DECIZIE Nr.
213 din 28 februarie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2), art.
6 alin. (1), (2) si (4) si art. 8 alin. (1), (2) si (5) din Ordonanta
Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata
ACT EMIS DE: CURTEA
CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 233 din 26 martie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2), art.
6 alin. (1), (2) şi (4) şi art. 8 alin. (1), (2) şi (5) din Ordonanţa
Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie invocată de
Societatea Comercială „Kranz Construcţii Civile şi Industriale" - S.A. în
Dosarul nr. 2.769/1.748/2007 al Judecătoriei Cornetu.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Ministerul Public solicită respingerea excepţiei ca
neîntemeiată, pentru aceleaşi motive care fundamentează jurisprudenţa Curţii
Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 30 octombrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 2.769/1.748/2007, Judecătoria Cornetu a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1
alin. (1), art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) şi (4) şi art. 8 alin. (1),
(2) şi (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de
plată, excepţie invocată de Societatea Comercială „Kranz Construcţii Civile
şi Industriale" - S.A. în dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţin următoarele:
- dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Ordonanţa
Guvernului nr. 5/2001 contravin art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (1) şi art. 44 alin. (1) din Constituţie, „întrucât
permit instanţei de judecată să soluţioneze cauza fără a-şi exercita obligaţia
de aflare a adevărului, doar pe baza susţinerilor subiective ale creditoarei,
fără ca debitoarea să poată administra probe în apărare";
- art. 4 alin. (2) din acelaşi act normativ încalcă
art. 24 alin. (1) şi art. 44 alin. (1) din Constituţie, „întrucât posibilitatea
soluţionării cererii creditorului numai pe baza actelor depuse şi a
explicaţiilor date de părţi împiedică exercitarea dreptului la apărare şi
asigurarea dreptului la un proces echitabil, iar emiterea unui titlu executoriu
în urma unui proces sumar şi executarea acestuia încalcă reglementarea
constituţională a dreptului la proprietate";
- art. 6 alin. (1), (2) şi (4) contravine art. 24
alin. (1) şi art. 44 alin. (1) din Constituţie, „având în vedere că înmânarea
de îndată a ordonanţei echivalează cu pronunţarea judecătorului înainte de a se
administra orice probe", iar expresia „lămuriri şi explicaţii"
prevăzută de textul criticat „este neclară şi susceptibilă de îngrădirea
dreptului la apărare";
- art. 8 alin. (1), (2) şi (5)
din acelaşi act normativ contravine art. 16, art. 24 alin. (1)şi art. 44 alin.
(1) din Legea fundamentală, întrucât nu precizează dacă cererea în anulare pe
care o reglementează este sau nu o cale de atac, dacă face parte din procedura
contencioasă, sau dimpotrivă, din cea necontencioasă; cu privire la alin. (5)
al art. 8 se mai susţine că instituie o adevărată „dictatură a
creditorilor" şi permite acestora exercitarea unui eventual abuz de drept.
Judecătoria Cornetu apreciază
că excepţia invocată este nefondată. Procedura somaţiei de plată este o
procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, de soluţionare a cererilor
prin care se solicită obligarea debitorului la plata unei sume de bani, în
măsura în care sunt îndeplinite anumite condiţii speciale referitoare la
creanţa debitorului şi la mijlocul de probă de constatare a acesteia. Ea
reprezintă un mijloc specific de realizare cu celeritate a creanţei creditorului,
prezentând anumite particularităţi referitoare la procedura de judecată care o
diferenţiază de procedura de drept comun, particularităţi care nu ştirbesc însă
dreptul la apărare şi la un proces echitabil şi nici dreptul de proprietate
privată garantate prin Constituţie.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, pentru argumentele
reţinute de Curtea Constituţională în Deciziile nr. 109/2007 şi nr. 537/2007.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) şi (4) şi
art. 8 alin. (1), (2) şi (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind
procedura somaţiei de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobată prin Legea nr. 295/2002, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002, cu
modificările şi completările ulterioare.
