispus schimbarea încadrării juridice date prin rechizitoriu faptelor săvârşite de inculpatul F.J., din infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 1, 3 şi 4 din Codul penal anterior, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal anterior, în infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. 4 din Codul penal anterior şi infracţiunea de emitere a unui cec fără a avea disponibil bănesc, prevăzută de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal anterior, inculpatul fiind condamnat la 3 ani închisoare şi, respectiv, la 1 an închisoare.În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. 1 lit. b) din Codul penal anterior, s-a dispus contopirea pedepselor şi executarea pedepsei celei mai grele de 3 ani închisoare.Instanţa a mai reţinut că infracţiunile din cauza dedusă judecăţii se află în concurs real cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat anterior la 3 (trei) pedepse de câte 1 an închisoare (Sentinţa penală nr. 187/2003 a Judecătoriei Dej), pentru toate acestea intervenind graţierea pedepsei potrivit Legii nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni.Pe latură civilă, s-a constatat că prejudiciile produse S.C. I -S.A. şi S.C. CPC - S.A. au fost acoperite prin plată, inculpatul fiind obligat la despăgubiri materiale în favoarea părţilor civile S.C. P - S.R.L. şi S.C. ADL - S.R.L.Prin Decizia penală nr. 55 A din 17 aprilie 2007 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, s-a admis apelul declarat de inculpat, sentinţa a fost desfiinţată în parte, pe latură penală dispunându-se suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe termenul de încercare de 5 ani, iar pe latură civilă s-au constatat a fi fost recuperate integral şi prejudiciile celor două părţi civile amintite. Recursul declarat de inculpat a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 518 R din 12 septembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Cluj.La data de 25 iunie 2014, condamnatul F.J. a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei penale nr. 518 R din 12 septembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, în calea extraordinară de atac motivându-se că a intervenit prescripţia răspunderii sale penale pentru infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului.Prin Decizia penală nr. 178 din 1 octombrie 2014, Curtea de Apel Cluj a admis în principiu contestaţia în anulare şi, recalificând calea de atac din recurs în apel, ca urmare a intrării în vigoare a Codului de procedură penală, prin Decizia penală nr. 879 din 23 octombrie 2014, a admis apelul declarat împotriva Sentinţei penale nr. 908 din 13 iunie 2006 a Judecătoriei Bistriţa, menţinută prin Decizia penală nr. 55 A din 17 aprilie 2007 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud şi Decizia penală nr. 518 R din 12 septembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, pe care le-a desfiinţat pe latură penală şi a dispus încetarea procesului penal pentru infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal anterior, în baza art. 16 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală constatând intervenirea prescripţiei răspunderii penale şi înlăturarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) din Codul penal anterior, condamnatul urmând să execute pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. 4 din Codul penal anterior.La 20 ianuarie 2015, condamnatul petent a formulat cerere de redeschidere a procesului penal în cadrul soluţionării admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare (prin Decizia penală nr. 178 din 1 octombrie 2014 a Curţii de Apel Cluj, decizia contestată fiind cea cu nr. 518 R din 12 septembrie 2007 a aceleiaşi instanţe) susţinând că nu a fost citat la examinarea admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare şi nici la analiza pe fond a contestaţiei în anulare, fiind citat şi prezentat în instanţă, direct, la rejudecarea apelului.În consecinţă, condamnatul F.J. a cerut desfiinţarea deciziei prin care s-a admis, în principiu, contestaţia în anulare (Decizia penală nr. 178 din 1 octombrie 2014 a Curţii de Apel Cluj), rejudecarea contestaţiei în anulare, în principiu, şi, pe fond, citarea tuturor părţilor interesate.Curtea de Apel Cluj, în ceea ce priveşte chestiunea de drept ridicată de petent, cu referire la admisibilitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a arătat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală.Astfel:

– pe rolul său, cauza se află spre soluţionare în ultimă instanţă, întrucât cererea de redeschidere a procesului penal vizează un proces în care s-a hotărât, definitiv, asupra unei contestaţii în anulare (chiar dacă petentul se referă doar la faza admiterii în principiu), ceea ce înseamnă că şi soluţia pe care o va da cererii (indiferent care va fi aceasta - de respingere ori de admitere, urmată de rejudecarea contestaţiei în anulare) este una definitivă, nesupusă vreunei căi de atac, potrivit art. 469 alin. (5) şi (6) şi art. 470 din Codul de procedură penală;

– de lămurirea chestiunii de drept ridicate depinde soluţionarea pe fond a litigiului, în speţă soluţionarea pe fond a cererii de redeschidere a procesului penal şi, chiar dacă chestiunea invocată priveşte o dispoziţie de drept procesual penal, dezlegarea are influenţă directă asupra soluţionării pe fond a cauzei în materialitatea ei, interpretarea ce va fi dată având consecinţe juridice, efect concret asupra hotărârii din procesul principal (se poate rejudeca pe fond cererea de redeschidere a procesului penal şi deci se poate rejudeca contestaţia în anulare în cadrul căreia se poate dispune rejudecarea pe fond a cauzei ş.a., aceasta şi în lumina Deciziei nr. 2 din 2 februarie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţate de Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 6 martie 2015;

– asupra chestiunii de drept ridicate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.Cu referire la punctul de vedere al Ministerului Public, s-a menţionat că acesta este de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, curtea de apel nefiind învestită cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă. În ce priveşte punctele de vedere ale petentului şi apărătorului desemnat din oficiu, aceştia au apreciat că dispoziţiile art. 466 din Codul de procedură penală privind redeschiderea procesului penal se aplică nu doar proceselor având ca obiect judecata pe fond a unei cauze, ci şi celor care vizează judecarea unei cauze cu alt obiect, inclusiv căi extraordinare de atac sau alte cereri.Completul de judecată a susţinut că sintagma „proces penal“ la care se referă „redeschiderea“ reglementată de dispoziţiile art. 466 din Codul de procedură penală trebuie interpretată în sens larg, de proces în cadrul căruia s-au soluţionat cauze, având ca obiect nu numai judecata pe fond şi căi ordinare de atac, ci şi căi extraordinare de atac (contestaţie în anulare, revizuire) ori cereri de altă natură, formulate, de exemplu, în faza executării.Instanţa a subliniat că este adevărat că art. 466 alin. (2) şi (5) din Codul de procedură penală, care explică ce se înţelege prin „persoană judecată în lipsă“ şi arată cazurile în care o persoană condamnată „nu poate fi considerată judecată în lipsă“, respectiv alte cazuri în care este incidentă redeschiderea procesului penal, prin modul de redactare, conduce la concluzia că instituţia este aplicabilă persoanelor faţă de care s-a pronunţat o hotărâre de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei, deci persoanei ce a fost subiect al raportului juridic penal născut ca urmare a încălcării relaţiilor sociale protejate printr-o normă de incriminare a unei fapte, dar, pe de altă parte, nu se poate face abstracţie de faptul că alin. (1) al art. 466 din Codul de procedură penală se referă la „persoana faţă de care s-a desfăşurat un procesul penal“.În continuare, instanţa a apreciat că procesul penal este o activitate complexă, care se desfăşoară într-o anumită succesiune stabilită de lege, astfel încât să se poată realiza comandamentele sale esenţiale, respectiv scopul imediat - constatarea la timp a faptelor ce constituie infracţiuni, identificarea persoanelor care le-au săvârşit şi exercitarea procedurilor pentru tragerea lor la răspundere penală, dar şi scopul mediat - apărarea ordinii de drept, a persoanei, a drepturilor şi libertăţilor acesteia, prevenirea săvârşirii de infracţiuni, educarea cetăţenilor în spiritul respectării legilor. Totodată, instanţa a susţinut că, atât în vechea reglementare, cât şi potrivit Codului de procedură penală în vigoare, procesul penal se desfăşoară în trei faze: urmărirea penală, judecata (în primă instanţă şi în calea ordinară de atac a apelului) şi punerea în executare a hotărârilor, neexistând nicio raţiune pentru care judecata „în lipsă“ să semnifice doar judecata în primă instanţă şi în calea ordinară de atac, devreme ce şi printr-o cale extraordinară de atac se poate modifica esenţial o soluţie pronunţată în primă instanţă şi, eventual, în apel şi se poate finaliza un proces penal.În consecinţă, Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, în baza art. 475 din Codul de procedură penală a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală cu următoarea chestiune de drept: - dacă instituţia „redeschiderii procesului penal“ reglementată de dispoziţiile art. 466 alin. 1 Codul de procedură penală este aplicabilă doar proceselor în care a avut loc o soluţionare pe fond a cauzei (judecata în primă instanţă şi în apel) sau şi celor care au avut ca obiect soluţionarea unor căi extraordinare de atac (contestaţie în anulare, revizuire) ori a altor cereri.III. Opinia instanţelor judecătoreşti Au comunicat puncte de vedere asupra chestiunii de drept sesizate: Curtea de Apel Bucureşti, Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Constanţa, Curtea de Apel Cluj, Curtea de Apel Galaţi, Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Ploieşti, Curtea de Apel Piteşti, Curtea de Apel Suceava, parte din aceste instanţe anexând şi opinia unora dintre instanţele arondate teritorial lor. Curtea de Apel Craiova, Curtea de Apel Iaşi, Curtea de Apel Târgu Mureş au comunicat că nu deţin jurisprudenţă relevantă în chestiunea de drept sesizată, dar nu şi-au exprimat vreun punct de vedere asupra acesteia. Instanţele din circumscripţia curţilor de apel care şi-au expus punctele de vedere, cu excepţia Secţiei penale a Curţii de Apel Oradea, în majoritate, au opinat că nu pot fi supuse redeschiderii procesului penal hotărârile judecătoreşti prin care nu se rezolvă fondul cauzei sau hotărârile judecătoreşti pronunţate în alte căi extraordinare de atac (contestaţie în anulare, revizuire). Curtea de Apel Oradea a opinat că sintagma „proces penal“ la care se referă art. 466 din Codul de procedură penală se impune a fi interpretată lato sensu, ca proces în cadrul căruia s-au soluţionat cauze având ca obiect nu numai judecata pe fond şi în căile ordinare de atac, ci şi în căile extraordinare de atac (contestaţie în anulare, revizuire) ori alte cereri formulate în faza executării, cum sunt şi cererile de revocare a suspendării sub supraveghere, opinie motivată şi pe considerentul că şi faza de executare a hotărârilor penale este o fază care se circumscrie noţiunii de proces penal, întrucât raportul procesual penal şi, implicit, procesul penal se prelungeşte şi în cursul executării pedepsei.O opinie asemănătoare instanţei care a sesizat chestiunea de drept au comunicat Tribunalul Dolj, Tribunalul Olt, Judecătoria Odorheiu-Secuiesc, Judecătoria Târnăveni, Tribunalul Vaslui, Judecătoria Buhuşi, Judecătoria Balş, Judecătoria Vânju-Mare, care însă nu şi-au motivat opinia, rezumându-se să menţioneze că sunt de acord cu instanţa care a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Instanţele a căror opinie este în sensul că nu pot fi supuse redeschiderii procesului penal hotărârile judecătoreşti pronunţate în căi extraordinare de atac sau în alte cereri sunt Judecătoria Topliţa, Judecătoria Târgu Jiu, Judecătoria Slatina, Tribunalul Mehedinţi, Tribunalul Neamţ, Tribunalul Bacău, Judecătoria Bacău. În ceea ce priveşte practica relevantă, hotărârile anexate, în integralitate, au vizat cereri de redeschidere a procesului penal în fond sau în apel (Decizia penală nr. 788 A din 18 iunie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală pronunţată în Dosarul nr. 2.119/303/2014, Decizia penală nr. 812 A din 23 iunie 2014 a aceleiaşi instanţe, pronunţată în Dosarul nr. 2.633/303/2014, Sentinţa penală nr. 168 din 9 aprilie 2014 pronunţată de Judecătoria Buftea în Dosarul nr. 1.547/94/2014, definitivă prin Decizia penală nr. 733 din 5 iunie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 1.547/94/2014).Judecătoria Târgu Mureş, prin Sentinţa penală nr. 33 din 23 ianuarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 16.705/320/2014, definitivă în conformitate cu dispoziţiile art. 469 alin. (6) din Codul de procedură penală, a respins, ca inadmisibilă, cererea de redeschidere a procesului penal în Dosarul nr. 10.842/320/2012, ce a avut ca obiect plângerea în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, reglementată de art. 278¹ din Codul de procedură penală anterior, motivând că, deşi cauza a fost judecată şi soluţionată în lipsa părţilor, obiectul nu a vizat soluţionarea pe fond a unei cauze penale finalizată cu condamnarea unei persoane judecate în lipsă, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 466 din Codul de procedură penală.Curtea de Apel Cluj a comunicat că opinia judecătorilor este în sensul că instituţia „redeschiderii procesului penal“ este aplicabilă doar în cazul judecării pe fond a cauzei (judecata în primă instanţă şi în calea ordinară de atac), aceeaşi poziţie fiind majoritar exprimată şi de Tribunalul Cluj şi Tribunalul Maramureş. IV. Jurisprudenţă relevantă în cauză IV.1. Jurisprudenţa relevantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Nu s-a evidenţiat existenţa unei practici în chestiunea de drept supusă dezlegării. IV.2. Jurisprudenţa relevantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului Deciziile instanţei europene în materia art. 6 din Convenţie, respectiv cele care vizează dreptul la un proces echitabil V. Opinia Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Reprezentantul parchetului a susţinut că scopul redeschiderii procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate îl constituie garantarea dreptului la un proces echitabil, prin respectarea principiilor contradictorialităţii, egalităţii armelor, exercitării dreptului la apărare prin propria persoană, nemijlocirii, oralităţii şi aflării adevărului. Concluzia că obiectul procedurii extraordinare a redeschiderii procesului penal îl pot forma doar hotărârile penale definitive de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei şi de amânare a aplicării pedepsei, rezultă, atât din conţinutul art. 466 alin. (2) teza a II-a din Codul de procedură penală, conform căruia se consideră judecată în lipsă persoana care, după comunicarea, potrivit legii, a sentinţei de condamnare, nu a declarat apel, a renunţat la declararea lui ori şi-a retras apelul, cât şi din cuprinsul alin. (1) al art. 467 din Codul de procedura penală, care prevede că cererea de redeschidere a procesului penal se adresează instanţei care a judecat cauza în lipsă, fie în primă instanţă, fie în apel.Condiţia esenţială pentru redeschiderea procesului penal este existenţa unei hotărâri definitive de condamnare, de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei, respectiv a unei hotărâri definitive prin care s-a soluţionat fondul cauzei înţeles ca raport juridic de drept penal substanţial, în absenţa acestor condiţii, instituţia reglementată de art. 466 şi următoarele din Codul de procedură penală nefiind incidentă.Prin urmare, raportat la obiectul sesizării, redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate nu poate fi extinsă la cauzele având ca obiect soluţionarea unei contestaţii în anulare, ci vizează exclusiv hotărârile penale definitive prin care se soluţionează fondul cauzei (condamnare, renunţare la aplicarea pedepsei sau amânare a aplicării pedepsei), indiferent dacă judecata în primă instanţă sau în calea ordinară de atac este consecinţa rejudecării cauzei ca urmare a admiterii căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare. În consecinţă, în temeiul art. 475 şi art. 477 din Codul de procedură penală s-a solicitat pronunţarea unei decizii prin care chestiunea de drept supusă dezlegării să primească următoarea rezolvare: în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 466 alin. (1) din Codul de procedură penală, obiectul cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate îl reprezintă numai hotărârile penale definitive prin care s-a dispus condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei, indiferent dacă judecata în primă instanţă sau în calea ordinară de atac este consecinţa rejudecării cauzei ca urmare a admiterii contestaţiei în anulare ori revizuirii.VI. Dispoziţii legale incidente: Art. 129 din Constituţia României Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii. Articolul 126 alin(2) din Constituţia României (2) Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege. Articolul 1 alin(1) din Codul de procedură penală (1) Normele de procedură penală reglementează desfăşurarea procesului penal şi a altor proceduri judiciare în legătură cu o cauză penală. Art. 2 din Codul de procedură penală Procesul penal se desfăşoară potrivit dispoziţiilor prevăzute de lege. Art. 466 din Codul de procedură penală
(1) Persoana condamnată definitiv care a fost judecată în lipsă poate solicita redeschiderea procesului penal în termen de o lună din ziua în care a luat cunoştinţă, prin orice notificare oficială, că s-a desfăşurat un proces penal împotriva sa.(2) Este considerată judecată în lipsă persoana condamnată care nu a fost citată la proces şi nu a luat cunoştinţă în niciun alt mod oficial despre acesta, respectiv, deşi a avut cunoştinţă de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei şi nu a putut încunoştinţa instanţa. Nu se consideră judecată în lipsă persoana condamnată care şi-a desemnat un apărător ales ori un mandatar, dacă aceştia s-au prezentat oricând în cursul procesului, şi nici persoana care, după comunicarea, potrivit legii, a sentinţei de condamnare, nu a declarat apel, a renunţat la declararea lui ori şi-a retras apelul.(3) Pentru persoana condamnată definitiv judecată în lipsă faţă de care un stat străin a dispus extrădarea sau predarea în baza mandatului european de arestare, termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data la care, după aducerea în ţară, i-a fost comunicată hotărârea de condamnare.(4) Procesul penal nu poate fi redeschis în cazul în care persoana condamnată a solicitat să fie judecată în lipsă.(5) Dispoziţiile alineatelor precedente se aplică în mod corespunzător persoanei faţă de care s-a pronunţat o hotărâre de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei. Articolul 467 alin(1) din Codul de procedură penală (1) Cererea de redeschidere a procesului penal poate fi formulată de către persoana judecată în lipsă şi se adresează instanţei care a judecat cauza în lipsă, fie în primă instanţă, fie în apel. Art. 470 din Codul de procedură penală Rejudecarea cauzei se face potrivit regulilor de procedură aplicabile etapei procesuale pentru care s-a dispus redeschiderea procesului penal. Art. 522¹ din Codul de procedură penală din 1968În cazul în care se cere extrădarea sau predarea în baza unui mandat european de arestare a unei persoane judecate şi condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanţa care a judecat în primă instanţă, la cererea condamnatului. Dispoziţiile art. 404-408 se aplică în mod corespunzător. Articolul 386 lita)şi b) din Codul de procedură penală din 1968Împotriva hotărârii penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri: a)când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; b)când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare; Articolul 426 lita)din Codul de procedură penalăÎmpotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri: a)când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi sau când, deşi legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate; Articolul 429 alin(1) din Codul de procedură penală (1) Contestaţia în anulare se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei anulare se cere. Articolul 550 alin(1) din Codul de procedură penală (1) Hotărârile instanţelor penale devin executorii la data când au rămas definitive. Art. 551 din Codul de procedură penală Hotărârile primei instanţe rămân definitive: 1. la data pronunţării, când hotărârea nu este supusă contestaţiei sau apelului; 2. la data expirării termenului de apel sau de introducere a contestaţiei: a)când nu s-a declarat apel sau contestaţie în termen; b)când apelul sau, după caz, contestaţia declarată a fost retrasă înăuntrul termenului;3. la data retragerii apelului sau, după caz, a contestaţiei, dacă aceasta s-a produs după expirarea termenului de apel sau de introducere a contestaţiei; 4. la data pronunţării hotărârii prin care s-a respins apelul sau, după caz, contestaţia. Art. 552 din Codul de procedură penală
(1) Hotărârea instanţei de apel rămâne definitivă la data pronunţării acesteia, atunci când apelul a fost admis şi procesul a luat sfârşit în faţa instanţei de apel.(2) Hotărârea pronunţată în calea de atac a contestaţiei rămâne definitivă la data pronunţării acesteia, atunci când contestaţia a fost admisă şi procesul a luat sfârşit în faţa instanţei care o judecă. Art. 425¹ alin. (1) din Codul de procedură penală (1) Calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel. VII. Raportul asupra chestiunii de drept supuse dezlegării Opinia judecătorului-raportor este în sensul că redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate, reglementată de art. 466 alin. (1) din Codul de procedură penală, este aplicabilă doar proceselor în care a avut loc o soluţionare pe fond a cauzei (judecata în primă instanţă sau în calea ordinară de atac).VIII. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Examinând sesizarea formulată în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorul-raportor şi chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, reţine următoarele: A. Cu privire la admisibilitatea sesizării În conformitate cu dispoziţiile art. 475 din Codul de procedură penală „Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că există o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective şi asupra căreia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“.Sesizarea ce face obiectul cauzei de faţă este admisibilă, fiind îndeplinite toate condiţiile prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală deoarece:

– există o cauză aflată în curs de judecată în ultimă instanţă (Dosarul nr. 80/33/2015 Curtea de Apel Cluj), curtea de apel fiind una din instanţele enumerate expres şi limitativ de către legiuitor ce are în competenţă soluţionarea căii de atac exercitate de petentul F.J., aceasta având caracter exclusiv şi intrând în sfera accepţiunii de „în ultimă instanţă“;

