DECIZIE Nr.
211 din 4 martie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 399 alin. 1 si 2 si ale art. 403
alin. 1 si 4 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 298 din 7 mai 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Acsinte Gaspar -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 alin. 1 şi 2
şi ale art. 403 alin. 1 şi 4 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Nicolae Lăudat în Dosarul nr.
7.468/231/2009 al Judecătoriei Focşani.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate, cu referire la jurisprudenţa Curţii
Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 17 noiembrie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 7.468/231/2009, Judecătoria
Focşani a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 alin. 1 şi 2
şi ale art. 403 alin. 1 şi 4 din
Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Nicolae Lăudat în cadrul
soluţionării unei contestaţii la executare.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate
sunt neconstituţionale deoarece lasă la aprecierea instanţei de
judecată posibilitatea suspendării executării silite ce se află
în derulare în momentul introducerii contestaţiei la executare.
Judecătoria Focşani şi-a exprimat opinia în sensul netemeiniciei excepţiei de
neconstituţionalitate.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de
vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 399 alin. 1 şi 2 şi ale art. 403
alin. 1 şi 4 din Codul de procedură civilă, având următorul
cuprins:
- Art. 399 alin. 1 şi 2: „Impotriva
executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare
se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau
vătămaţi prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat
procedura prevăzută de art. 2811, se poate face
contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu
privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum
şi în cazul în care organul de executare refuză să înceapă
executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condiţiile
prevăzute de lege.
Nerespectarea dispoziţiilor privitoare la
executarea silită însăşi sau la efectuarea oricărui act de
executare atrage sancţiunea anulării actului nelegal.";
- Art. 403 alin. 1 şi 4: „Până la
soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind
executarea silită, instanţa competentă poate suspenda
executarea, dacă se depune o cauţiune în cuantumul fixat de
instanţă, în afară de cazul în care legea dispune altfel. [...]
In cazuri urgente, dacă s-a plătit
cauţiunea, preşedintele instanţei poate dispune, prin încheiere
şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a
executării până la soluţionarea cererii de suspendare de
către instanţă. Incheierea nu este supusă niciunei căi
de atac. Cauţiunea care trebuie depusă este în cuantum de 10% din
valoarea obiectului cererii sau de 500 lei pentru cererile neevaluabile în
bani. Cauţiunea depusă este deductibilă din cauţiunea
stabilită de instanţă, dacă este cazul."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate
consideră că dispoziţiile de lege criticate contravin
prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în
faţa legii, art. 21 alin. (1) şi (2) privind accesul liber la
justiţie, art. 44 privind dreptul de proprietate şi art. 124 privind
înfăptuirea justiţiei, precum şi celor ale art. 6 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces
echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că s-a pronunţat în numeroase cauze asupra
dispoziţiilor criticate din Codul de procedură civilă, raportate
la aceleaşi prevederi constituţionale ca şi cele invocate în
prezenta cauză, constatând constituţionalitatea acestora.
Astfel, referitor la prevederile art. 399 din Codul de
procedură civilă, prin Decizia nr. 816 din 19 mai 2009,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 6 august
2009, Curtea a reţinut, în esenţă, că procedura
contestaţiei la executare este destinată să înlăture
neregularităţile comise cu prilejul urmăririi silite sau să
expliciteze titlul executoriu ce urmează a fi valorificat. In cadrul
soluţionării contestaţiei, instanţa nu poate examina
împrejurări care vizează fondul cauzei şi care sunt de
natură să repună în discuţie hotărâri care emană
de la organe cu activitate jurisdicţională în faţa cărora
au avut loc dezbateri contradictorii, părţile având posibilitatea cu
acel prilej de a invoca apărările de fond necesare. O soluţie
contrară sub acest aspect ar nesocoti principiul autorităţii de
lucru judecat, ceea ce este inadmisibil.
De altfel, potrivit art. 126 alin. (2) din
Constituţie, stabilirea competenţei instanţelor şi a
procedurii de judecată constituie atributul exclusiv al legiuitorului,
acesta fiind ţinut, desigur, ca în procesul de legiferare să se
circumscrie cadrului constituţional. Or, Curtea a constatat că
reglementarea dedusă controlului satisface exigenţa impusă de
norma constituţională, fiind în deplină concordanţă cu
prevederile art. 21 din Legea fundamentală.
Cu privire la dispoziţiile art. 403 alin. 1
şi 4 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunţat
prin Decizia nr. 268 din 24 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 225 din 7 aprilie 2009, reţinând că
dispoziţiile de lege criticate prevăd, pe de o parte, posibilitatea
instanţei de a suspenda executarea silită până la
soluţionarea contestaţiei la executare, dacă se depune o
cauţiune al cărei cuantum este fixat de instanţă, şi,
pe de altă parte, posibilitatea de a dispune, pe calea ordonanţei
presedintiale, suspendarea provizorie a executării până la
soluţionarea cererii de suspendare, care se judecă potrivit regulilor
de procedură din dreptul comun. Suspendarea provizorie se dispune ca o
măsură vremelnică, în scopul păstrării unui drept care
s-ar păgubi prin întârziere ori al prevenirii unei pagube iminente care nu
s-ar putea repara.
In ceea ce priveşte critica referitoare la
încălcarea dispoziţiilor constituţionale privind ocrotirea în
mod egal a dreptului de proprietate privată, Curtea a reţinut că
prevederea art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă
reprezintă o măsură cu caracter vremelnic, dispusă tocmai
în scopul protejării acestui drept.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură
să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele,
cât şi soluţiile deciziilor menţionate îşi
păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
In ceea ce priveşte susţinerea autorului
excepţiei, potrivit căreia posibilitatea instanţei de
judecată de a suspenda executarea silită este neconstituţională,
Curtea constată că şi aceasta este neîntemeiată, deoarece,
pe de-o parte, posibilitatea suspendării trebuie apreciată în raport
cu întregul sistem de garanţii procedurale instituite de legiuitor pentru
asigurarea posibilităţii debitorului de a se apăra, iar, pe de
altă parte, instanţa de judecată poate suspenda executarea numai
dacă se depune cauţiunea fixată.
Având în vedere aceleaşi argumente, Curtea
reţine că dispoziţiile de lege criticate nu contravin nici
prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un
proces echitabil.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 399 alin. 1 şi 2 şi ale art. 403 alin. 1
şi 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată
de Nicolae Lăudat în Dosarul nr. 7.468/231/2009 al Judecătoriei
Focşani.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 4 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean