DECIZIE Nr. 22
din 12 ianuarie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31 si art. 34 din Codul de procedura
civila si ale art. 6 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comertului
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 166 din 15 martie 2010
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 şi art. 34 din
Codul de procedură civilă şi ale art. 6 din Legea nr. 26/1990
privind registrul comerţului, excepţie ridicată de Marian
Dobrescu, Sevastian Dobre şi Ioan Dobre în Dosarul nr. 32.781/2009 al
Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Argeş
-judecătorul-delegat.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în
Dosarul nr. 5.434D/2009, având ca obiect aceeaşi excepţie de
neconstituţionalitate, ridicată de aceiaşi autori în Dosarul nr.
32.782/2009 al Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă
Tribunalul Argeş -judecătorul-delegat.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea
Dosarului nr. 5.434D/2009 la Dosarul nr. 5.433D/2009, având în vedere că
acestea au un obiect identic.
Reprezentantul Ministerului Public arată că
este de acord cu conexarea cauzelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5)
din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 5.434D/2009 la Dosarul
nr. 5.433D/2009, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public,
care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate,
cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 6 iulie 2009, pronunţate în
dosarele nr. 32.781/2009 şi nr. 32.782/2009, judecătorul-delegat
la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Argeş a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 şi art. 34 din
Codul de procedură civilă şi ale art. 6 din Legea nr. 26/1990
privind registrul comerţului, excepţie ridicată de Marian
Dobrescu, Sevastian Dobre şi Ioan Dobre în cadrul unor cauze privind
soluţionarea unor cereri de recuzare.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorii acesteia
susţin, în esenţă, că dispoziţiile
criticate sunt neconstituţionale, deoarece instituie un dezechilibru
între reprezentanţii societăţilor comerciale, pe de o parte,
şi terţele persoane care pot depune cereri la oficiul registrului
comerţului, pe de altă parte, în sensul că primii nu sunt
citaţi şi nu au posibilitatea să cunoască cererile şi
actele depuse de petenţi. Totodată, arată că
dispoziţiile privind recuzarea judecătorilor nu permit
justiţiabililor care au formulat cereri de recuzare să participe la
judecarea acestora.
Judecătorul-delegat la Oficiul Registrului
Comerţului de pe lângă Tribunalul Argeş şi-au exprimat opinia în sensul netemeiniciei excepţiei
de neconstituţionalitate.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de
vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite
de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de
lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum
şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă,
potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum
şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate
cu care a fost sesizată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 31 şi art. 34 din Codul de
procedură civilă şi ale art. 6 din Legea nr. 26/1990 privind
registrul comerţului, republicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 49 din 4 februarie 1998, cu modificările şi
completările ulterioare.
- Art. 31: „Instanţa decide asupra
recuzării, în camera de consiliu, fără prezenţa
părţilor şi ascultând pe judecătorul recuzat.
Nu se admite interogatoriul ca mijloc de dovadă
a motivelor de recuzare.
In cursul judecării cererii de recuzare nu se
va face niciun act de procedură."
- Art. 34: „Incheierea prin care s-a
încuviinţat sau respins abţinerea, ca şi aceea prin care s-a
încuviinţat recuzarea, nu este supusă la nicio cale de atac.
Incheierea prin care s-a respins recuzarea se poate
ataca numai odată cu fondul.
Când instanţa superioară de fond
constată că recuzarea a fost pe nedrept respinsă, reface toate
actele şi dovezile administrate la prima instanţă."
- Art. 6 din Legea nr. 26/1990 are următorul
cuprins: „(1) înregistrările în registrul comerţului se fac pe
baza unei încheieri a judecătorului delegat sau, după caz, a unei hotărâri
judecătoreşti irevocabile, în afară de cazurile în care legea
prevede altfel.
(11) Judecătorul-delegat întâi
sesizat spre a dispune înregistrarea în registrul comerţului a
menţiunilor privind fuziunea, divizarea sau schimbarea sediului social al
unei persoane juridice în alt judeţ se va pronunţa, prin aceeaşi
încheiere, şi asupra înmatriculării persoanelor juridice astfel
înfiinţate, radierii celor care îşi încetează existenţa ori
înregistrării în registrul comerţului a modificării actelor
constitutive ale persoanelor juridice care dobândesc o parte din patrimoniul
persoanei juridice divizate, după caz, precum şi asupra
înmatriculării şi radierii persoanelor juridice care îşi
schimbă sediul social în alt judeţ.
(2) Incheierile judecătorului delegat privitoare
la înmatriculare sau la orice alte înregistrări în registrul
comerţului sunt executorii de drept şi sunt supuse numai recursului.
(3) Termenul de recurs este de 15 zile şi
curge de la data pronunţării încheierii pentru părţi
şi de la data publicării încheierii sau a actului modificator al
actului constitutiv în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, pentru
orice alte persoane interesate.
(4) Recursul se depune şi se
menţionează în registrul comerţului unde s-a făcut
înregistrarea. In termen de 3 zile de la data depunerii, oficiul registrului
comerţului înaintează recursul curţii de apel în a cărei
rază teritorială se află domiciliul sau sediul comerciantului,
iar în cazul sucursalelor înfiinţate în alt judeţ, la curtea de apel
în a cărei rază teritorială se află sediul sucursalei.
(5) Motivele recursului se pot depune la
instanţă, cu cel puţin două zile înaintea termenului de
judecată.
(6) In cazul admiterii recursului, decizia
instanţei de recurs va fi menţionată în registrul
comerţului."
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate
susţin că prevederile de lege criticate încalcă
dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea
în faţa legii, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24
privind dreptul la apărare şi art. 124 alin. (2) privind
înfăptuirea justiţiei. De asemenea, sunt invocate şi prevederile
art. 6 şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la
un proces echitabil şi la principiul nediscriminării.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea reţine următoarele:
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 31
şi art. 34 din Codul de procedură civilă, Curtea constată
că acestea au mai făcut obiect al controlului de
constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi
constituţionale ca şi cele invocate în prezenta cauză, în
numeroase cazuri. In acest sens, prin Decizia nr. 1.074 din 14 octombrie 2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 18
noiembrie 2008, Curtea a reţinut că prevederile criticate din Codul
de procedură civilă nu contravin dispoziţiilor art. 21 din
Constituţie, întrucât judecarea cererii de recuzare nu vizează fondul
cauzei şi nu presupune în mod necesar dezbateri contradictorii. Prin această
reglementare legiuitorul a avut în vedere instituirea unei proceduri simple
şi operative de soluţionare a acestei cereri, încheierea prin care
s-a respins recuzarea putându-se ataca odată cu fondul, instanţa
superioară de fond urmând a reface toate actele şi dovezile
administrate la prima instanţă, atunci când constată că
cererea de recuzare a fost pe nedrept respinsă.
Pentru aceleaşi considerente nu a putut fi
reţinută nici critica privind încălcarea art. 24 privind dreptul
la apărare din Constituţie.
Prin aceeaşi decizie, Curtea a reţinut
că procedura privind judecarea cererii de recuzare este aceeaşi,
indiferent de calitatea părţilor în proces, astfel încât nu se poate
reţine nici încălcarea principiului egalităţii în drepturi
şi nici prevederile art. 124 din Legea fundamentală, potrivit
cărora justiţia este unică, imparţială şi
egală pentru toţi.
Referitor la prevederile art. 6 din Legea nr. 26/1990,
prin Decizia nr. 79 din 15 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 219 din 6 aprilie 2009, Curtea a reţinut
că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, este atributul
exclusiv al legiuitorului să reglementeze procedura de judecată,
atâta vreme cât îşi subordonează acest demers regulilor şi
principiilor constituţionale, iar prevederile de lege criticate sunt norme
procedurale care reglementează aspecte referitoare la funcţionarea
societăţilor comerciale în condiţii de legalitate,
fără să conţină dispoziţii de natură să
îngrădească dreptul de liber acces la justiţie ori dreptul de a
beneficia de un proces echitabil.
Intrucât criticile de neconstituţionalitate
privesc, în esenţă, aceleaşi aspecte şi având în vedere
că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine
schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţiile
şi considerentele deciziilor menţionate îsi menţin valabilitatea
si în cauza de fată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 31 şi art. 34 din Codul de procedură
civilă şi ale art. 6 din Legea nr. 26/1990 privind registrul
comerţului, excepţie ridicată de Marian Dobrescu, Sevastian
Dobre şi Ioan Dobre în dosarele nr. 32.781/2009 şi nr. 32.782/2009
ale Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul
Argeş - judecătorul-delegat.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 12 ianuarie 2010.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean