Decizia Nr.216 din 02.04.2015

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Luminiţa Carmen Enache în Dosarul nr. 37.775/299/2013/a1 Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 769D/2014.2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv deciziile nr. 400 din 3 iulie 2014 şi nr. 762 din 18 decembrie 2014, şi arătând că nu au intervenit elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei.CURTEA,a vând în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 25 aprilie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 37.775/299/2013 a1 Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost invocată de Luminiţa Carmen Enache, prin avocat, cu prilejul soluţionării cererii de reexaminare a încheierii de anulare a cererii de chemare în judecată.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că interpretarea în practică a art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă este neunitară, de natură a aduce atingere garanţiilor constituţionale privitoare la drepturile şi libertăţile fundamentale. Prevederile textului de lege criticat pot primi o interpretare restrictivă, sancţiunea anulării impunându-se pentru motive restrânse, ori o interpretare extensivă, anularea cererii de chemare în judecată dispunându-se pentru neîndeplinirea oricăreia dintre obligaţiile stabilite de Codul de procedură civilă. În aceste condiţii, textul de lege ce poate primi o astfel de interpretare poate fi supus controlului de constituţionalitate. Problema interpretării textului de lege criticat se pune şi din perspectiva existenţei art. 196 alin. (1) din Codul de procedură civilă care cuprinde prevederi exprese referitoare la nulitatea cererii de chemare în judecată pentru lipsa numelui, prenumelui sau denumirii părţilor, obiectului cererii, motivelor de fapt şi semnăturii, acestea fiind elementele esenţiale şi indispensabile ale oricărei cereri de chemare în judecată, precum şi din perspectiva art. 175-177 din Codul de procedură civilă. Aceste aspecte, de practică neunitară, au fost sesizate şi în Minuta întâlnirii reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii cu preşedinţii secţiilor civile de la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi preşedinţii secţiilor civile de la nivelul curţilor de apel, desfăşurată la Craiova în 20-21 martie 2014.6. Aplicarea sancţiunii anulării cererii trebuie să se raporteze şi la specificul cererii introductive. Într-o cauză întemeiată pe o cerere având ca obiect pretenţii (cu un termen de prescripţie de 3 ani), interpretarea extensivă a dispoziţiilor art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă prin impunerea în sarcina reclamantului a obligaţiei îndeplinirii unei serii de cerinţe pur formale este neconstituţională în condiţiile în care nerespectarea elementelor privitoare la neindicarea adresei de domiciliu a martorilor, care efectiv nu doresc să fie citaţi la adresa lor, nedovedirea calităţii de reprezentant ori neindicarea corespunzătoare a pretenţiilor pentru prejudiciul moral suferit de către reclamantă, care reprezintă un element de netemeinicie a cererii de chemare în judecată, atrage anularea acesteia.7. Autorul excepţiei compară textul de lege criticat cu procedura administrativă prealabilă, după parcurgerea căreia petentul are dreptul de a se adresa unei instanţe judecătoreşti. Spre deosebire de procedura administrativă prealabilă, prin aplicarea rigidă a textului de lege criticat, în prezenta cauză, se poate ajunge la anularea cererii de chemare în judecată, ceea ce constituie o negare a dreptului de acces la justiţie întrucât nicio instanţă nu ajunge să se pronunţe asupra fondului cererii.8. De asemenea, anularea cererii ca urmare a aplicării art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă, fără a fi incidentă vreo vătămare procesuală sau vreo încălcarea a unei cerinţe esenţiale a cererii de chemare în judecată, reprezintă o nesocotire a dreptului la apărare şi a accesului liber la justiţie în condiţiile în care reclamantul poate pierde taxa judiciară de timbru achitată anticipat.9. Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti îşi exprimă opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, făcând referire la considerentele pe care s-a întemeiat Decizia Curţii Constituţionale nr. 479 din 21 noiembrie 2013, precum şi la cele reţinute în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv în Decizia de inadmisibilitate din 15 aprilie 2014 pronunţată în Cauza Maria Lefter împotriva României.10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.11. Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituţional, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv considerentele pe care s-au întemeiat deciziile nr. 479 din 21 noiembrie 2013, nr. 31 din 21 ianuarie 2014, nr. 115 din 6 martie 2014, nr. 400 din 3 iulie 2014 şi nr. 410 din 3 iulie 2014.12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă, cu titlu marginal „Verificarea cererii şi regularizarea acesteia“ care au următorul conţinut: „(3) Dacă obligaţiile privind completarea sau modificarea cererii nu sunt îndeplinite în termenul prevăzut la alin. (2), prin încheiere, dată în camera de consiliu, se dispune anularea cererii.“15. În opinia autorului excepţiei, textele de lege criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, precum şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 şi paragraful 3 lit. b) şi c) privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că asupra prevederilor art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă, prin raportare la art. 20 şi art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie şi la art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, s-a mai pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 762 din 18 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 26 februarie 2015, în sensul respingerii excepţiei ca neîntemeiată, reţinând, în esenţă, că: prin adoptarea textelor de lege criticate legiuitorul a dorit asigurarea unei discipline procesuale în scopul respectării principiului celerităţii şi a dreptului la un proces echitabil; o astfel de procedură nu este de natură să afecteze însăşi esenţa dreptului protejat, având în vedere că este însoţită şi de garanţia conferită de dreptul de a formula o cerere de reexaminare prevăzut de art. 200 alin. (4) din Codul de procedură civilă; stabilirea unor condiţionări pentru introducerea acţiunilor în justiţie nu constituie o încălcare a dreptului la acces liber la justiţie; liberul acces la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, fiind de competenţa exclusivă a legiuitorului de a institui regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, soluţie ce rezultă din dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie (a se vedea în acest sens şi deciziile nr. 479 din 21 noiembrie 2013, nr. 31 din 21 ianuarie 2014, nr. 66 din 11 februarie 2014 şi nr. 400 din 3 iulie 2014, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 23 ianuarie 2014, nr. 112 din 14 februarie 2014, nr. 286 din 17 aprilie 2014 şi nr. 581 din 4 august 2014).17. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.18. Referitor la dispoziţiile art. 6 paragraful 3 lit. b) şi c) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea observă că acestea nu au incidenţă în cauză în raport cu obiectul acesteia - acţiune civilă având ca obiect acordarea de daune morale ca urmare a săvârşirii unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii.19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Luminiţa Carmen Enache în Dosarul nr. 37.775/299/2013/a1 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi constată că dispoziţiile art. 200 alin. (3) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 2 aprilie 2015.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Cristina Cătălina Turcu