DECIZIE Nr. 211 din 14 aprilie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 50 alin.
(5) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a
falimentului
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 611 din 14 iulie 2005
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Florentina Balta - procuror
Cristina Catalina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor articolului unic din Legea nr. 82/2003 prin care a fost aprobata
introducerea art. 40^1 alin. (5) in continutul Legii nr. 64/1995 privind procedura
reorganizarii judiciare si a falimentului, exceptie ridicata de Societatea
Comerciala "Tehnoimportexport" - S.A. in Dosarul nr. 497/2003 al
Tribunalului Bucuresti - Sectia a VII-a comerciala.
La apelul nominal lipseste autorul exceptiei, fata de care procedura de
citare este legal indeplinita. Raspunde partea Autoritatea pentru Valorificarea
Activelor Statului prin consilier juridic Adina Iosifescu, cu delegatie la
dosar, lipsind celelalte parti, fata de care procedura de citare este legal
indeplinita.
Magistratul-asistent informeaza completul de judecata ca, la dosarul
cauzei, partea Spitalul Universitar de Urgenta Elias a depus intampinare prin
care solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate.
Presedintele constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul pe
fond.
Reprezentantul Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Statului solicita
respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, aratand ca ridicarea dreptului
de administrare a bunurilor aflate in patrimoniul societatii comerciale nu duce
la incalcarea dreptului acesteia de proprietate, ci are drept efect doar
indisponibilizarea respectivelor bunuri, constituind totodata o masura
exceptionala care se ia in vederea protejarii patrimoniului debitorului.
Reprezentantul Ministerului Public arata ca textele de lege criticate au
mai facut obiectul controlului de constitutionalitate, fiind raportate la
aceleasi dispozitii ale Legii fundamentale, cu o motivare similara, asa incat
se impune pastrarea jurisprudentei anterioare a Curtii Constitutionale si
respingerea exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 31 mai 2004, pronuntata in Dosarul nr. 497/2003,
Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a comerciala a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor
articolului unic din Legea nr. 82/2003 privind aprobarea Ordonantei Guvernului
nr. 38/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/1995 privind
procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, cu referire la art. 40^1
din lege, exceptie ridicata de Societatea Comerciala
"Tehnoimportexport" - S.A. intr-o cauza ce are ca obiect cererea de
deschidere a procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul arata ca textul de
lege criticat incalca prevederile art. 44 alin. (1) si (2), art. 135 alin. (2)
lit. a) si art. 136 alin. (5) din Constitutie. In acest sens arata ca orice creditor
are posibilitatea sa infranga vointa proprietarului debitor de a dispune de
patrimoniul sau.
Interesul creditorilor de a introduce o cerere prin care sa se ridice
debitorului dreptul de administrare este evident, deoarece, in urma admiterii
unei astfel de cereri, cel care va conduce activitatea debitorului este un
administrator numit de catre judecatorul-sindic sau de catre creditori, care,
in conditiile art. 14 din Legea nr. 64/1995, este practic subordonat
creditorilor, fiind obligat sa duca la indeplinire masurile propuse de catre
acestia.
Cu privire la incalcarea, prin textul de lege criticat, a prevederilor art.
135 alin. (2) lit. a) din Constitutie, autorul exceptiei arata ca statul este
cel care ar trebui sa asigure libertatea comertului si nu sa o limiteze prin
aceea ca orice creditor are posibilitatea de a solicita ridicarea dreptului de
administrare exercitat de debitor.
Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a comerciala apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate a textului de lege criticat este neintemeiata, intrucat
ridicarea dreptului debitorului de a-si conduce activitatea trebuie privita in
contextul ratiunii intregii proceduri a reorganizarii judiciare si a
falimentului, care se aplica tocmai datorita managementului defectuos al
debitorului ce a generat starea sa de insolventa. "Mai mult, nu este
afectat in esenta dreptul de proprietate al comerciantului, asa cum sustine
debitoarea, deoarece se realizeaza doar o indisponibilizare a bunurilor, iar
inviolabilitatea proprietatii trebuie inteleasa in conditiile legii, astfel cum
s-a pronuntat Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 224 din 3 iulie
2001".
Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea
de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata,
aratand totodata ca aceasta are ca obiect dispozitiile art. 40^1 din Legea nr.
64/1995, care a fost renumerotat in urma republicarii actului normativ
mentionat, devenind art. 50.
Cu privire la neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 50, in raport cu
art. 44 si art. 136 alin. (5) din Constitutie, arata ca aceasta nu poate fi
retinuta, pentru urmatoarele motive: judecatorul poate dispune masura ridicarii
dreptului debitorului de a-si administra patrimoniul intr-o situatie
exceptionala, generata de culpa debitorului, care se afla in stare de
insolventa; creditorii nu-si pot valorifica drepturile de creanta si, mai mult,
pot asista la diminuarea activului patrimonial al debitorului datorata
deficientelor in conducerea activitatii acestuia; in aceste conditii s-a
acordat creditorilor posibilitatea de a solicita ridicarea dreptului
debitorului de administrare a patrimoniului sau, cu scopul de a se mari sansele
de redresare economica a activitatii acestuia si de a permite plata sumelor
datorate creditorilor; textul de lege criticat da expresie principiului
constitutional al garantarii dreptului de proprietate al creditorilor.
Textul de lege criticat nu contravine art. 135 alin. (2) lit. a) din
Constitutie, deoarece "libertatea comertului nu poate fi inteleasa decat
in contextul exercitarii activitatilor economice cu buna-credinta. Aceasta
presupune respectarea angajamentelor contractuale, astfel cum au fost convenite
de parti, mai ales executarea obligatiilor de plata la termenele
stabilite".
In sensul celor mentionate mai sus, Curtea Constitutionala s-a pronuntat
prin Decizia nr. 279 din 29 iunie 2004 si Decizia nr. 318 din 14 septembrie
2004.
Avocatul Poporului apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este
neintemeiata, precizand totodata ca, ulterior sesizarii Curtii Constitutionale,
Legea nr. 64/1995 a fost republicata, iar art. 40^1 a fost renumerotat,
devenind art. 50.
Cu privire la critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 50 din
Legea nr. 64/1995, republicata, in raport de dispozitiile art. 135 alin. (2)
din Constitutie, apreciaza ca aceasta nu poate fi retinuta, deoarece
"masura ridicarii dreptului debitorului de a-si conduce activitatea, de
a-si administra bunurile si de a dispune de acestea, in cazul deschiderii
procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului, se inscrie in
reglementarile menite sa asigure indeplinirea obligatiei statului de a ocroti
libertatea comertului, concurenta loiala si a crea conditiile necesare pentru
valorificarea tuturor factorilor de productie".
Nu poate fi primita nici "critica de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 50 din Legea nr. 64/1995, republicata, fata de dispozitiile
art. 44 alin. (1) si (2) si art. 136 alin. (5) din Constitutie, intrucat prin
ridicarea dreptului de administrare al debitorului opereaza numai o
indisponibilizare a bunurilor acestuia, care nu-i afecteaza in esenta dreptul
de proprietate. In plus, textul de lege criticat este in acord cu art. 44 alin.
(1) din Constitutie, potrivit caruia continutul si limitele dreptului de proprietate
sunt stabilite de lege".
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile
reprezentantului partii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale
criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii
nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si celor ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie, in opinia
autorului exceptiei, dispozitiile articolului unic din Legea nr. 82/2003 prin
care a fost aprobata introducerea art. 40^1 alin. (5) in continutul Legii nr.
64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului.
In realitate, obiectul exceptiei il constituie dispozitiile art. 40^1 alin.
(5) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a
falimentului, care, in urma republicarii acestui act normativ, a fost
renumerotat, devenind art. 50 alin. (5), avand urmatorul continut:
- Art. 50 alin. (5): "Creditorii, comitetul creditorilor ori
reprezentantul membrilor sau, dupa caz, al asociatilor/actionarilor pot oricand
adresa judecatorului-sindic o cerere de a se ridica debitorului dreptul de
administrare, avand ca justificare pierderile continue din averea debitorului
sau lipsa probabilitatii de realizare a unui plan rational de activitate."
