DECIZIE Nr. 217 din 20 aprilie 2005
privind sesizarile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 alin. (2),
art. 17 alin. (1) lit. b) si alin. (4), art. 18 alin. (3), art. 28 alin. (1),
art. 30 alin. (1), art. 31 alin. (1), art. 32 si art. 36 din Legea privind
regimul liberei circulatii a cetatenilor romani in strainatate
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 417 din 18 mai 2005
In temeiul dispozitiilor art. 146 lit. a) din Constitutie si ale art. 15
din Legea nr. 47/1992 pentru organizarea si functionarea Curtii
Constitutionale, Avocatul Poporului a solicitat Curtii Constitutionale, la data
de 1 aprilie 2005, sa constate neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 2
alin. (2), art. 17 alin. (1) lit. b), art. 17 alin. (4) si art. 28 alin. (1)
din Legea privind regimul liberei circulatii a cetatenilor romani in
strainatate.
Sesizarea face obiectul Dosarului nr. 295A/2005.
In sesizare sunt retinute urmatoarele critici de neconstitutionalitate:
1. Prevederile referitoare la cetatenii romani minori din cuprinsul art. 2
alin. (2), art. 17 alin. (1) lit. b) si alin. (4) si art. 28 alin. (1) din
Legea privind regimul liberei circulatii a cetatenilor romani in strainatate
incalca dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutia Romaniei.
In contradictie cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie, legea
criticata "conditioneaza dreptul de a calatori in strainatate al minorilor
prin obligatia de a fi insotiti, acordul prealabil al parintilor ori al
insotitorilor legali, fapt ce creeaza o discriminare intre persoane aflate in
situatii identice". Aceste prevederi "se aplica si femeii maritate
care nu a implinit varsta de 18 ani, mai ales ca legea stabileste limita
superioara a majoratului, or, art. 8 alin. 3 din Decretul nr. 31/1954 privitor
la persoanele fizice si persoanele juridice prevede ca <<minorul care se
casatoreste dobandeste prin aceasta capacitate deplina de
exercitiu>>". Mai mult, prevederile art. 4 din Codul familiei
stabilesc limitele minime de varsta la care se poate incheia casatoria,
prevazandu-se expres ca femeia se poate casatori "numai daca a implinit
saisprezece ani", iar pentru motive temeinice "se poate incuviinta
casatoria femeii care a implinit cincisprezece ani". In consecinta, minora
de saisprezece ani, respectiv cincisprezece ani, dobandeste capacitate deplina
de exercitiu prin efectul casatoriei. Se arata ca, potrivit art. 51 alin. (1)
din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului,
copilul beneficiaza de protectie speciala pana la data dobandirii capacitatii
depline de exercitiu.
Astfel, femeia minora, ca efect al casatoriei, dobandeste capacitate
deplina de exercitiu si trebuie sa i se aplice acelasi tratament juridic cu
privire la exercitiul drepturilor si libertatilor constitutionale ca si
persoanelor care au implinit varsta de 18 ani (cu exceptiile prevazute in
legile electorale). Aceste dispozitii contravin si prevederilor art. 16 din
Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, ratificat de
Romania in anul 1974, care stabileste ca "orice om are dreptul de a i se
recunoaste pretutindeni personalitatea juridica".
Dispozitiile criticate "instituie discriminare intre femeia minora
maritata care are capacitate deplina de exercitiu si celelalte persoane cu
capacitate deplina de exercitiu".
2. Aceleasi dispozitii legale criticate contravin si prevederilor art. 25
alin. (1) din Constitutia Romaniei, care reglementeaza libera circulatie, drept
fundamental care asigura libertatea de miscare a cetateanului, prin aceea ca
restrang dreptul la libera circulatie al femeii minore maritate, care, desi are
capacitate deplina de exercitiu, s-ar impune sa fie insotita, sa aiba acordul
prealabil al parintilor ori al reprezentantilor legali. Aceste prevederi
contravin si dispozitiilor art. 2 pct. 2 din Protocolul nr. 4 aditional la
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,
potrivit carora "Orice persoana este libera sa paraseasca orice tara,
inclusiv pe a sa", prevederi vizand persoanele care au capacitate deplina
de exercitiu.
Aceasta reglementare are semnificatia unei restrangeri a exercitiului
dreptului la libera circulatie al persoanei cu capacitate deplina de exercitiu,
iar restrangerea poate fi dispusa, intr-o atare situatie, numai de instanta
judecatoreasca competenta, cu respectarea prevederilor art. 53 din Legea
fundamentala. Exercitarea acestor drepturi poate fi restransa numai daca
"sunt prevazute de lege, constituie masuri necesare pentru apararea
valorilor unei societati democratice, pentru mentinerea ordinii publice,
prevenirea faptelor penale, desfasurarea instructiei penale", restrictii
care trebuie sa fie "proportionale cu scopul pentru care au fost
prevazute, in anumite limite si fara a se aduce atingere insesi existentei
dreptului sau a libertatii".
Restrangerea exercitiului dreptului la libera circulatie in conditiile de
mai sus, si nu de o instanta judecatoreasca, determina caracterul
neconstitutional al dispozitiilor legale criticate.
3. Dispozitiile legale criticate incalca si prevederile art. 26 alin. (2)
din Constitutia Romaniei, potrivit carora "Persoana fizica are dreptul sa
dispuna de ea insasi, daca nu incalca drepturile si libertatile altora, ordinea
publica sau bunele moravuri". Astfel, "conditionarea vointei unei
persoane cu capacitate deplina de exercitiu, asa cum este femeia minora
maritata, de obligatia de a fi insotita, exprimarea acordului parintilor ori al
reprezentantilor legali, restrange dreptul persoanei de a dispune de ea
insasi". Restrangerea exercitiului acestui drept nu se justifica prin nici
una dintre situatiile sau motivele prevazute in art. 53 alin. (1) din
Constitutie, referitor la restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor
libertati.
Aceste dispozitii contravin si prevederilor art. 16 din Pactul
international cu privire la drepturile civile si politice, ratificat de Romania
in anul 1974, care stabileste ca "orice om are dreptul de a i se recunoaste
pretutindeni personalitatea juridica".
4. Dispozitiile legale criticate incalca si prevederile art. 48 alin. (1)
din Constitutie, care consacra egalitatea intre soti. Considerentele avute in
vedere de legiuitor nu justifica "in mod obiectiv si rational instituirea
unui tratament diferentiat intre sotie si sot, cu prilejul exercitarii
dreptului la libera circulatie, ceea ce conduce la concluzia ca singura
justificare a diferentei de tratament se intemeiaza pe diferenta de sex".
In finalul sesizarii se atrage atentia ca dispozitiile art. 21 alin. (3)
din legea criticata fac trimitere la un text de act normativ abrogat, respectiv
Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, insa, in acelasi timp, se
mentioneaza ca aceasta este o problema de aplicare a legii in timp.
La data de 4 aprilie 2005, in temeiul aceluiasi art. 146 lit. a) din
Constitutie, Presedintele Romaniei a sesizat Curtea Constitutionala cu privire
la neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 2 alin. (2), art. 18 alin. (3), art.
30 alin. (1), art. 31 alin. (1), art. 32 si art. 36 din Legea privind regimul
liberei circulatii a cetatenilor romani in strainatate, asa cum a fost
modificata ca urmare a Cererii de reexaminare formulate de Presedintele
Romaniei la data de 5 noiembrie 2004.
Sesizarea formeaza obiectul Dosarului nr. 309A/2005.
Prin aceasta sesizare se solicita sa se constate ca dispozitiile legale
criticate sunt neconstitutionale, deoarece, in esenta, se stabileste "un
regim juridic diferit referitor la libera circulatie a cetatenilor romani
minori si un altul pentru cetatenii romani majori, fara a distinge in functie
de capacitatea de exercitiu a persoanei". In acest fel, potrivit acestei
legi speciale, va fi restrans exercitiul dreptului la libera circulatie, stabilit
de art. 25 din Constitutie, pentru minorii care au dobandit capacitate de
exercitiu deplina inainte de implinirea varstei de 18 ani, prin obligarea lor
sa calatoreasca insotiti si sa respecte celelalte conditii impuse minorilor.
Masura de limitare a liberei circulatii impusa de lege persoanelor care au
deplina capacitate de exercitiu "nu se inscrie in nici unul din cazurile
prevazute expres de Constitutie in articolul 53". Aceasta masura este
discriminatorie, intrucat persoanele avand capacitate de exercitiu deplina sunt
tratate diferit pe criteriu de varsta, fiind contrara dispozitiilor art. 16 si
celor ale art. 53 din Constitutie. In final se arata ca prevederile legale
criticate sunt neconstitutionale "in lipsa precizarii ca regimul stabilit
de aceasta lege pentru minori nu se aplica celor care au dobandit capacitate de
exercitiu deplina".
In conformitate cu dispozitiile art. 17 alin. (1) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, sesizarile de
neconstitutionalitate au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a prezenta punctele lor de vedere.
