DECIZIE Nr. 211 din 10 iulie 2002
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III din
Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr.
64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 782 din 28 octombrie 2002
Nicolae Popa - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Paula C. Pantea - procuror
Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea
si completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a
falimentului, exceptie ridicata de: Societatea Comerciala "Reconversie si
Valorificare Active" - S.A. si de Societatea Comerciala
"Pricewaterhousecoopers Management Consultants" - S.R.L.,
lichidatori, pentru Bankcoop BGCP - S.A. - Agentia Ialomita in Dosarul nr.
1.645/2000 al Tribunalului Ialomita - judecatorul-sindic; Societatea Comerciala
"Reconversie si Valorificare Active" - S.A. pentru Societatea
Comerciala "Republica" - S.A. in Dosarul nr. 1.819/2001 al
Tribunalului Bucuresti - Sectia a VII-a comerciala - judecatorul-sindic;
Societatea Comerciala "Aldera" - S.A. pentru Societatea Comerciala
"Agricola" - S.A. Dabuleni, de Societatea Comerciala "Duvitur
Prodcom Impex" - S.R.L. si de Societatea Comerciala "Agrosun" -
S.A. din Craiova in dosarele nr. 16/F/2001, nr. 19/F/1999, nr. 29/F/1999 ale
Tribunalului Dolj - Sectia comerciala si de contencios administrativ -
judecatorul-sindic.
Dezbaterile din sedinta publica au fost consemnate in Incheierea din 9
iulie 2002, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat
pronuntarea la data de 10 iulie 2002.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin incheierile pronuntate la 12 aprilie 2002 in Dosarul nr. 1.645/2000 al
Tribunalului Ialomita - judecatorul-sindic, la 8 aprilie 2002 in Dosarul nr.
1.819/2001 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VII-a comerciala -
judecatorul-sindic, la 18 aprilie 2002 in dosarele nr. 16/F/2001, nr. 19/F/1999
si nr. 29/F/1999 ale Tribunalului Dolj - Sectia comerciala si de contencios
administrativ - judecatorul-sindic, Curtea Constitutionala a fost sesizata cu
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III din Ordonanta
Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/1995
privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, exceptie ridicata
de Bankcoop BGCP - S.A., banca in faliment, prin lichidatorii: Societatea
Comerciala "Reconversie si Valorificare Active" - S.A. si Societatea
Comerciala "Pricewaterhousecoopers Management Consultants" - S.R.L.
Bucuresti, de Societatea Comerciala "Aldera" - S.A. pentru Societatea
Comerciala "Agricola" - S.A. Dabuleni, de Societatea Comerciala
"Duvitur Prodcom Impex" - S.R.L. si de Societatea Comerciala "Agrosun"
- S.A.
In motivarea exceptiei autorii acesteia sustin, in esenta, ca dispozitiile
art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 sunt contrare prevederilor art.
21, 49, precum si ale art. 134 alin. (2) lit. a) din Constitutie, deoarece prin
aceste dispozitii legale se paralizeaza posibilitatea creditorilor de a-si
exercita drepturile procesuale si de a-si recupera creantele de la debitori,
ingradindu-li-se accesul liber la justitie. Prin dispozitiile legale criticate
se creeaza un regim preferential institutiilor publice si, implicit, se
defavorizeaza toate celelalte categorii de creditori, care se vad in
imposibilitatea realizarii creantelor lor, desi sunt indeplinite toate
conditiile prevazute de lege pentru aplicarea si efectuarea procedurilor
prevazute de Legea nr. 64/1995. De asemenea, autorii exceptiilor sustin ca
suspendarea recuperarii creantelor este o actiune indreptata impotriva
intereselor nationale in activitatea economica, financiara si valutara.
Tribunalul Ialomita - judecatorul-sindic apreciaza ca exceptia ridicata
este admisibila si este intemeiata, intrucat prin dispozitiile legale criticate
"se paralizeaza posibilitatea creditorilor de a-si exercita drepturile
procesuale si de a-si recupera creantele". Aceste dispozitii legale
contravin si prevederilor art. 49 alin. (2) din Constitutie, restrangand
exercitiul unor drepturi neproportional cu situatia care a impus restrangerea.
Prin incheierea procedurii in baza contractului de vanzare a actiunilor, le
este ingradit accesul la justitie tuturor creditorilor debitoarei, deoarece, in
conformitate cu dispozitiile art. 123 din Legea nr. 64/1995, prin inchiderea
procedurii debitorul va fi descarcat de obligatiile pe care le avea inainte de
deschiderea procedurii. Judecatorul-sindic considera, de asemenea, ca
dispozitiile legale criticate creeaza "un regim preferential institutiilor
publice, defavorizand celelalte categorii de creditori", contravenind
astfel obligatiei constitutionale a statului de a asigura libertatea comertului
si protectia concurentei loiale.
Tribunalul Bucuresti - Sectia a VII-a comerciala - judecatorul-sindic
apreciaza ca textul de lege criticat este neconstitutional, accesul la justitie
fiind ingradit, deoarece prin deschiderea procedurii de reorganizare si
lichidare judiciara impotriva debitoarei "se suspenda toate celelalte
actiuni judiciare si extrajudiciare indreptate impotriva debitorului sau a
averii sale, urmand ca recuperarea creantelor sa se faca exclusiv in cadrul
acestei proceduri". Prin dispozitiile legale criticate se intervine doar
in favoarea acelor societati comerciale la care statul este actionar majoritar,
iar un actionar privat nu poate exercita aceleasi drepturi, neindeplinindu-se
astfel obligatia statului de a asigura "libertatea comertului, protectia
concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor
factorilor de productie".
Tribunalul Dolj - Sectia comerciala si de contencios administrativ -
judecatorul-sindic apreciaza ca exceptia ridicata este neintemeiata, intrucat
dispozitiile legale criticate "nu intra in contradictie cu nici unul din
articolele invocate in cerere, respectiv art. 21, art. 41 alin. (1) si (2) si
art. 49 din Constitutie". De asemenea, arata ca art. III din Ordonanta
Guvernului nr. 38/2002 "este in conformitate cu prevederile art. 134 alin.
(2) lit. b) din Constitutia Romaniei, potrivit caruia, statul roman trebuie sa
asigure protejarea intereselor nationale in activitatea economica, financiara
si valutara".
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de
vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Guvernul considera ca exceptia ridicata este neintemeiata. Suspendarea
procedurii reorganizarii judiciare sau a falimentului "este temporara,
fiind luata pana la privatizarea societatii sau pentru o perioada de cel mult
un an, cu posibilitatea de a fi prelungita cu inca un an numai in cazuri temeinic
justificate", astfel ca restrangerea pe o perioada limitata a exercitiului
unor drepturi "nu poate duce la stingerea dreptului insusi". In ceea
ce priveste masura inchiderii procedurii in cazul privatizarii societatii
comerciale, aceasta "are, intr-adevar, efectele aratate de catre autorul
exceptiei de neconstitutionalitate, respectiv descarcarea debitorului de
obligatiile pe care le avea inainte de deschiderea acesteia", fiind insa
conditionata de prevederile contractului de privatizare care va trebui sa
cuprinda clauze cu privire la modul de satisfacere a creditorilor societatii
comerciale privatizate, mai ales a creditorilor privati. Exceptia este
nefondata si prin raportare la prevederile art. 134 alin. (2) lit. a) si b) din
Constitutie, deoarece prin "suspendarea procedurii reorganizarii judiciare
sau a falimentului, se urmareste tocmai protejarea intereselor nationale,
respectiv valorificarea tuturor factorilor de productie - prin privatizarea
societatii comerciale".
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor
de vedere.
CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
judecatorului-raportor, sustinerile partilor prezente, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 1 alin. (1), art. 2,
3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea si completarea
Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului,
publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 95 din 2 februarie
2002, dispozitii care au urmatoarea redactare: "(1) Exercitiul actiunilor
sau, dupa caz, efectuarea procedurilor prevazute de Legea nr. 64/1995 se
suspenda, la cererea institutiei publice implicate, fata de societatile
comerciale la care statul sau o autoritate a administratiei publice locale
detine cel putin 50% + 1 din capitalul social, ce inregistreaza obligatii
bugetare de peste 50% din totalul datoriilor inscrise in evidenta contabila,
aflate in proces de privatizare, cuprinse in programe speciale care sa conduca
la cresterea atractivitatii acestora pentru privatizare ori pentru care s-au
inregistrat scrisori de intentie pentru achizitionarea pachetului de actiuni.
(2) Suspendarea va fi pronuntata de instanta competenta pentru o perioada
de un an, care va putea fi prelungita, in cazuri temeinic justificate, cu
maximum un an.
(3) In termen de 15 zile de la pronuntarea hotararii de suspendare,
administratorul sau, dupa caz, lichidatorul va fi obligat sa prezinte
institutiei publice implicate un raport cu privire la ansamblul operatiunilor
efectuate in cursul procedurii de lichidare judiciara.
(4) In urma privatizarii societatii prin vanzarea pachetului majoritar de
actiuni, judecatorul-sindic va pronunta, la cererea institutiei publice
implicate, o incheiere prin care va dispune inchiderea procedurii in temeiul
prevederilor contractului de vanzare a actiunilor."
Prevederile constitutionale pe care autorii exceptiei le considera ca fiind
incalcate prin dispozitiile legale criticate sunt:
- Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru
apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
- Art. 49: "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate
fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea
sigurantei nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a
drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale;
prevenirea consecintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru
deosebit de grav.
(2) Restrangerea trebuie sa fie proportionala cu situatia care a
determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertatii.";
- Art. 134 alin. (2): "Statul trebuie sa asigure:
a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului
favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie;
b) protejarea intereselor nationale in activitatea economica, financiara si
valutara."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea constata ca
dispozitiile art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 nu contravin
principiului liberului acces la justitie, consacrat de art. 21 din Constitutie.
Liberul acces la justitie include dreptul oricarei persoane de a se adresa
instantei judecatoresti competente "pentru apararea drepturilor, a
libertatilor si a intereselor sale legitime", precum si dreptul de a
starui in continuarea procesului judiciar declansat pana la solutionarea
definitiva a acestuia printr-o hotarare judecatoreasca irevocabila, inclusiv
exercitarea cailor de atac prevazute de lege, drept care, in speta, este numai
suspendat, nu suprimat.
Suspendarea exercitarii actiunilor sau, dupa caz, a procedurilor prevazute
de Legea nr. 64/1995 nu incalca principiul liberului acces la justitie dat
fiind ca, prin insasi natura ei, aceasta masura constituie un act judiciar de
decizie, adoptat de instanta competenta, pe o perioada limitata, potrivit art.
III alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002, dupa constatarea de catre
judecator a indeplinirii conditiilor prevazute in alin. (1) al aceluiasi
articol, si anume: sa fie vorba de o societate comerciala la care statul sau o
autoritate a administratiei publice locale detine cel putin 50% + 1 din
capitalul social; societatea comerciala in cauza sa aiba obligatii bugetare de
peste 50% din totalul datoriilor inscrise in evidenta contabila; societatea sa
se afle in proces de privatizare, cuprinsa intr-un program special menit sa
duca la cresterea atractivitatii acesteia pentru privatizare sau sa se fi
inregistrat scrisori de intentie pentru achizitionarea pachetului de actiuni
ale acesteia.
In conditiile in care masura suspendarii nu opereaza de drept, ci, asa cum
s-a aratat, in cadrul unei proceduri judiciare, creditorii si toate celelalte
persoane interesate au posibilitatea sa infatiseze instantei punctul lor de
vedere cu privire la existenta tuturor conditiilor prevazute de lege pentru a
se dispune suspendarea actiunilor sau, dupa caz, a procedurilor prevazute de
lege.
