DECIZIE Nr. 22 din 24 ianuarie 2002
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 108 pct.
3 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a
falimentului, republicata
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 253 din 15 aprilie 2002
Nicolae Popa - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Ioan Vida - judecator
Paula C. Pantea - procuror
Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 108 pct. 3 din Legea nr. 64/1995 privind procedura
reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, exceptie ridicata de
Aurel Gheorghe in Dosarul nr. 1.093/COM/2001 al Tribunalului Constanta - Sectia
comerciala.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura a fost legal
indeplinita.
Curtea, avand in vedere ca exceptiile de neconstitutionalitate ridicate in
dosarele nr. 405C/2001, nr. 406C/2001 si nr. 407C/2001 au continut identic,
pune in discutie, din oficiu, problema conexarii cauzelor.
La apelul nominal in dosarele nr. 406C/2001 si nr. 407C/2001 se constata
lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexarii cauzelor
mentionate.
Curtea, in temeiul dispozitiilor art. 16 din Legea nr. 47/1992,
republicata, coroborate cu cele ale art. 164 din Codul de procedura civila,
dispune conexarea dosarelor nr. 406C/2001 si nr. 407C/2001 la Dosarul nr.
405C/2001, care este primul inregistrat.
Reprezentantul Ministerului Public, avand cuvantul, arata ca in
jurisprudenta sa Curtea Constitutionala s-a pronuntat asupra
constitutionalitatii dispozitiilor art. 108 pct. 3 din Legea nr. 64/1995,
republicata. In speta este vorba de optiunea legiuitorului cu privire la
ordinea in care se face plata creantelor intr-o unitate aflata in procedura de
lichidare, ordine care nu poate constitui obiectul controlului de
constitutionalitate. Mai arata ca prevederile criticate nu contravin
dispozitiilor art. 125 alin. (3) din Constitutie, deoarece procedura
falimentului este stabilita prin lege, adica asa cum cer aceste dispozitii. Se
solicita respingerea exceptiei ca neintemeiata.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 22 mai 2001, pronuntata in Dosarul nr. 1.088/COM/2001,
precum si prin incheierile din 29 iunie 2001, pronuntate in dosarele nr.
1.093/COM/2001 si nr. 1.100/COM/2001, Tribunalul Constanta - Sectia comerciala
a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 108 pct. 3 din Legea nr. 64/1995 privind procedura
reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, exceptie ridicata de
Vladimir-Ion Udrescu, Aurel Gheorghe, Sorin Brojboiu, Mugurel-Gabriel Cretu,
Dimciu Damasaru, Gabriel Fotea, Mihai Porosnicu, Panait Rosca, Daniel Lungu,
Grigore Sima si Vasile Miron in dosarele acelei instante.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin ca
dispozitia finala a pct. 3 al art. 108 din Legea nr. 64/1995, republicata,
potrivit careia in categoria de creante privilegiate prevazute la acest punct
se inscriu doar "creantele izvorate din contracte de munca, pe cel mult 6
luni anterioare deschiderii procedurii", este discriminatorie si, ca
atare, contrara prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie. Se arata in
acest sens ca in cadrul aceleiasi categorii de creditori dispozitia legala
criticata favorizeaza pe cei care au creante mai recente, in dezavantajul celor
cu creante mai vechi.
Tribunalul Constanta - Sectia comerciala, exprimandu-si opinia, considera
ca dispozitiile art. 108 pct. 3 nu incalca dreptul fundamental garantat prin
art. 16 alin. (1) din Constitutie. Invocandu-se jurisprudenta constanta a
Curtii Constitutionale, se apreciaza ca "egalitatea in fata legii nu
impune uniformitate, ci aprecierea solutiilor in raport de situatiile
diferite" generate de practica. Se mai arata ca textul de lege criticat nu
incalca dreptul salariatilor la protectia sociala a muncii, statuat prin art.