Guvernul a transmis Curtii Constitutionale, cu adresele nr. 5/2.041/C.P.T.
si nr. 2.085/C.P.T. din 19 aprilie 2005, punctele sale de vedere cu privire la
sesizarea de neconstitutionalitate formulata de Avocatul Poporului si cu
privire la sesizarea formulata de Presedintele Romaniei, in sensul ca acestea
sunt neintemeiate pentru urmatoarele motive:
a) Cu privire la sustinerea ca dispozitiile art. 2 alin. (2), art. 17 alin.
(1) lit. b), art. 17 alin. (4), art. 18 alin. (3), art. 28 alin. (1), art. 30
alin. (1), art. 31 alin. (1), art. 32 si art. 36 din Legea privind regimul
liberei circulatii a cetatenilor romani in strainatate incalca prevederile art.
16 alin. (1) din Constitutie, se arata, in esenta, ca acestea nu se refera la
femeia maritata care nu a implinit varsta de 18 ani, intrucat prin casatorie
femeia dobandeste capacitate de exercitiu deplina si se impune sa fie tratata
in mod egal cu persoanele care au implinit varsta de 18 ani. Se arata ca
majoratul civil coincide cu majoratul matrimonial in privinta barbatului, iar,
in privinta femeii, majoratul matrimonial este la implinirea varstei de 16 ani,
iar cel civil la implinirea varstei de 18 ani. Conform "prevederilor art.
8 alin. 3 din Decretul nr. 31/1954, prin casatorie, femeia maritata dobandeste
si majoratul civil, respectiv capacitatea deplina de exercitiu", astfel
incat femeia maritata nu mai este considerata, din punct de vedere juridic, ca
fiind minora. Prevederile cuprinse la art. 2 alin. (2) din legea criticata se
refera la persoanele minore, ele reprezentand o reglementare de protectie a
minorului in timpul calatoriei in strainatate si fiind in consonanta cu
principiul constitutional consacrat la art. 49 din Constitutia Romaniei,
potrivit caruia "Copiii si tinerii se bucura de un regim special de
protectie si de asistenta in realizarea drepturilor lor". Intrucat
prevederile de lege criticate nu "instituie nici o discriminare intre
femeia sub 18 ani maritata, care are capacitate deplina de exercitiu, si
celelalte persoane cu capacitate deplina de exercitiu", ele nu sunt
contrare dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie.
b) Referitor la criticile potrivit carora prevederile art. 2 alin. (2),
art. 17 alin. (1) lit. b), art. 17 alin. (4), art. 18 alin. (3), art. 28 alin.
(1), art. 30 alin. (1), art. 31 alin. (1), art. 32 si art. 36 din Legea privind
regimul liberei circulatii a cetatenilor romani in strainatate contravin
dispozitiilor art. 25 alin. (1) din Constitutie, se sustine ca aceste prevederi
nu restrang dreptul femeii maritate la libera circulatie, deoarece, dobandind
capacitate deplina de exercitiu ca efect al casatoriei, beneficiaza de toate
drepturile recunoscute persoanelor cu capacitate deplina de exercitiu.
Prevederile art. 2 alin. (2) din legea criticata se aplica numai minorilor, nu
si femeii casatorite cu varsta mai mica de 18 ani.
c) In legatura cu sustinerea ca prevederile art. 2 alin. (2), art. 17 alin.
(1) lit. b), art. 17 alin. (4), art. 18 alin. (3), art. 28 alin. (1), art. 30
alin. (1), art. 31 alin. (1), art. 32 si art. 36 din Legea privind regimul
liberei circulatii a cetatenilor romani in strainatate sunt contrare
dispozitiilor art. 53 alin. (1) din Constitutie, se arata ca prevederile
criticate nu restrang exercitiul drepturilor femeii cu varsta sub 18 ani, ce au
fost dobandite prin incheierea casatoriei, cum ar fi si dreptul de a dispune de
ea insasi.
d) In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate potrivit careia
prevederile art. 2 alin. (2), art. 17 alin. (1) lit. b), art. 17 alin. (4) si
art. 28 alin. (1) din Legea privind regimul liberei circulatii a cetatenilor
romani in strainatate incalca dispozitiile art. 48 alin. (1) din Constitutie,
se arata ca este neintemeiata, deoarece "egalitatea intre sotie si
barbat", consacrata in aceasta dispozitie constitutionala, este in
consonanta cu dispozitiile din Codul familiei care "reglementeaza expres
egalitatea femeii cu barbatul", prevazand la art. 1 alin. (4) ca: "In
relatiile dintre soti, precum si in exercitiul drepturilor fata de copii,
barbatul si femeia au drepturi egale", la art. 25: "barbatul si
femeia au drepturi si obligatii egale in casatorie", iar la art. 97 alin.
(1): "Ambii parinti au aceleasi drepturi si indatoriri fata de copiii lor
minori [...]".
e) Cat priveste precizarea ca dispozitiile art. 21 alin. (3) din Legea
privind regimul liberei circulatii a cetatenilor romani in strainatate fac
trimitere la un act normativ abrogat, considera ca acest aspect nu poate
constitui obiectul unei sesizari de neconstitutionalitate, deoarece nu incalca
nici o dispozitie a Constitutiei.
Presedintele Camerei Deputatilor si cel al Senatului nu au comunicat
punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinand sesizarile de neconstitutionalitate, punctele de vedere ale
Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, dispozitiile criticate
din Legea privind regimul liberei circulatii a cetatenilor romani in
strainatate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile din
Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Potrivit dispozitiilor art. 146 lit. a) din Constitutie, precum si ale art.
15 din Legea nr. 47/1992, Curtea a fost legal sesizata si este competenta sa
solutioneze sesizarile de neconstitutionalitate formulate de Avocatul Poporului
si de Presedintele Romaniei.
Curtea constata ca obiectul controlului de constitutionalitate il
constituie dispozitiile criticate pentru neconstitutionalitate in cele doua
sesizari, dupa cum urmeaza: art. 2 alin. (2), art. 17 alin. (1) lit. b), art.
17 alin. (4), art. 18 alin. (3), art. 28 alin. (1), art. 30 alin. (1), art. 31
alin. (1), art. 32 si art. 36 din Legea privind regimul liberei circulatii a
cetatenilor romani in strainatate, care au urmatorul cuprins:
- Art. 2 alin. (2): "Cetatenii romani minori pot calatori in
strainatate numai insotiti, cu acordul parintilor ori al reprezentantilor
legali, in conditiile prezentei legi. In sensul prezentei legi, prin
reprezentant legal se intelege persoana desemnata, potrivit legii, sa exercite
drepturile si sa indeplineasca obligatiile parintesti fata de minor.";
- Art. 17 alin. (1) lit. b): "Minorilor cetateni romani, care nu se
afla in una dintre situatiile de suspendare a exercitarii dreptului la libera
circulatie in strainatate, li se elibereaza pasapoarte simple in urmatoarele
conditii:
[...]
b) in cazul minorului care a implinit varsta de 14 ani, la cererea
acestuia, numai cu acordul ambilor parinti, a parintelui supravietuitor, a
parintelui caruia i-a fost incredintat prin hotarare judecatoreasca ramasa
definitiva si irevocabila sau, dupa caz, a reprezentantului legal.";
- Art. 17 alin. (4): "In cazul minorului care a implinit varsta de 14
ani si se afla in situatia prevazuta la alin. (3) lit. a), dar care nu prezinta
acordul nici unuia dintre parinti, autoritatile competente vor emite pasaportul
numai cu avizul Autoritatii Nationale pentru Protectia Drepturilor Copilului,
emis in conditiile stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei
legi.";
- Art. 18 alin. (3): "Pentru minorii care au implinit varsta de 14
ani, pasapoartele se pot elibera, la cererea parintilor, cu o valabilitate mai
mica decat cea prevazuta la alin. (1) lit. b), cu conditia sa nu depaseasca
data la care titularul implineste varsta de 18 ani.";
- Art. 28 alin. (1): "Organele politiei de frontiera permit
cetatenilor romani care au implinit varsta de 18 ani si sunt titulari de
documente de calatorie valabile sa iasa de pe teritoriul Romaniei, daca nu se
afla in una dintre situatiile de limitare a exercitarii dreptului la libera
circulatie in strainatate.";
- Art. 30 alin. (1): "Organele politiei de frontiera permit iesirea
din tara a cetatenilor romani minori numai daca sunt insotiti de o persoana
fizica majora, in urmatoarele conditii:
a) in cazul minorului care este inscris in documentele de calatorie ale
ambilor parinti sau, dupa caz, este titular al unui document de calatorie
individual si calatoreste in strainatate insotit de acestia, i se permite
iesirea in aceleasi conditii si impreuna cu acestia;
b) in cazul minorului care este inscris in pasaportul unui parinte si
calatoreste in strainatate impreuna cu acesta sau, dupa caz, este titular al
unui pasaport individual si calatoreste impreuna cu unul dintre parinti, i se
permite iesirea in aceleasi conditii si impreuna cu acesta, numai daca
parintele insotitor prezinta o declaratie a celuilalt parinte, din care sa
rezulte acordul acestuia cu privire la efectuarea calatoriei respective in
statul sau statele de destinatie, precum si cu privire la perioada acesteia