In acelasi sens este de observat ca procedura suspendata pe cale judiciara
urmeaza sa se inchida tot pe cale judiciara, fie in conditiile prevazute de
art. 117 si urmatoarele din Legea nr. 64/1995 - daca nu s-a realizat
privatizarea -, fie in conditiile prevazute de art. III alin. (4) din Ordonanta
Guvernului nr. 38/2002, in urma privatizarii prin vanzarea pachetului majoritar
de actiuni.
De asemenea, Curtea retine ca titularii drepturilor de creanta care au
solicitat deschiderea procedurii fata de societatea comerciala ajunsa in
incapacitate de plata au posibilitatea ca, la inchiderea procedurii speciale
prevazute de art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002, sa isi recupereze
creantele pe baza prevederilor contractului de privatizare sau, in conditiile
dreptului comun, de la succesorii societatii privatizate.
Asadar, atat masura suspendarii, cat si inchiderea procedurii prevazute de
lege au loc in cadru judiciar, in fata instantei competente, neputandu-se
retine, in consecinta, ca prin textul de lege care formeaza obiectul exceptiei
de neconstitutionalitate s-ar restrange exercitiul dreptului sau insusi dreptul
de liber acces la justitie.
Pentru aceleasi considerente, Curtea Constitutionala nu poate primi nici
sustinerea ca dispozitiile art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 ar fi
contrare prevederilor art. 49 din Constitutie prin aceea ca s-ar restrange
dreptul creditorilor de a-si realiza creantele ce le au asupra societatilor
comerciale cu capital majoritar de stat. In plus, Curtea retine ca textul
criticat este un text de procedura - deci fara efect cu privire la dreptul
substantial al creditorilor -, iar potrivit art. 125 alin. (3) din Constitutie,
reglementarea procedurilor judiciare este de competenta legiuitorului.
Este, in sfarsit, neintemeiata sustinerea autorilor exceptiei de
neconstitutionalitate ca dispozitiile art. III din Ordonanta Guvernului nr.
38/2002 contravin prevederilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constitutie.
Art. 134 din Constitutie stabileste obligatiile care revin statului in
asigurarea functionarii economiei de piata.
Examinand continutul dispozitiilor legale criticate, Curtea constata ca
acestea nu contravin cu nimic obligatiei statului de a asigura libertatea
comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea
tuturor factorilor de productie - prevazuta in art. 134 alin. (2) lit. a) din
Constitutie, invocat de autorii exceptiei -, deoarece masura suspendarii,
criticata de acestia, raspunde tocmai exigentei formulate de Legea
fundamentala, fiind menita sa salveze societatile comerciale in dificultate si
capitalurile acestora, pentru a-si putea indeplini in continuare functiile
economice pentru care au fost create - deci, pentru a asigura libertatea
comertului -, precum si toate obligatiile ce decurg din aceste functii,
inclusiv aceea de a-si achita obligatiile fata de creditori.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit.
A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu
majoritate de voturi,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III din
Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr.
64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, exceptie
ridicata de: Societatea Comerciala "Reconversie si Valorificare
Active" - S.A. si de Societatea Comerciala "Pricewaterhousecoopers
Management Consultants" - S.R.L., lichidatori, pentru Bankcoop BGCP - S.A.
- Agentia Ialomita in Dosarul nr. 1.645/2000 al Tribunalului Ialomita -
judecatorul-sindic; Societatea Comerciala "Reconversie si Valorificare
Active" - S.A. pentru Societatea Comerciala "Republica" - S.A.
in Dosarul nr. 1.819/2001 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a VII-a comerciala
- judecatorul-sindic; Societatea Comerciala "Aldera" - S.A. pentru
Societatea Comerciala "Agricola" - S.A. Dabuleni, de Societatea
Comerciala "Duvitur Prodcom Impex" - S.R.L. si de Societatea
Comerciala "Agrosun" - S.A. din Craiova in dosarele nr. 16/F/2001,
nr. 19/F/1999, nr. 29/F/1999 ale Tribunalului Dolj - Sectia comerciala si de
contencios administrativ - judecatorul-sindic.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 10 iulie 2002.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Laurentiu Cristescu
Intrucat domnul Laurentiu Cristescu se afla in concediu de odihna, in locul
sau semneaza, in temeiul art. 261 alin. 4 din Codul de procedura civila,
Magistrat-asistent sef,
Claudia Miu
OPINIE SEPARATA
Apreciem ca solutia adoptata cu votul majoritatii membrilor Curtii este
gresita, intrucat, in cauza, se impunea admiterea exceptiei si constatarea
neconstitutionalitatii dispozitiilor art. III din Ordonanta Guvernului nr.
38/2002.
Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 a fost emisa pentru modificarea si
completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a
falimentului. Toate modificarile si completarile sunt cuprinse in art. I din
ordonanta. Dispozitiile art. III din aceeasi ordonanta nu au urmarit
modificarea sau completarea normelor juridice impersonale si general
obligatorii ale Legii nr. 64/1995, ci instituirea unor reguli speciale,
derogatorii, dar si discriminatorii, in acelasi timp, in privilegiul unei anumite
categorii de societati comerciale supuse procedurii reorganizarii judiciare sau
a falimentului, in favoarea unui singur creditor privilegiat si in detrimentul
tuturor celorlalti creditori.
Sub acest aspect, este interesant a se observa ca, potrivit art. II din
ordonanta, aceasta "intra in vigoare dupa 180 de zile de la data
publicarii ei in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, cu exceptia
prevederilor art. III, care intra in vigoare la data publicarii", iar
conform art. IV, procedurile deschise anterior datei intrarii in vigoare a
ordonantei vor fi administrate si lichidate conform dispozitiilor legale
anterioare, cu exceptia procedurilor "pentru care opereaza suspendarea
solicitata de institutia publica implicata, in conformitate cu prevederile art.
III".
Art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 prevede suspendarea de drept
a exercitarii actiunilor sau, dupa caz, a efectuarii procedurilor prevazute de
Legea nr. 64/1995 pentru o cauza diferita de cele aratate la art. 243 din Codul
de procedura civila. Conform prevederilor art. 125 alin. (3) din Constitutie
"Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege", dar
aceasta nu inseamna ca legiuitorul poate institui si reguli de procedura
contrare unor dispozitii sau principii constitutionale.
Analizand dispozitiile art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002, in
raport si cu consecintele directe pe care le produc, observam ca acestea
contravin principiului liberului acces la justitie, consacrat de art. 21 din
Constitutie. Liberul acces la justitie include dreptul oricarei persoane de a
se adresa instantei judecatoresti competente "pentru apararea drepturilor,
a libertatilor si a intereselor sale legitime", precum si dreptul de a
starui in continuarea procesului judiciar declansat pana la solutionarea
definitiva a acestuia printr-o hotarare judecatoreasca irevocabila, inclusiv
exercitarea cailor de atac prevazute de lege.
Suspendarea procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului la cererea
unei terte persoane, respectiv a institutiei publice implicate care detine
majoritatea actiunilor societatii comerciale supuse acestei proceduri, astfel
cum dispune textul de lege examinat, goleste de continut si de eficienta
dreptul de a se adresa justitiei, de vreme ce creditorii care au solicitat
deschiderea procedurii fata de societatea comerciala ajunsa in incapacitate de
plata, independent de vointa si de vina lor, nu mai pot starui in continuarea
si finalizarea procedurii in vederea recuperarii, integrale sau, cel putin,
partiale, a creantelor lor. Suspendarea dispunandu-se pe o perioada de un an,
cu posibilitatea prelungirii acesteia cu inca un an, lipseste creditorii timp
indelungat de orice posibilitate pentru valorificarea drepturilor lor legitime
prin recuperarea creantelor, eventual prin lichidarea activelor sau a
intregului patrimoniu al societatii debitoare.