– de modul de soluţionare a fondului cererii de redeschidere a procesului penal depinde lămurirea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a chestiunii de drept vizând admisibilitatea cererii;

– Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o altă hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii asupra chestiunii a cărei dezlegare se solicită;

– chestiunea de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.B. Cu privire la chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită Problema de drept ce face obiectul prezentei cauze priveşte interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 466 alin. (1) din Codul de procedură penală, în sensul de a se stabili dacă instituţia „redeschiderii procesului penal“ este aplicabilă doar proceselor în care a avut loc o soluţionare pe fond a cauzei (judecata în primă instanţă şi în calea ordinară de atac) sau/şi celor care au avut ca obiect soluţionarea unor căi extraordinare de atac (contestaţii în anulare, revizuire) ori alte cereri.Dispoziţiile art. 466 din Codul de procedură penală - Redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate - au următorul conţinut: „(1) Persoana condamnată definitiv care a fost judecată în lipsă poate solicita redeschiderea procesului penal în termen de o lună din ziua în care a luat cunoştinţă, prin orice notificare oficială, că s-a desfăşurat un proces penal împotriva sa. (2) Este considerată judecată în lipsă persoana condamnată care nu a fost citată la proces şi nu a luat cunoştinţă în niciun alt mod oficial despre acesta, respectiv, deşi a avut cunoştinţă de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei şi nu a putut încunoştinţa instanţa. Nu se consideră judecată în lipsă persoana condamnată care şi-a desemnat un apărător ales ori un mandatar, dacă aceştia s-au prezentat oricând în cursul procesului, şi nici persoana care, după comunicarea, potrivit legii, a sentinţei de condamnare, nu a declarat apel, a renunţat la declararea lui ori şi-a retras apelul. (3) Pentru persoana condamnată definitiv judecată în lipsă faţă de care un stat străin a dispus extrădarea sau predarea în baza mandatului european de arestare, termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data la care, după aducerea în ţară, i-a fost comunicată hotărârea de condamnare. (4) Procesul penal nu poate fi redeschis în cazul în care persoana condamnată a solicitat să fie judecată în lipsă. (5) Dispoziţiile alineatelor precedente se aplică în mod corespunzător persoanei faţă de care s-a pronunţat o hotărâre de renunţare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei.Redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate reprezintă o cale extraordinară de atac de retractare nouă, în reglementarea Codului de procedură penală anterior fiind recunoscută doar posibilitatea solicitării rejudecării de către persoana condamnată numai în cazul în care se cerea extrădarea condamnatului sau predarea acestuia în baza unui mandat european de arestare, procedura fiind cuprinsă în rândul procedurilor speciale (art. 522¹ din Codul de procedură penală din 1968).Scopul redeschiderii procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate este garantarea dreptului la un proces echitabil, prevăzută de art. 6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, al persoanei condamnate în lipsă, prin respectarea principiilor contradictorialităţii, egalităţii armelor, exercitării dreptului la apărare prin propria persoană, nemijlocirii, oralităţii şi aflării adevărului, precum şi dreptului de a interoga martorii sau părţile din proces. Prin noţiunea de „proces penal“ utilizată în denumirea căii extraordinare de atac a redeschiderii procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate se înţelege faza de judecată, prin folosirea metodei interpretării restrictive legiuitorul urmărind să asigure posibilitatea reluării, în condiţiile legii, a judecării cauzei, din analiza dispoziţiilor art. 466 alin. (1) şi (5) din Codul de procedură penală rezultând că pot fi supuse acestei proceduri extraordinare doar hotărâri penale definitive: hotărâri de condamnare, hotărâri de renunţare la aplicarea pedepsei şi hotărâri de amânare a aplicării pedepsei, prin intermediul cererii de redeschidere a procesului penal putându-se critica, exclusiv, hotărâri definitive prin care se rezolvă fondul cauzei (condamnare, renunţare la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei), persoana condamnată în lipsă putând contesta nu atât soluţia definitivă pronunţată în cauza sa, cât mai ales procedura de desfăşurare a judecăţii în lipsa sa, prin înfrângerea principiilor contradictorialităţii, nemijlocirii, reguli de bază ale judecăţii.Prin urmare, instanţa examinează fondul