sau, dupa caz, face dovada decesului celuilalt parinte;
c) in cazul minorului care este inscris in pasaportul unui parinte si
calatoreste in strainatate impreuna cu acesta sau, dupa caz, este titular al
unui pasaport individual si calatoreste impreuna cu unul dintre parinti, i se
permite iesirea in aceleasi conditii si impreuna cu acesta, fara a mai fi
necesara declaratia celuilalt parinte, numai daca parintele insotitor face
dovada faptului ca minorul i-a fost incredintat prin hotarare judecatoreasca
ramasa definitiva si irevocabila;
d) in cazul minorului care este titular al unui pasaport individual si
calatoreste insotit de o alta persoana fizica majora, i se permite iesirea in
aceleasi conditii si impreuna cu acesta, numai daca persoana insotitoare
prezinta o declaratie a ambilor parinti sau, dupa caz, a parintelui caruia
minorul i-a fost incredintat prin hotarare judecatoreasca ramasa definitiva si
irevocabila, a parintelui supravietuitor ori a reprezentantului sau legal, care
sa cuprinda acordul acestora cu privire la efectuarea calatoriei respective de
catre minor, la statul sau statele de destinatie, la perioada in care urmeaza
sa se desfasoare calatoria, precum si datele de identitate a insotitorului
respectiv.";
- Art. 31 alin. (1): "In situatia in care organele politiei de
frontiera constata ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de prezenta lege
pentru ca minorul sa iasa din Romania, vor intrerupe calatoria acestuia. Daca
minorul nu este insotit de cel putin unul dintre parinti, vor proceda la
informarea imediata a acestora, punandu-le in vedere sa il preia de indata ce
este posibil. In cazul in care nu este posibila informarea parintilor, organele
politiei de frontiera vor anunta de indata Autoritatea Nationala pentru
Protectia Drepturilor Copilului, care va initia procedura aplicabila minorilor
neinsotiti, potrivit legii.";
- Art. 32: "(1) Pana la preluarea minorului de catre parinte sau, dupa
caz, de catre o alta persoana, in conditiile prezentei legi, insotitorul
prevazut la art. 30 alin. (1) lit. d), care calatoreste in strainatate in
conditiile prezentei legi, impreuna cu acesta, are urmatoarele obligatii:
a) sa acorde ingrijire si supraveghere minorului, pe toata durata
deplasarii;
b) sa nu abandoneze minorul;
c) sa nu incredinteze minorul altei persoane decat parintelui,
reprezentantului legal sau, dupa caz, persoanei prevazute la art. 30 alin. (4)
lit. c) ori, in cazuri deosebite, autoritatilor straine competente in domeniul
acordarii de asistenta si protectie pentru minori;
d) sa respecte scopul, ruta si durata deplasarii mentionate in declaratia
prevazuta la art. 30 alin. (1) lit. d), cu exceptia situatiei cand exista
acordul ulterior al acestora cu privire la schimbarile intervenite;
e) in cazul disparitiei minorului pe perioada deplasarii in strainatate, sa
anunte de indata autoritatile competente de pe teritoriul statului unde s-a
produs evenimentul, precum si cea mai apropiata reprezentanta diplomatica sau
oficiu consular al Romaniei, solicitand eliberarea unei adeverinte in acest
sens;
f) sa informeze de indata ce este posibil cea mai apropiata reprezentanta
diplomatica sau oficiu consular al Romaniei, in cazul aparitiei unei situatii
obiective, de natura sa intrerupa calatoria, sa schimbe ruta, sa depaseasca
durata calatoriei indicate de parinti sau de reprezentantul legal;
g) in cazul in care nu este posibila incredintarea minorului persoanei
prevazute la art. 30 alin. (4) lit. c), sa anunte imediat cea mai apropiata
reprezentanta diplomatica sau oficiu consular al Romaniei in vederea
reunificarii familiale a minorului sau, dupa caz, sa se reintoarca in Romania
cu acesta.
(2) In situatii prevazute la alin. (1) lit. e) - g), misiunea diplomatica
sau oficiul consular sesizat are obligatia de a informa imediat, direct sau
prin intermediul Directiei Generale Afaceri Consulare a Ministerului Afacerilor
Externe, atat Inspectoratul General al Politiei Romane, cat si Directia
Generala de Pasapoarte din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor in
vederea anuntarii parintilor ori a reprezentantului legal al minorului in
legatura cu evenimentul produs.";
- Art. 36: "(1) Cetateanului roman care a implinit varsta de 18 ani si
care si-a stabilit domiciliul in Romania i se anuleaza, la cerere, mentiunea
din pasaportul simplu privind stabilirea domiciliului in strainatate si i se
elibereaza carte de identitate, in conditiile legii.