38 din Constitutie, iar "stabilirea rangului de prioritate mentionat, nu
implica restrangerea exercitiului unor drepturi ale personalului
ambarcat". In ceea ce priveste reglementarile internationale pretins
incalcate, instanta considera ca textul de lege criticat nu contravine
prevederilor art. 25 din Carta sociala europeana revizuita, devenita, prin
ratificare, parte integranta a dreptului intern. In temeiul acestor
considerente, instanta apreciaza ca exceptia ridicata este neintemeiata.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor
doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula
punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Presedintele Camerei Deputatilor arata ca prin art. 108 "se instituie
o anumita ordine de prioritate pentru satisfacerea anumitor tipuri de
creante". Se acorda prioritate platii taxelor, timbrelor si altor
cheltuieli aferente procedurii reorganizarii judiciare (ordinea 1), platii
creantelor si creditelor nascute din continuarea activitatii unitatii aflate in
procedura falimentului (ordinea 2), iar pe locul trei se situeaza creantele
rezultate din contractele de munca, dar "pe cel mult 6 luni anterioare
deschiderii procedurii". Se mai arata ca "justificarea acestui termen
rezulta din art. 1 al Legii nr. 64/1995, republicata, adica din situatia
comerciantilor care nu mai pot face fata datoriilor lor comerciale, data fiind
situatia financiara dificila in care acestia se gasesc".
In ceea ce priveste incalcarea de catre textul criticat a dispozitiilor
art. 16 alin. (1) din Constitutie se arata ca in jurisprudenta sa Curtea
Constitutionala a statuat ca "principiul egalitatii nu se opune ca o lege
sa stabileasca reguli diferite in raport de persoanele care se gasesc in
situatii deosebite".
Se mai arata ca ordinea de prioritate a platii creantelor, stabilita prin
textul criticat, nu contravine dreptului salariatilor la protectia sociala a
muncii, statuate prin art. 38, si nici nu poate fi considerata o restrangere a
unor drepturi in sensul celor prevazute prin dispozitiile art. 49, ambele din
Constitutia Romaniei.
Guvernul apreciaza ca exceptia ridicata nu este intemeiata, deoarece Legea
nr. 64/1995 instituie o procedura speciala - concursuala -, punand pe toti
creditorii unui comerciant care nu si-a platit datoriile intr-o situatie egala,
procedura care se incadreaza in prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie.
S-a mai aratat ca prin art. 108 se stabileste o ierarhie intre creditori - fara
a exclude vreunul -, tinandu-se seama de natura si importanta creantelor,
textul criticat fiind astfel in concordanta cu dispozitiile art. 11 pct. 1 din
Conventia Conferintei Internationale a Muncii nr. 95/1949 privind protectia
salariului.
Presedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei
Deputatilor si Guvernului, rapoartele judecatorului-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1),
ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze
exceptiile de neconstitutionalitate ridicate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
108 pct. 3 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a
falimentului, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 608
din 13 decembrie 1999, care au urmatorul continut: "Creantele vor fi
platite, atat in cazul lichidarii unor bunuri din averea debitorului pe baza de
plan, cat si in cazul falimentului, in urmatoarea ordine: [...] 3. creantele
izvorate din contracte de munca, pe cel mult 6 luni anterioare deschiderii procedurii."
Autorii exceptiei sustin ca dispozitiile legale criticate sunt contrare
prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora "Cetatenii
sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara
discriminari".
In opinia autorilor exceptiei toti creditorii, titulari ai unor creante
izvorate din contracte de munca, se afla in aceeasi situatie, iar tratamentul
juridic diferentiat in raport cu data nasterii creantei este discriminator,
unii avand dreptul de a li se plati creantele in cea de a treia ordine de
preferinta, iar altii abia in cea de a noua ("alte creante
chirografare").
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca, in mod
obiectiv, exista deosebiri intre situatia celor doua categorii de creditori ai
unei unitati aflate in procedura de lichidare potrivit prevederilor Legii nr.
64/1995, intrucat unii au creante mai vechi, pentru a caror recuperare,
depunand diligentele necesare, ar fi putut actiona inainte ca debitorul sa
ajunga in situatia de incapacitate de plata, iar altii, cu creante nascute mai
recent, nu au avut la dispozitie timp suficient pentru executarea creantelor
lor anterior deschiderii procedurii falimentului. In jurisprudenta sa Curtea
Constitutionala a statuat ca principiul egalitatii in drepturi a cetatenilor
impune un tratament juridic identic numai in situatii egale, iar situatiile in
mod obiectiv diferite justifica chiar si din punct de vedere constitutional
tratament juridic diferit.