Aceste dispozitii sunt considerate de autorul exceptiei ca fiind
neconstitutionale in raport cu prevederile art. 44 alin. (1) si (2), art. 135
alin. (2) lit. a) si art. 136 alin. (5) din Constitutie, care au urmatorul
continut:
- Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra
statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt
stabilite de lege.
(2) Proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege,
indiferent de titular. Cetatenii straini si apatrizii pot dobandi dreptul de
proprietate privata asupra terenurilor numai in conditiile rezultate din
aderarea Romaniei la Uniunea Europeana si din alte tratate internationale la
care Romania este parte, pe baza de reciprocitate, in conditiile prevazute prin
lege organica, precum si prin mostenire legala.";
- Art. 135 alin. (2) lit. a): "Statul trebuie sa asigure:
a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului
favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie.";
- Art. 136 alin. (5): "Proprietatea privata este inviolabila, in
conditiile legii organice."
Examinand exceptia, Curtea Constitutionala constata ca asupra
constitutionalitatii dispozitiilor art. 40^1 din Legea nr. 64/1995 privind
procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, care, in urma republicarii
acestui act normativ, a fost renumerotat, devenind art. 50, s-a pronuntat prin
Decizia nr. 279 din 29 iunie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 858 din 20 septembrie 2004, si prin Decizia nr. 318 din 14
septembrie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 992
din 28 octombrie 2004, respingand de fiecare data exceptia de
neconstitutionalitate.
Pentru a pronunta aceasta solutie, Curtea a retinut urmatoarele:
Legea nr. 64/1995, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare,
reglementeaza o procedura speciala privind reorganizarea judiciara si
falimentul. Aceasta procedura se declanseaza in cazurile prevazute de lege fata
de debitorii aflati in insolventa, adica in incapacitate vadita de plata a
datoriilor exigibile, determinata de modul in care debitorul si-a condus
afacerile. De aceea, textul criticat prevede masura ridicarii dreptului
debitorului de a-si mai conduce activitatea, de a-si administra bunurile si de
a dispune de acestea, tocmai pentru a se asigura posibilitatea realizarii
drepturilor de creanta ale creditorilor.
Curtea constata ca masura ridicarii dreptului debitorului de a-si mai
conduce activitatea, de a-si administra bunurile si de a dispune de acestea nu
are semnificatia unui transfer de proprietate, operandu-se numai o
indisponibilizare a bunurilor, care nu afecteaza in esenta dreptul de
proprietate al debitorului. Prin urmare, textele legale criticate nu contravin
dispozitiilor art. 44 alin. (1) si (2) si art. 136 alin. (5) din Constitutie,
care, de altfel, prevad inviolabilitatea proprietatii private "in
conditiile legii organice". De asemenea, este de retinut ca, potrivit
dispozitiilor art. 44 alin. (1) teza a doua, continutul si limitele dreptului
de proprietate sunt stabilite de lege.
Curtea retine ca posibilitatea ridicarii dreptului debitorului de a-si
conduce activitatea se inscrie in reglementarile menite sa asigure indeplinirea
obligatiei statului de a ocroti libertatea comertului, concurenta loiala si
conditiile necesare pentru valorificarea tuturor factorilor de productie,
neaducandu-se astfel atingere textului constitutional al art. 135 alin. (2)
lit. a).
Intrucat nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea
jurisprudentei Curtii Constitutionale, solutiile si considerentele cuprinse in
deciziile mentionate isi mentin valabilitatea si in cauza de fata, asa incat
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 50 alin. (5) din Legea
nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului va fi
respinsa ca neintemeiata.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al
art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit.
A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 50 alin.
(5) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a
falimentului, exceptie ridicata de Societatea Comerciala
"Tehnoimportexport" - S.A. in Dosarul nr. 497/2003 al Tribunalului
Bucuresti - Sectia a VII-a comerciala.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 14 aprilie 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat asistent,
Cristina Catalina Turcu