(2) Cetateanul roman care are domiciliul in strainatate si a fost returnat
in baza unui acord de readmisie sau, dupa caz, a fost expulzat de pe teritoriul
statului de domiciliu are obligatia ca, in termen de 15 zile de la data intrarii
in Romania, sa declare autoritatilor competente locul unde si-a stabilit
domiciliul, in conditiile legii."
In motivarea sesizarilor de neconstitutionalitate se apreciaza ca aceste
prevederi legale incalca urmatoarele dispozitii constitutionale:
- Art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a
autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
- Art. 25 alin. (1): "Dreptul la libera circulatie, in tara si in
strainatate, este garantat. Legea stabileste conditiile exercitarii acestui
drept.";
- Art. 26 alin. (2): "Persoana fizica are dreptul sa dispuna de ea
insasi, daca nu incalca drepturile si libertatile altora, ordinea publica sau
bunele moravuri.";
- Art. 48. alin. (1): "Familia se intemeiaza pe casatoria liber
consimtita intre soti, pe egalitatea acestora si pe dreptul si indatorirea
parintilor de a asigura cresterea, educatia si instruirea copiilor.";
- Art. 53 alin. (1): "Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati
poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru:
apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a
drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale;
prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale
unui sinistru deosebit de grav."
Din motivarea sesizarilor rezulta ca aceleasi prevederi de lege sunt
contrare urmatoarelor dispozitii din actele juridice internationale:
- Art. 16 din Pactul international cu privire la drepturile civile si
politice, ratificat de Romania prin Decretul nr. 212 din 31 octombrie 1974,
publicat in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 146 din 20 noiembrie 1974:
"Orice om are dreptul de a i se recunoaste pretutindeni personalitatea
juridica.";
- Art. 2 paragraful 2 din Protocolul nr. 4 aditional la Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, publicat in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 135 din 31 mai 1994: "Orice
persoana este libera sa paraseasca orice tara, inclusiv pe a sa."
Analizand dispozitiile legale criticate, Curtea constata ca acestea
reglementeaza, in mod diferentiat, regimul liberei circulatii a cetatenilor
romani in strainatate pentru "cetateanul roman minor" si pentru
"cetateanul roman care a implinit varsta de 18 ani".
1. Cu privire la criticile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2
alin. (2), art. 17 alin. (1) lit. b) si alin. (4), art. 18 alin. (3), art. 30
alin. (1), art. 31 alin. (1) si art. 32 din Legea privind regimul liberei
circulatii a cetatenilor romani in strainatate prin utilizarea notiunii de
"cetatean roman minor":
Din examinarea sesizarilor de neconstitutionalitate Curtea retine, in
esenta, ca dispozitiile de lege sunt criticate intrucat stabilesc un statut juridic
diferit aplicabil cetatenilor romani cu capacitate de exercitiu deplina, si
anume un anumit statut juridic referitor la libera circulatie a persoanelor
majore, care au implinit varsta de 18 ani, si un altul pentru femeile minore
casatorite, care au devenit majore ca efect al casatoriei.
Curtea observa ca atat institutia capacitatii civile a persoanelor fizice,
cat si institutia majoratului acestora nu sunt reglementate la nivel
constitutional, ci la nivelul legii, prin Decretul nr. 31/1954 privind persoanele
fizice si persoanele juridice, publicat in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 8
din 30 ianuarie 1954, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 4/1956,
publicata in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 11 din 4 aprilie 1956. Astfel, cu
privire la capacitatea de exercitiu, componenta a capacitatii civile, art. 8 al
mentionatului decret prevede: "Capacitatea de exercitiu incepe de la data
cand persoana devine majora.
Persoana devine majora la implinirea varstei de optsprezece ani.
Minorul care se casatoreste dobandeste, prin aceasta, capacitate deplina de
exercitiu."
Limita minima de varsta pentru incheierea casatoriei este reglementata de
dispozitiile art. 4 din Codul familiei, care are urmatorul cuprins:
"Barbatul se poate casatori numai daca a implinit varsta de 18 ani, iar
femeia numai daca a implinit 16 ani.
Cu toate acestea, pentru motive temeinice, se poate incuviinta casatoria
femeii care a implinit 15 ani [...]"
Asadar, conditia care trebuie indeplinita de catre o persoana pentru a
dobandi capacitatea deplina de exercitiu este majoratul, institutie juridica ce
confera unei persoane fizice aptitudinea de a exercita drepturi si de a-si
asuma obligatii. Potrivit textelor legale mentionate, o persoana fizica devine,
de regula, majora la implinirea varstei de 18 ani, iar, in mod exceptional,
femeia minora care se casatoreste la 16 ani sau, cu incuviintare legala, la 15
ani devine majora la data incheierii casatoriei.
Curtea constata ca din coroborarea acestor dispozitii legale rezulta ca o
persoana minora de sex feminin, casatorita in aceste conditii legale,
dobandeste statutul de persoana majora. Aceasta reglementare legala, care
stabileste efectul incheierii casatoriei asupra statutului femeii minore
casatorite, este in concordanta cu dispozitiile art. 48 alin. (1) si (2) din
Constitutie, potrivit carora: "Familia se intemeiaza pe casatoria liber
consimtita intre soti, pe egalitatea acestora [...]", astfel incat critica
de neconstitutionalitate referitoare la incalcarea principiului egalitatii,
consacrat de art. 16 alin. (1) din Constitutie, este nefondata.
De altfel, Curtea retine ca legiuitorul a utilizat, in cuprinsul actului
normativ criticat, in mod adecvat conceptul juridic de "minori", fara
sa includa in acest concept si pe "minora casatorita". Daca ar fi
avut aceasta intentie de reglementare, se impunea ca legea criticata sa
cuprinda o norma expresa de modificare a dispozitiilor cuprinse in Decretul nr.
31/1954, referitoare la dobandirea statutului de major de catre minora care se
casatoreste. Prin urmare, Curtea constata ca autoritatile publice, aplicand
dispozitiile criticate in spiritul intentiei legiuitorului, prin coroborare cu
prevederile art. 8 din Decretul nr. 31/1954 si ale art. 4 din Codul familiei,
sunt in masura sa evite aplicarea unui tratament diferit unor situatii
identice, pentru ca atat persoana care a implinit 18 ani, cat si femeia
casatorita la varsta de 16 si, respectiv, 15 ani sunt in situatii identice,
avand statutul de persoana fizica cu deplina capacitate de exercitiu. Aceasta
insa este o chestiune de interpretare si aplicare a legii, care nu tine de
competenta Curtii Constitutionale.
Fata de considerentele expuse mai sus Curtea constata ca sunt neintemeiate
criticile de neconstitutionalitate potrivit carora legiuitorul a stabilit un
statut juridic diferit aplicabil cetatenilor romani cu capacitate de exercitiu
deplina, incluzand in categoria cetatenilor romani minori pe femeia casatorita
la varsta de 16 ani sau la varsta de 15 ani.
2. In ceea ce priveste dispozitiile art. 28 alin. (1) si ale art. 36 din
legea criticata, care stabilesc regimul juridic al circulatiei cetatenilor
romani, prin utilizarea notiunii de "cetatean roman care a implinit varsta
de 18 ani":
a) In esenta, prin criticile de neconstitutionalitate ce vizeaza
prevederile art. 28 alin. (1) din lege se sustine ca acestea incalca
dispozitiile constitutionale ale art. 16 alin. (1), art. 25 alin. (1), art. 53,
art. 26 alin. (2), art. 48 alin. (1), precum si ale art. 2 paragraful 2 din
Protocolul aditional nr. 4 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale si ale art. 16 din Pactul international cu privire la
drepturile civile si politice.
Curtea retine ca textul de lege criticat, referindu-se la conditiile in
care se permite cetatenilor romani care au implinit varsta de 18 ani sa iasa
din tara, este neconstitutional pentru ca acesta exclude pe femeia minora care
s-a casatorit din categoria persoanelor fizice cu capacitate deplina de exercitiu,
devenind astfel persoana majora. Se aduce astfel atingere principiului
egalitatii, aplicandu-se la situatii egale un tratament juridic diferit.
Egalitatea cetatenilor in fata legii, fara privilegii si fara discriminari,
este consacrata ca drept fundamental de dispozitiile art. 16 alin. (1) din
Constitutie, insa, in privinta sotilor, in plus, Constitutia instituie o
garantie speciala a egalitatii prin dispozitiile art. 48 alin. (1), care prevad
ca "Familia se intemeiaza pe casatoria liber consimtita intre soti, pe
egalitatea acestora [...]". Tinand seama de aceste garantii
constitutionale, restrangerea exercitiului drepturilor femeii minore care s-a
casatorit este de natura sa determine o inegalitate de statut juridic fata de
sot, care nu este justificata in mod obiectiv si rational de dispozitiile art.
53 din Constitutie, ce prevad ca restrangerea exercitiului unor drepturi sau al
unor libertati se impune "pentru apararea sigurantei nationale, a ordinii,
a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor,
desfasurarea instructiei penale, prevenirea consecintelor unui dezastru ori ale
unui sinistru deosebit de grav".