cauzei, constată că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat. Or, în cazul contestaţiei în anulare sau al revizuirii, instanţa analizează îndeplinirea condiţiilor formale pentru verificarea temeiniciei cererii şi a motivelor care o susţin, şi nu existenţa faptei, săvârşirea ei de către inculpat, vinovăţia acestuia, răspunderea penală ori încadrarea juridică. De altfel, şi din condiţiile menţionate expres în art. 466 alin. (2) teza a II-a din Codul de procedură penală rezultă aceeaşi concluzie, neconsiderându-se judecată în lipsă persoana care, după comunicarea sentinţei de condamnare, nu a declarat apel, a renunţat la declararea acestuia ori şi l-a retras.Totodată, art. 466 alin. (1) din Codul de procedură penală evidenţiază existenţa unui proces penal cu o acţiune penală pusă în mişcare, situaţie specifică unei cauze care se judecă în primă instanţă sau în calea ordinară de atac, iar prin modalitatea de reglementare redeschiderea procesului penal nu poate fi extinsă la toate categoriile de procese (contestaţie în anulare, revizuiri, alte cereri), interpretarea contrară conducând la o suprapunere a acestei proceduri speciale peste alte proceduri (categorii), de asemenea, cu caracter special, ce ar periclita principiul autorităţii de lucru judecat.În cazul contestaţiei în anulare sau revizuirii, cale de retractare, în etapa admisibilităţii în principiu obiectul judecăţii îl constituie verificarea îndeplinirii condiţiilor formale prevăzute de lege pentru introducerea cererii, termenului prevăzut de lege, a motivelor care o susţin. În ipoteza contestaţiei în anulare nu are loc o verificare a existenţei faptei ori a săvârşirii acesteia de către inculpat, cauzele de exercitare fiind expres prevăzute în art. 426 alin. (1) din Codul de procedură penală, vizând aspecte de ordin procedural.În cuprinsul alin. (1) al art. 467 din Codul de procedură penală se prevede că cererea de redeschidere a procesului penal se adresează instanţei care a judecat cauza în lipsă, fie în primă instanţă, fie în apel.Prin urmare, redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate nu poate fi extinsă la cauzele având ca obiect soluţionarea unei contestaţii în anulare, ci vizează, exclusiv, hotărârile penale definitive prin care se soluţionează fondul cauzei (condamnare, renunţare la aplicarea pedepsei sau amânare a aplicării pedepsei), indiferent dacă judecata în primă instanţă sau în calea ordinară de atac este consecinţa rejudecării cauzei ca urmare a admiterii căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare. În consecinţă, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 466 alin. (1) din Codul de procedură penală, obiectul cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsă a persoanei condamnate îl reprezintă numai hotărârile penale definitive prin care s-a dispus condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei, indiferent dacă judecata în primă instanţă sau în calea ordinară de atac este consecinţa rejudecării cauzei ca urmare a admiterii contestaţiei în anulare ori a revizuirii.Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 477 din Codul de procedură penală,ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE În numele legii DECIDE: Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori în Dosarul nr. 80/33/2015, prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a chestiunii de drept, în sensul dacă „în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 466 alin. 1 din Codul de procedură penală instituţia redeschiderii procesului penal este aplicabilă doar proceselor în care a avut loc o soluţie pe fond a cauzei (judecata în primă instanţă şi în calea ordinară de atac) sau şi celor care au avut ca obiect soluţionarea unor căi extraordinare de atac (contestaţie în anulare, revizuire) ori a altor cereri“.Stabileşte că, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 466 alin. (1) din Codul de procedură penală, obiectul cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsă a persoanei condamnate îl reprezintă numai hotărârile penale definitive prin care s-a dispus condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei, indiferent dacă judecata în primă instanţă sau în calea ordinară de atac este consecinţa rejudecării cauzei ca urmare a admiterii contestaţiei în anulare ori revizuirii.Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit dispoziţiilor art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală.Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 iunie 2015. PREŞEDINTELE SECŢIEI PENALE A ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE judecător MIRELA SORINA POPESCU Magistrat-asistent, Cristina Roşu