DECIZIE Nr. 22
din 18 ianuarie 2011
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 85 alin. (2) din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice si
ale Legii nr. 49/2006 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 195/2002
privind circulatia pe drumurile publice
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 113 din 14 februarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Mircea Ştefan
Minea -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Doina Suliman - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 77 alin. (2) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi
ale Legii nr. 49/2006 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Ioan
Şoman în Dosarul nr. 2553.1.1/325/2007 al Judecătoriei Timişoara.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care
invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 21 iunie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 2553.1.1/325/2007, Judecătoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 77 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi ale Legii nr. 49/2006
pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind
circulaţia pe drumurile publice.
Excepţia a fost ridicată de Ioan Şoman într-o cauză
penală.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate
contravin prevederilor constituţionale ale art. 73 alin. (3) lit. h) şi art.
115 alin. (4), deoarece, pe de o parte, „reglementarea infracţiunilor şi
pedepselor se realizează numai prin lege organică, nu şi pe calea ordonanţelor
de urgenţă", iar, pe de altă parte, „ordonanţele de urgenţă se adoptă de
Guvern numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi
amânată, acesta având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul
acestora". Autorul excepţiei arată că, printre altele, a fost trimis în judecată
pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 35 din Decretul nr. 328/1966
privind circulaţia pe drumurile publice, republicat, abrogat în temeiul art.
118 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, ordonanţă care în art.
77 preia reglementarea cuprinsă în art. 35 din decret. De asemenea, consideră
că, „întrucât dispoziţiile art. 77 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
195/2002 sunt neconstituţionale, nici Legea nr. 49/2006 pentru aprobarea
acesteia nu poate fi considerată în acord cu Legea fundamentală, tinzând la
validarea unui act neconstituţional". In final, autorul excepţiei arată că
interesul pe care îl justifică în promovarea acestei excepţii „rezidă în aceea
că, în condiţiile în care dispoziţiile art. 77 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2002 vor fi
declarate neconstituţionale, iar Decretul nr. 328/1966 a fost abrogat,
infracţiunea reglementată de art. 35 din decret va fi considerată
dezincriminată, deoarece textul abrogat nu a fost preluat concomitent de un alt
act normativ valid".
Judecătoria Timişoara apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului,
dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum
şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art.1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 77 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 958 din 28 decembrie 2002, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 49/2006, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 246 din 20 martie 2006, dispoziţii potrivit cărora: „Punerea
în circulaţie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau
tramvai cu număr fals de înmatriculare sau de înregistrare se pedepseşte cu
închisoare de la unu la 5 ani."
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 a fost
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august
2006, iar în urma renumerotării art. 77 alin. (2) a devenit art. 85 alin. (2),
asupra căruia urmează să se pronunţe Curtea Constituţională.
Critica vizează motive de neconstituţionalitate
extrinsecă, şi anume adoptarea ordonanţei criticate cu încălcarea prevederilor
constituţionale ale art. 73 alin. (3) lit. h) şi art. 115 alin. (4).
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că nu poate primi susţinerea autorului acesteia conform căreia este
neconstituţională reglementarea unor infracţiuni printr-o ordonanţă de urgenţă,
nesocotindu-se astfel prevederile art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie. In
legătură cu acest aspect, în jurisprudenţa sa Curtea Constituţională a statuat
în mod constant că
interdicţia de a emite ordonanţe în domeniul legilor organice priveşte exclusiv
ordonanţele adoptate în temeiul unei legi speciale de abilitare, nu şi
ordonanţele de urgenţă.
De asemenea, din examinarea conţinutului expunerii de
motive la proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 195/2002, Curtea constată că au fost întrunite exigenţele constituţionale
prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituţie pentru adoptarea ordonanţei de
urgenţă, şi anume existenţa situaţiei extraordinare şi a urgenţei reglementării.
Guvernul a precizat în documentul menţionat că „amplificarea continuă a
fenomenului infracţional, care a căpătat un caracter tot mai dinamic şi mai
complex, a reclamat soluţii viabile de contracarare, concretizate în acest
proiect de act normativ, pe de o parte, prin înăsprirea sancţiunilor penale,
iar pe de altă parte, prin incriminarea ca infracţiuni a unor noi fapte".
Totodată, s-a arătat că promovarea unui proiect de act normativ asupra
regimului circulaţiei pe drumurile publice sub forma unei ordonanţe de urgenţă
„a fost determinată de necesitatea reglementării pe baze noi şi în acord cu
noile reglementări europene, în cel mai scurt timp, a relaţiilor sociale
dintr-un domeniu foarte important pentru societatea românească, prelungirea
procedurii legislative având consecinţe nedorite, uneori dramatice, vizibile pe
toate drumurile ţării. Promovarea în regim de urgenţă este determinată, nu în
ultimul rând, şi de necesitatea îndeplinirii, la termenele convenite, a
angajamentelor asumate de România în procesul de armonizare a legislaţiei
româneşti cu aquis-ul comunitar".
In practica sa jurisdicţională, Curtea Constituţională
s-a mai pronunţat în acelaşi sens prin Decizia nr. 245 din 10 mai 2005,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 612 din 14 iulie 2005.
Cu privire la critica dispoziţiilor
Legii nr. 49/2006, Curtea constată că adoptarea acestei legi s-a realizat cu
respectarea art. 115 alin. (5) teza finală din Constituţie, potrivit cărora „Ordonanţa
de urgenţă cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea
prevăzută la articolul 76 alineatul (1)", acest din urmă text
constituţional stabilind că „Legile organice şi hotărârile privind
regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majorităţii membrilor fiecărei
Camere".
Astfel, potrivit art. III din Legea nr. 49/2006: „Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu
respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia
României, republicată."
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi
al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 85 alin. (2) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi
ale Legii nr. 49/2006 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Ioan
Şoman în Dosarul nr. 2553.1.1/325/2007 al Judecătoriei Timişoara.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 ianuarie
2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman