DECIZIE Nr. 216 din 15 mai 2003
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 78 alin.
3 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 422 din 16 iunie 2003
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Florentina Balta - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent sef
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 78 alin. 3 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata
de Marin Frunza in Dosarul nr. 828/2002 al Curtii de Apel Galati - Sectia
civila.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 6 mai 2003 si au fost
consemnate in incheierea din aceeasi data, cand, avand nevoie de timp pentru a
delibera, Curtea a amanat pronuntarea la data de 15 mai 2003.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 3 octombrie 2002, pronuntata in Dosarul nr. 828/2002,
Curtea de Apel Galati - Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala cu
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 78 alin. 3 din Codul de
procedura civila.
Exceptia de neconstitutionalitate a fost ridicata de Marin Frunza cu ocazia
solutionarii recursului formulat impotriva Sentintei civile nr. 142 din 7
martie 2002 pronuntate de Tribunalul Galati in Dosarul nr. 112/2002.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine
ca dispozitiile legale criticate contravin prevederilor constitutionale ale
art. 1 alin. (3), ale art. 15, 16, 20, 21, 24 si 51, deoarece "incheierea
nu poate fi atacata cu recurs sau cu alta cale de atac".
Instanta de judecata apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este
neintemeiata, deoarece "neprevederea unei cai de atac impotriva incheierii
cu privire la asistenta judiciara, nu incalca drepturile si libertatile
reclamantului [...]".
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului si Guvernului, iar in conformitate cu art. 18^1 din Legea nr.
35/1997, cu modificarile ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al institutiei
Avocatul Poporului.
Presedintele Camerei Deputatilor apreciaza ca exceptia este neintemeiata,
deoarece, potrivit art. 75 alin. 2 din Codul de procedura civila,
"asistenta judiciara poate fi incuviintata oricand in cursul judecatii, in
total sau in parte".
Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
In acest sens, arata ca "Legea fundamentala a lasat la latitudinea
legiuitorului reglementarea competentei, a procedurii, precum si a cailor de
atac".
Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este
neintemeiata. In esenta, considera ca prevederile constitutionale invocate in
sustinerea exceptiei sunt irelevante pentru solutionarea acesteia, intrucat nu
au legatura cu critica formulata.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei
Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit in cauza de
judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1),
art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia
de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
78 alin. 3 din Codul de procedura civila, dispozitii care au urmatorul cuprins:
"Incheierea cu privire la cererea de asistenta sau prin care s-a revenit
asupra asistentei incuviintate nu este supusa nici unei cai de atac."
Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile legale criticate incalca
urmatoarele prevederi constitutionale:
- Art. 1 alin. (3): "Romania este stat de drept, democratic si social,
in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera
dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta
valori supreme si sunt garantate.";
- Art. 15 alin. (1): "Cetatenii beneficiaza de drepturile si de
libertatile consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile
prevazute de acestea.";
- Art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a
autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
- Art. 20: "(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si
libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu
Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate
la care Romania este parte.
(2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la
drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile
interne, au prioritate reglementarile internationale.";
- Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru
apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
- Art. 24: "(1) Dreptul la aparare este garantat.
(2) In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un
avocat, ales sau numit din oficiu.";
- Art. 51: "Respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor
este obligatorie."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea considera ca nu pot fi
retinute sustinerile potrivit carora textul de lege criticat ar contraveni
prevederilor art. 15 alin. (1) care reglementeaza principiul universalitatii
drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale, ale art. 16 alin. (1)
privind egalitatea in drepturi si nici celor ale art. 26 din Pactul
international cu privire la drepturile civile si politice, de asemenea
aplicabile potrivit dispozitiilor prevazute de art. 20 din Constitutie. Acest
ultim text are urmatorul continut: "Toate persoanele sunt egale in fata
legii si au, fara discriminare, dreptul la o ocrotire egala din partea legii.
In aceasta privinta legea trebuie sa interzica orice discriminare si sa
garanteze tuturor persoanelor o ocrotire egala si eficace contra oricarei
discriminari, in special de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica
sau orice alta opinie, origine nationala sau sociala, avere, nastere sau
intemeiata pe orice alta imprejurare."
Procedand la examinarea comparativa a textelor mentionate, Curtea constata
ca textul de lege dedus controlului nu incalca principiul constitutional al
egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, intrucat nu
face nici o diferentiere intre partile aflate in proces. Imprejurarea ca in
aceasta materie s-a prevazut, prin derogare de la dreptul comun, ca incheierile
prin care s-a respins cererea de asistenta judiciara sau s-a revenit asupra
asistentei incuviintate nu sunt supuse nici unei cai de atac nu justifica o
asemenea critica, regimul juridic diferit fiind determinat de specificul
domeniului reglementat. Sub acest aspect, Curtea Constitutionala a retinut in
mod constant, in jurisprudenta sa, in concordanta cu practica jurisdictionala a
Curtii Europene a Drepturilor Omului, ca principiul egalitatii nu inseamna
uniformitate, numai similitudinea de situatii impunand un tratament juridic
similar, situatiile diferite facand necesar un tratament juridic diferit.