Restrangerea, prin suspendare, a exercitiului dreptului de acces liber la
justitie, chiar prin lege, nu este justificata de nici unul dintre cazurile
prevazute de art. 49 din Constitutie. Se poate retine si faptul ca suspendarea
pe o perioada indelungata a procedurii si, mai ales, inchiderea acesteia in
urma privatizarii societatii comerciale debitoare, determina, poate in multe
cazuri, imposibilitatea celorlalti creditori de a-si mai recupera creantele,
consecinte datorita carora dispozitiile legale criticate aduc atingere
dreptului insusi, iar nu numai restrangerea vremelnica a exercitiului acestuia.
Dispozitiile art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 favorizeaza si
apara de consecintele procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului
societatile comerciale cu capital majoritar de stat care au mari datorii fata
de bugetul de stat (peste 50% din totalul datoriilor inregistrate) in
dezavantajul celorlalte societati comerciale creditoare, care neputandu-si
recupera creantele ajung in situatia de a nu-si mai putea continua activitatea
ori ca nici acestea sa nu-si mai poata plati datoriile catre bugetul de stat.
Astfel nu se asigura nici libertatea comertului si nici concurenta loiala.
Credem ca un asemenea tratament juridic diferentiat nu se justifica nici prin
dispozitiile art. 134 alin. (2) lit. b) din Constitutie, care printre
obligatiile statului inscrie si "protejarea intereselor nationale in activitatea
economica, financiara si valutara". Apararea intereselor nationale in
domeniul economiei presupune asigurarea cadrului legal corespunzator pentru
buna functionare si pentru desfasurarea unei activitati eficiente de catre toti
agentii economici.
Incasarea intr-o masura cat mai mare si cat mai operativa a datoriilor
catre bugetul de stat si catre bugetele locale reprezinta, intr-adevar, un
interes national deosebit de important. Aceasta insa este reglementata prin
alte dispozitii legale speciale. Observam ca, potrivit dispozitiilor art. III
din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002, in procedura reorganizarii judiciare si a
falimentului nu intervine titularul creantelor bugetare alaturi de ceilalti
creditori, ci institutia publica implicata in privatizarea societatii
comerciale debitoare, care este doar detinatorul pachetului majoritar de
actiuni la aceasta societate.
Avand in vedere interesul national, legea poate califica creantele bugetare
drept creante preferentiale si sa prevada prioritatea lor la recuperare fata de
creantele celorlalti creditori chirografari, dar aceasta numai in cadrul
procedurii falimentului si nu prin excluderea tuturor celorlalti creditori.
Infaptuirea reformei economice si, in acest cadru, privatizarea
societatilor comerciale se incadreaza in masurile menite sa protejeze ori sa
promoveze "interesul national", dar nu in conditiile prevazute de
art. III din Ordonanta Guvernului nr. 38/2002, prin incalcarea drepturilor si
intereselor legitime ale altora. Prin suspendarea efectuarii procedurilor
legate de reorganizarea judiciara sau de faliment, o societate comerciala nu
devine mai atractiva pentru privatizare ca in cazul continuarii procedurii in
conditii rezonabile si de echitate. Falimentul si lichidarea unei societati
comerciale pe actiuni determina devalorizarea totala a actiunilor acesteia si,
prin urmare, pierderi materiale tuturor actionarilor la societatea respectiva.
Suspendarea procedurii falimentului se face in scopul unui actionar, statul ori
autoritatea administratiei publice locale, respectiv pentru crearea
posibilitatii vanzarii pachetului majoritar de actiuni, detinut de acest
actionar. Statul sau autoritatea administratiei publice locale, vanzandu-si
actiunile, isi protejeaza proprietatea, recuperand valoarea acesteia, in timp
ce toti ceilalti actionari la aceeasi societate comerciala sufera o pierdere
insemnata ori, poate, chiar totala. In conditiile procedurii prevazute de Legea
nr. 64/1995, statul isi putea recupera, eventual, total sau partial, creantele
bugetare, iar, in situatia reglementata de art. III din Ordonanta Guvernului
nr. 38/2002, vinde actiuni din proprietatea sa privata, renuntand la creante
ori acceptand reesalonarea platii creantelor izvorate din datorii restante
catre bugetul de stat sau bugetul local. Credem ca, in aceste conditii, nu
poate fi negata incalcarea principiului ocrotirii in mod egal de lege a
proprietatii private, indiferent de titular, consacrat de art. 41 alin. (2)
teza intai din Constitutie.
Privatizarea societatilor comerciale debitoare se poate realiza si prin
procedura prevazuta de Legea nr. 64/1995, avand in vedere dispozitiile art. 100
alin. (2) teza a doua din aceasta lege, potrivit carora "Bunurile vor
putea fi vandute in bloc - ca un ansamblu in stare de functionare - sau
individual". Investitorul interesat in achizitionarea societatii
comerciale va putea cumpara integral in cadrul procedurii de lichidare,
situatie in care pretul platit se distribuie intre toti creditorii in ordinea
prioritatii creantelor lor si in mod proportional. Din vanzarea pachetului
majoritar de actiuni beneficiaza doar statul sau autoritatea administratiei
publice locale, iar ceilalti creditori, precum si ceilalti actionari raman in
imposibilitatea de a-si recupera creantele, respectiv, cu actiunile lor
devalorizate.
Apreciem, de asemenea, ca prin caracterul obligatoriu al suspendarii
procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului, iar apoi al inchiderii
procedurii, prin dispozitiile legale criticate, legislativul intervine in mod
neconstitutional in infaptuirea actului de justitie.
Potrivit prevederilor art. 119 din Legea nr. 64/1995
"Judecatorul-sindic va pronunta o sentinta de inchidere a procedurii chiar
inainte ca bunurile din averea debitorului sa fi fost lichidate in intregime,
daca creantele au fost complet acoperite prin distribuirile facute", deci
se are in vedere realizarea intereselor legitime ale tuturor creditorilor,
respectiv, finalizarea procedurii.
Conform prevederilor art. III alin. (4) din Ordonanta Guvernului nr.
38/2002, procedura se inchide, in mod obligatoriu, printr-o incheiere "In
urma privatizarii societatii prin vanzarea pachetului majoritar de actiuni
[...] in temeiul prevederilor contractului de vanzare a actiunilor".
Asadar, judecatorul-sindic, prezentandu-i-se contractul din care rezulta ca
pachetul majoritar de actiuni, detinut de stat sau de o autoritate a
administratiei publice locale, a fost vandut, nu va avea alta posibilitate
decat sa dispuna inchiderea procedurii. Textul de lege nu cere ca prin conventia
de vanzare-cumparare a actiunilor sa se rezolve situatia tuturor debitelor
societatii comerciale, iar judecatorul-sindic nu va examina aceasta problema,
ci doar realitatea vanzarii pachetului majoritar de actiuni. Astfel,
demersurile creditorilor pentru recuperarea creantelor lor raman nefinalizate
sau, mai exact, zadarnicite.
Retinem in prezenta opinie separata si contrarietatea solutiei adoptate cu
jurisprudenta anterioara a Curtii Constitutionale. Astfel, de exemplu, Curtea a
statuat inca prin Decizia nr. 6 din 11 noiembrie 1992, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 48 din 4 martie 1993, in sensul ca "o
dispozitie legala prin care se suspenda cursul judecatii sau executarea
hotararilor judecatoresti definitive referitoare la anumite cauze determinate
este neconstitutionala". Aceasta constatare a fost reiterata si in Decizia
nr. 50 din 21 martie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea
I, nr. 277 din 20 iunie 2000.
Judecator,
Kozsokar Gabor