Curtea constata ca, avand in vedere garantia constitutionala a egalitatii
dintre sot si sotie, se impune ca sotia sa se bucure de acelasi tratament
juridic cu cel aplicabil sotului, in privinta exercitarii dreptului fundamental
la libera circulatie, prevazut de art. 25 alin. (1), si a celui referitor la
dreptul persoanei de a dispune de ea insasi, prevazut de art. 26 alin. (2) din
Constitutie, si nu de exercitarea acestor drepturi in conditiile statutului
minorului.
Textul de lege criticat aduce atingere si art. 16 din Pactul international
cu privire la drepturile civile si politice, deoarece nu recunoaste capacitatea
juridica deplina dobandita ca efect al casatoriei, precum si art. 2 paragraful
2 din Protocolul aditional nr. 4 la Conventia pentru apararea drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale, care confera oricarei persoane dreptul
la a circula liber in afara tarii sale.
b) Prin critica de neconstitutionalitate ce vizeaza dispozitiile art. 36
din Legea privind regimul liberei circulatii a cetatenilor romani in
strainatate se sustine ca acestea incalca dispozitiile art. 25 referitoare la
libertatea de circulatie, ale art. 16 referitor la egalitatea in drepturi,
precum si pe cele ale art. 53 referitoare la restrangerea exercitiului unor
drepturi sau al unor libertati.
Curtea constata ca sunt, de asemenea, neconstitutionale si dispozitiile
mentionate ce reglementeaza conditiile in care autoritatile publice ii pot
elibera cartea de identitate cetateanului roman care a implinit varsta de 18
ani si care a revenit in Romania, precum si obligatia cetateanului care, avand
domiciliul in strainatate, "a fost returnat in baza unui acord de
readmisie" sau a fost expulzat de pe teritoriul statului de domiciliu.
Si aceste dispozitii instituie un tratament juridic diferit aplicabil
persoanelor majore, care nu este justificat obiectiv si rational. Astfel, sotia
care nu a implinit 18 ani, insa a devenit majora prin efectul casatoriei, nu
isi poate exercita dreptul constitutional de libera circulatie, incalcandu-se
principiul egalitatii consacrat de art. 16 din Constitutie. Prin faptul ca
textul de lege criticat aduce atingere garantiei constitutionale a egalitatii
sotilor in fata legii, situatia juridica a acestora, aflati in ipoteza avuta in
vedere, se plaseaza in afara spiritului Constitutiei menit sa consolideze
statul de drept, in care, potrivit art. 1 alin. (3) din Legea fundamentala,
"[...] drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a
personalitatii umane, dreptatea [...] reprezinta valori supreme [...]".
Din interpretarea sistematica a Constitutiei se constata ca aceste valori supreme
sunt garantate prin dispozitiile art. 26 alin. (1), conform carora autoritatile
publice respecta si ocrotesc viata familiala, si prin dispozitiile art. 48
alin. (1), care consacra principiul ca familia se intemeiaza, printre altele,
pe egalitatea dintre soti.
Pentru toate acestea, Curtea Constitutionala urmeaza sa constate ca
dispozitiile art. 28 alin. (1) si ale art. 36 din Legea privind regimul liberei
circulatii a cetatenilor romani in strainatate sunt neconstitutionale in masura
in care se refera la femeia minora casatorita.
Avand in vedere aceste considerente, dispozitiile art. 1 alin. (3), art. 16
alin. (1), art. 25 alin. (1), art. 26 alin. (2), art. 48 alin. (1), art. 53
alin. (1) si ale art. 146 lit. a) din Constitutie, precum si prevederile art.
11 alin. (1) lit. A.a) si ale art. 18 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea
si functionarea Curtii Constitutionale,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
1. Constata ca prevederile art. 28 alin. (1) si ale art. 36 din Legea
privind regimul liberei circulatii a cetatenilor romani in strainatate sunt
neconstitutionale in masura in care se refera la femeia minora casatorita.
2. Constata ca dispozitiile art. 2 alin. (2), art. 17 alin. (1) lit. b) si
alin. (4), art. 18 alin. (3), art. 30 alin. (1), art. 31 alin. (1) si ale art.
32 din Legea privind regimul liberei circulatii a cetatenilor romani in
strainatate sunt constitutionale.
Definitiva si obligatorie.
Decizia se comunica Presedintelui Romaniei, presedintelui Camerei
Deputatilor, presedintelui Senatului, primului-ministru si se publica in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Dezbaterea a avut loc la data de 20 aprilie 2005 si la aceasta au
participat: Ioan Vida, presedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru,
Constantin Doldur, Acsinte Gaspar, Kozsokar Gabor, Petre Ninosu, Ion Predescu
si Serban Viorel Stanoiu, judecatori.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Prim magistrat asistent,
Claudia Miu