DECIZIE Nr. 213 din 4 mai 2004
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din
Legea nr. 309/2002 privind recunoasterea si acordarea unor drepturi persoanelor
care au efectuat stagiul militar in cadrul Directiei Generale a Serviciului
Muncii in perioada 1950 - 1961
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 519 din 9 iunie 2004
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Dana Titian - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoasterea si acordarea
unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar in cadrul Directiei
Generale a Serviciului Muncii in perioada 1950 - 1961, exceptie ridicata de
Ioan Bugnariu in Dosarul nr. 1.294/2003/CCA al Curtii de Apel Targu Mures -
Sectia comerciala si de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc partile, procedura de citare fiind legal
indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, aratand ca textul de lege
criticat nu contravine prevederilor constitutionale referitoare la egalitatea
in drepturi a cetatenilor, intrucat legiuitorul are deplina competenta de a
stabili o serie de drepturi pentru categoria de beneficiari din care fac parte
toate persoanele care indeplinesc anumite conditii obiective, respectiv au
efectuat stagiul militar in detasamente de munca din cadrul Directiei Generale
a Serviciului Muncii in perioada 1950 - 1961.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 19 ianuarie 2004, pronuntata in Dosarul nr.
1.294/2003/CCA, Curtea de Apel Targu Mures - Sectia comerciala si de contencios
administrativ a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate
a dispozitiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoasterea si
acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar in cadrul
Directiei Generale a Serviciului Muncii in perioada 1950 - 1961, exceptie
ridicata de Ioan Bugnariu.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arata ca, prin adoptarea
textului de lege criticat, legiuitorul a creat o vadita discriminare intre
cetatenii care se gasesc in situatii identice, respectiv au efectuat stagiul
militar in detasamente de munca in perioada 1950 - 1961. Discriminarea consta
in faptul ca au fost exclusi de la beneficiile legii cetatenii romani care, in
perioada aratata, au efectuat stagiul militar in detasamente de munca care nu
au apartinut Directiei Generale a Serviciului Muncii. Sub acest aspect se
apreciaza ca sfera de cuprindere a dispozitiilor cu caracter reparatoriu pentru
sacrificiile la care au fost supusi fostii militari angajati in sectorul de
constructii trebuie sa tina seama de conditiile concrete de munca din perioada
stagiului militar, iar nu de criterii formale, precum modul de organizare
administrativa a fostelor detasamente de munca.
In considerarea principiului egalitatii in drepturi si a protectiei egale
in fata legii, autorul exceptiei considera ca toti fostii militari care au
efectuat stagiul militar in unitati de constructii trebuie sa se bucure de
acelasi tratament, altfel legea este susceptibila de a crea privilegii
nepermise pentru o anumita categorie de persoane. Prin urmare, se apreciaza ca
art. 1 din Legea nr. 309/2002 este constitutional numai in masura in care se va
elimina sintagma "din cadrul Directiei Generale a Serviciului
Muncii".
Curtea de Apel Targu Mures - Sectia comerciala si de contencios
administrativ apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor
art. 1 din Legea nr. 309/2002 este neintemeiata, legiuitorul fiind singurul
competent a stabili categoria beneficiarilor masurilor reparatorii in functie
de anumite criterii obiective.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de
vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata. De asemenea,
in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu
modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului
Poporului.
Presedintele Camerei Deputatilor apreciaza ca fiind neintemeiate criticile
invocate de autorul exceptiei, aratand ca legiuitorul este suveran in ceea ce
priveste acordarea de despagubiri anumitor categorii de persoane, stabilirea
cuantumului despagubirilor acordate, precum si a conditiilor ce trebuie
indeplinite pentru acordarea acestor drepturi.
Principiul egalitatii in fata legii nu presupune uniformitate, ci faptul ca
la situatii diferite trebuie aplicat un tratament juridic diferentiat. Astfel,
activitatea persoanelor aflate sub incidenta legii, care au efectuat stagiul
militar in cadrul Directiei Generale a Serviciului Muncii, a avut un caracter
discriminatoriu si injositor, putand fi incadrata in categoria de "munca
fortata", asa cum este aceasta definita in Conventia Organizatiei
Internationale a Muncii privind munca fortata sau obligatorie: "orice
munca sau serviciu pretins unui individ sub amenintarea unei pedepse oarecare
si pentru care numitul individ nu s-a oferit de buna-voie".
Guvernul arata ca prevederile Legii nr. 309/2002 vizeaza acordarea unor
drepturi specifice, cu titlu de masuri reparatorii, in exclusivitate acelei
categorii de persoane care, in perioada 1950 - 1961, au efectuat stagiul
militar in detasamente de munca din cadrul Directiei Generale a Serviciului
Muncii, in conditii discriminatorii si umilitoare. Asemenea masuri izvorasc din
vointa legiuitorului si au intinderea pe care acesta o stabileste prin lege,
fara ca astfel sa se incalce vreo prevedere constitutionala. De altfel,
egalitatea nu inseamna uniformitate, pentru anumite categorii sau grupuri de persoane
putand fi instituite tratamente juridice distincte, daca exista o justificare
obiectiva si rezonabila.
Avocatul Poporului considera ca limitarea acordarii drepturilor stipulate
de Legea nr. 309/2002 doar la persoanele care au efectuat stagiul militar in
detasamente de munca din cadrul Directiei Generale a Serviciului Muncii
reprezinta o problema de legiferare, si nu de constitutionalitate. Asa fiind,
Curtea nu poate da o alta formulare textelor de lege, intrucat nu isi poate
asuma rolul de a crea, a abroga sau de a modifica o norma juridica spre a
indeplini rolul de legislator pozitiv.
Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere cu privire la
exceptia de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei
Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de
judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutia Romaniei, republicata, ale art.
1 alin. (1), art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate formulata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie art. 1 din Legea
nr. 309/2002 privind recunoasterea si acordarea unor drepturi persoanelor care
au efectuat stagiul militar in cadrul Directiei Generale a Serviciului Muncii
in perioada 1950 - 1961, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 385 din 6 iunie 2002. Textul legal criticat are urmatorul continut:
"Beneficiaza de prevederile prezentei legi persoana, cetatean roman, care
a efectuat stagiul militar in detasamentele de munca din cadrul Directiei
Generale a Serviciului Muncii in perioada 1950 - 1961."
Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile legale criticate incalca
prevederile art. 4 alin. (2) si art. 16 alin. (1) din Constitutia Romaniei,
republicata, care au urmatorul continut:
- Art. 4 alin. (2): "Romania este patria comuna si indivizibila a
tuturor cetatenilor sai, fara deosebire de rasa, de nationalitate, de origine
etnica, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenta politica, de
avere sau de origine sociala.";
- Art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a
autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari."
Se apreciaza ca se incalca si prevederile art. 14 din Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care are urmatorul
cuprins: "Exercitarea drepturilor si libertatilor recunoscute de prezenta
conventie trebuie sa fie asigurata fara nici o deosebire bazata, in special, pe
sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii,
origine nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala, avere,
nastere sau orice alta situatie."
In acelasi timp, autorul exceptiei considera ca textul de lege criticat
incalca si dispozitiile art. 2 alin. 1 si art. 7 din Declaratia Universala a
Drepturilor Omului, care au urmatorul continut:
- Art. 2 alin. 1: "Fiecare se poate prevala de toate drepturile si de
toate libertatile proclamate in prezenta Declaratie, fara nici o deosebire, in
special de rasa, de culoare, de sex, de limba, de religie, de opinie politica
sau de orice alta opinie, de origine nationala sau sociala, de avere, de
nastere sau decurgand din orice alta situatie.";
- Art. 7: "Toti oamenii sunt egali in fata legii si au dreptul fara
deosebire la o protectie egala a legii. Toti oamenii au dreptul la o protectie
egala impotriva oricarei discriminari care ar incalca prezenta Declaratie si
impotriva oricarei provocari la o astfel de discriminare."
Autorul exceptiei apreciaza ca fiind nesocotite si dispozitiile art. 26 din
Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, care prevad
ca "Toate persoanele sunt egale in fata legii si au, fara discriminare,
dreptul la o ocrotire egala din partea legii.
In aceasta privinta legea trebuie sa interzica orice discriminare si sa
garanteze tuturor persoanelor o ocrotire egala si eficace contra oricarei
discriminari, in special de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica
sau orice alta opinie, origine nationala sau sociala, avere, nastere sau
intemeiata pe orice alta imprejurare."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca dispozitiile
art. 16 alin. (1) din Constitutia republicata vizeaza egalitatea in drepturi
intre cetateni in ceea ce priveste recunoasterea in favoarea acestora a unor
drepturi si libertati fundamentale, nu si identitatea de tratament juridic
asupra aplicarii unor masuri, in considerarea unor situatii speciale. In felul
acesta se justifica nu numai aplicabilitatea unui regim juridic diferit fata de
anumite categorii de persoane, dar si necesitatea lui.
Constatand ca elementele care diferentiaza regimul juridic al persoanelor,
cetateni romani, care au efectuat stagiul militar in detasamentele de munca din
cadrul Directiei Generale a Serviciului Muncii, in perioada 1950 - 1961,
asigura un tratament juridic specific acestei categorii, Curtea Constitutionala
retine ca instituirea indemnizatiei lunare, precum si a celorlalte drepturi nu
reprezinta un privilegiu, ci se justifica in mod obiectiv, constituind o
compensatie partiala pentru privatiunile suferite de persoanele obligate sa
efectueze stagiul militar in conditii deosebite.
De altfel, jurisprudenta Curtii Constitutionale referitoare la aplicarea
principiului egalitatii in fata legii si al nediscriminarii a stabilit
constant, in deplin acord cu jurisprudenta in materie a Curtii Europene a
Drepturilor Omului, ca principiul egalitatii nu este sinonim cu uniformitatea
si ca situatiile diferite impun un tratament juridic diferit, recunoscandu-se
dreptul la diferenta.
Pe de alta parte, stabilirea categoriei de persoane care beneficiaza de
prevederile legale, precum si a drepturilor acordate acestora nu reprezinta o
problema de constitutionalitate, ci o optiune a legiuitorului, care este in
concordanta cu spiritul Legii nr. 309/2002, si anume cu caracterul reparator al
acesteia. Asa fiind, Curtea constata ca, in masura in care reglementarea dedusa
controlului se aplica tuturor celor aflati in situatia prevazuta in ipoteza
normei legale, fara nici o discriminare pe considerente arbitrare, critica cu
privire la incalcarea art. 16 alin. (1) din Constitutia republicata, precum si
a dispozitiilor cuprinse in instrumentele juridice internationale in domeniul
drepturilor omului referitoare la egalitatea in drepturi nu este intemeiata.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al
art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicata, al art. 1 - 3, art. 13 alin.
(1) lit. A.c), precum si al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din Legea
nr. 309/2002 privind recunoasterea si acordarea unor drepturi persoanelor care
au efectuat stagiul militar in cadrul Directiei Generale a Serviciului Muncii
in perioada 1950 - 1961, exceptie ridicata de Ioan Bugnariu in Dosarul nr.
1.294/2003/CCA al Curtii de Apel Targu Mures - Sectia comerciala si de
contencios administrativ.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 4 mai 2004.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Mihaela Senia Costinescu