In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate referitoare la
incalcarea art. 21 din Constitutie, Curtea face trimitere la Decizia Plenului
nr. 1 din 8 februarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea
I, nr. 69 din 16 martie 1994, prin care s-a statuat ca semnificatia art. 21
alin. (2) din Constitutie, potrivit caruia accesul la justitie nu poate fi
ingradit prin lege, este aceea ca nu se poate exclude de la exercitiul
drepturilor procesuale nici o categorie sau grup social. Insa legiuitorul poate
institui, in considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de
procedura, precum si modalitati particulare de exercitare a drepturilor
procedurale, astfel incat accesul liber la justitie nu inseamna accesul, in
toate cazurile, la toate structurile judecatoresti si la toate caile de atac.
De aceea Curtea Constitutionala considera ca instituirea unor reguli speciale
privind exercitarea cailor de atac nu contravine, asa cum sustine autorul
exceptiei de neconstitutionalitate, prevederilor constitutionale cuprinse in
art. 21 privind accesul liber la justitie, atata timp cat, potrivit celor
prevazute de art. 75 alin. 2 din Codul de procedura civila, partilor interesate
le este asigurata posibilitatea de a reitera cererea de asistenta judiciara in
fata aceleiasi instante, in masura in care au intervenit elemente noi de natura
a impune si justifica admiterea unei asemenea cereri.
Curtea considera ca nu sunt incalcate nici prevederile art. 24 din Constitutie,
intrucat, chiar daca dreptul la asistenta judiciara da expresie dreptului la
aparare, intre acestea nu exista o deplina si totala suprapunere, concluzie ce
rezulta din prevederile art. 24 alin. (2) din Constitutie, potrivit carora in
tot cursul procesului partile au dreptul sa fie asistate de avocat, ales sau
numit din oficiu.
Dreptul la aparare, ca drept fundamental prevazut si garantat de
Constitutie, are un continut complex, caruia i se subsumeaza posibilitatea
recunoscuta persoanei, parte intr-un proces, de a-si sustine si dovedi
argumentele, in cadrul si cu respectarea normelor procesuale aplicabile, precum
si posibilitatea de a apela, in acest scop, la asistenta judiciara calificata,
angajand un avocat al carui onorariu urmeaza sa il suporte.
Potrivit dispozitiilor legale criticate, este indreptatita sa solicite
asistenta judiciara, respectiv numirea unui avocat din oficiu, persoana care se
gaseste intr-o imposibilitate vadita de a face fata cheltuielilor unei
judecati, cu riscul de a primejdui propria intretinere sau a familiei sale.
Incuviintarea sau mentinerea incuviintarii unei atare cereri de catre
instanta este subsecventa dovedirii starii materiale precare a solicitantului.
Astfel, potrivit art. 77 si art. 78 alin. 1 si 2 din Codul de procedura civila,
admiterea cererii este conditionata de prezentarea unor dovezi scrise cu
privire la veniturile si sarcinile partii interesate, a unor informatii de la
autoritatile locale, partea potrivnica avand posibilitatea de a dovedi starea
materiala reala a solicitantului. Prin urmare, intrucat hotararea instantei se
raporteaza la o anumita situatie de fapt, anume lipsa de posibilitati
materiale, care poate fi doar temporara sau conjuncturala, ori poate fi
determinata de insuficienta probatoriului administrat in sustinerea cererii,
legiuitorul nu a conferit incheierii autoritate de lucru judecat, oferind
astfel solicitantului posibilitatea de a reitera cererea, proband aparitia,
existenta sau persistenta starii de nevoie.
Recunoasterea unor asemenea prerogative pentru partile interesate, prin
textul de lege criticat, anihileaza practic riscul aparitiei situatiilor in
care respingerea cererii de asistenta judiciara sau revenirea asupra
incuviintarii acesteia sa antreneze o incalcare a dreptului constitutional la
aparare, chiar daca incheierea prin care s-a dispus o asemenea masura nu este
supusa nici unei cai de atac. Sub acest aspect, optiunea legiuitorului este
impusa de exigenta solutionarii cu celeritate a procesului dedus judecatii.
Altfel, a recunoaste solicitantului dreptul de a ataca, la instanta ierarhic
superioara, respectivele incheieri ar insemna a oferi cale libera abuzului de
drept procesual, cu consecinta prelungirii sine die a proceselor aflate pe
rolul instantelor de judecata.
Curtea constata ca nici critica potrivit careia prin textul de lege
criticat s-ar aduce atingere principiului suprematiei Constitutiei si al
respectarii legilor nu este intemeiata, in masura in care, cu privire la
acesta, nu se poate retine in mod temeinic, asa cum s-a aratat, ca ar
contraveni unor texte sau principii constitutionale.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23
alin. (1) si (6), al art. 25 alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992,
republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 78 alin. 3
din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Marin Frunza in Dosarul nr.
828/2002 al Curtii de Apel Galati - Sectia civila.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 15 mai 2003.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent sef,
Doina Suliman