Pe de alta parte, Curtea observa ca toti creditorii au acelasi interes si
aceeasi legitimitate in recuperarea creantelor lor, dar lichidarea bunurilor
din averea debitorului si falimentul se fac in timp, in mod treptat, situatie
in care nu se pot recupera deodata toate creantele. Aceasta stare de lucruri
impune stabilirea unei ordini de plata in raport cu natura creantelor, ceea ce
intra in atributiile legiuitorului.
Curtea mai retine si faptul ca stabilirea ordinii de plata a creantelor se
face prin norme juridice cu caracter procedural, iar, potrivit dispozitiilor
art. 125 alin. (3) din Constitutie, "Competenta si procedura de judecata
sunt stabilite de lege".
Curtea retine, de asemenea, ca nu poate fi primita nici critica referitoare
la incalcarea dispozitiilor art. 38 alin. (1) si (2) din Constitutie, care
reglementeaza neingradirea dreptului la munca, libertatea alegerii profesiei si
a locului de munca si dreptul la protectia sociala a muncii. Textul de lege
criticat nu atinge exercitiul acestor drepturi si nici al dreptului de a primi
o remuneratie corespunzatoare pentru munca prestata.
In legatura cu sustinerea autorilor exceptiilor referitoare la
neconcordanta existenta intre textul de lege criticat si prevederile art. 25
din Carta sociala europeana revizuita, trebuie avute in vedere si dispozitiile
art. 25 pct. 3 lit. a) din anexa la carta, potrivit carora "Creantele
lucratorilor care fac obiectul acestei dispozitii vor trebui sa cuprinda cel
putin:
a) creantele lucratorilor cu titlu de salarii aferente unei perioade
determinate, care nu trebuie sa fie mai mica de 3 luni intr-un sistem de
privilegii si de 8 saptamani intr-un sistem de garantii, care precede
insolvabilitatea sau incetarea raportului de munca;"
In ceea ce priveste incidenta reglementarilor internationale invocate,
Curtea constata ca in cauza sunt aplicabile doar prevederile art. 11 din
Conventia Conferintei Internationale a Muncii nr. 95/1949, potrivit carora
"vor avea rang de creditori privilegiati pentru salariile care le sunt
datorate cu titlu de servicii prestate in cursul unei perioade anterioare
falimentului sau lichidarii si care va fi prevazuta de catre legislatia
nationala", iar "Ordinea de prioritate a creantei privilegiate
constituita de salariu, fata de celelalte creante privilegiate, trebuie sa fie
determinata de catre legislatia nationala". Rezulta deci ca atat
stabilirea perioadei din care provin creantele din salariu, pentru a fi
considerate privilegiate, cat si ordinea de prioritate a creantelor
privilegiate intra in atributiile legiuitorului national, atributie exercitata
de legiuitorul roman prin adoptarea art. 108 din Legea nr. 64/1995,
republicata. Asa fiind, Curtea constata ca dispozitiile art. 108 pct. 3 din
Legea nr. 64/1995, republicata, sunt in deplina concordanta cu reglementarea
internationala citata.
Curtea Constitutionala a fost sesizata in numeroase alte cauze cu exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 108 pct. 3 din Legea nr. 64/1995,
republicata, retinand in mod constant ca aceste dispozitii legale nu incalca
nici o prevedere constitutionala sau reglementare internationala (de exemplu,
deciziile nr. 269 si nr. 273 din 2 octombrie 2001, publicate in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 46 din 23 ianuarie 2002 si, respectiv, nr.
51 din 24 ianuarie 2002).
Intrucat in prezenta cauza nu s-au invederat elemente noi care sa determine
reconsiderarea jurisprudentei constante a Curtii, solutia din deciziile
anterioare isi pastreaza valabilitatea si in prezenta cauza.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit.
A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 108 pct. 3
din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a
falimentului, republicata, exceptii ridicate de Vladimir-Ion Udrescu, Aurel
Gheorghe, Sorin Brojboiu, Mugurel-Gabriel Cretu, Dimciu Damasaru, Gabriel
Fotea, Mihai Porosnicu, Panait Rosca, Daniel Lungu, Grigore Sima si Vasile
Miron in dosarele nr. 1.088/COM/2001, nr. 1.093/COM/2001 si nr. 1.100/COM/2001
ale Tribunalului Constanta - Sectia comerciala.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 24 ianuarie 2002.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Laurentiu Cristescu