Textele de lege criticate au următorul cuprins:
- Art. 1 alin. (1): „( 1)
Procedura somaţiei de plată se desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul
realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi
exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin
contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut,
regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod
admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor
servicii, lucrări sau orice alte prestaţii.";
- Art. 4 alin. (2): „In
toate cazurile, pentru soluţionarea cererii, judecătorul dispune citarea
părţilor, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă referitoare la
pricinile urgente, pentru explicaţii şi lămuriri, precum şi pentru a stărui în
efectuarea plăţii sumei datorate de debitor ori pentru înţelegerea părţilor
asupra modalităţilor de plată.";
- Art. 6 alin. (1), (2)
şi (4): „(1) Dacă nu a intervenit închiderea dosarului în condiţiile art. 5,
judecătorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum şi a
explicaţiilor şi lămuririlor părţilor, ce i-au fost prezentate potrivit art.
4.[...]
(2) Când în urma examinării prevăzute la alin. (1),
constată că pretenţiile creditorului sunt justificate, judecătorul emite
ordonanţa care va conţine somaţia de plată către debitor, precum şi termenul de
plată.[...]
(4) Ordonanţa se va înmâna părţii prezente sau se va
comunica fiecărei părţi de îndată, prin scrisoare recomandată cu confirmare de
primire.";
- Art. 8 alin. (1), (2) şi (5): „(1) Impotriva ordonanţei prevăzute
la art. 6 alin. (2) debitorul poate formula cererea în anulare, în termen de 10
zile de la data înmânării sau comunicării acesteia.
(2) Cererea în anulare se soluţionează de către
instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă.
[...] (5) Hotărârea prin care a fost respinsă
cererea în anulare este irevocabilă."
In opinia autoarei excepţiei, prevederile de lege
criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în: art. 16 alin.
(1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice,
fără privilegii şi fără discriminări; art. 21 privind accesul liber la justiţie
şi dreptul la un proces echitabil; art. 24 alin. (1) potrivit căruia dreptul la
apărare este garantat; art. 44 alin. (1) potrivit căruia dreptul de proprietate
şi creanţele asupra statului sunt garantate, conţinutul şi limitele acestora
fiind stabilite prin lege.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată că s-a mai pronunţat, prin numeroase decizii, cu privire la
constituţionalitatea art. 1 alin. (1), a art. 4 alin. (2), a art. 6 alin. (1),
(2) şi (4) şi a art. 8 alin. (1), (2) şi (5) din Ordonanţa Guvernului nr.
5/2001, prin raportare la aceleaşi texte din Constituţie şi cu o motivare
asemănătoare celor din prezenta cauză. In acest sens sunt, de exemplu: Decizia
nr. 348 din 18 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 847 din 27 noiembrie 2003, Decizia nr. 251 din 15 iunie 2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 6 iulie 2004,
şi Decizia nr. 274 din 24 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 721 din 10 august 2004, Decizia nr. 116 din 16
februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247
din 20 martie 2006, şi Decizia nr. 269 din 16 martie 2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 17 aprilie 2006, prin care
Curtea, pentru considerentele acolo reţinute, a respins ca neîntemeiate
excepţiile de neconstituţionalitate invocate.
In plus, prin Decizia nr. 1.148 din 4 decembrie 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 3 ianuarie 2008, Curtea a răspuns unor critici similare
celor formulate în prezenta cauză.
Intrucât nu au intervenit
elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia
pronunţată de Curte prin deciziile menţionate, precum şi considerentele care au
fundamentat-o, sunt valabile şi în prezenta cauză.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art.
11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1)şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) şi (4)
şi art. 8 alin. (1), (2) şi (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind
procedura somaţiei de plată, excepţie invocată de Societatea Comercială „Kranz
Construcţii Civile şi Industriale" - S.A. în Dosarul nr. 2.769/1.748/2007
al Judecătoriei Cornetu.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 februarie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta