DECIZIE Nr. 21
din 19 martie 2007
referitor la aplicarea
dispozitiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de
compensatii cetatenilor romani pentru bunurile trecute in proprietatea statului
bulgar in urma aplicarii Tratatului dintre Romania si Bulgaria, semnat la
Craiova la 7 septembrie 1940, precum si ale art. 5 din Hotararea Guvernului nr.
286/2004.
ACT EMIS DE:
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 113 din 13 februarie 2008
Dosar nr. 38/2006
Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae
Popa, preşedintele Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în
Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a
examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al
Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, referitor la
aplicarea dispozitiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr.
9/1998 privind acordarea de compensatii cetatenilor romani pentru bunurile
trecute in proprietatea statului bulgar in urma aplicarii Tratatului dintre
Romania si Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum si ale art.
5 din Hotararea Guvernului nr. 286/2004.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea
dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 91 de
judecători din totalul de 116 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Antoaneta Florea.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe
lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul
legii astfel cum a fost formulat, cerând să se decidă că, în sensul
prevederilor legale la care se referă recursul în interesul legii, data
stabilirii compensaţiilor este aceea a emiterii hotărârii comisiei judeţene,
respectiv a municipiului Bucureşti, pentru aplicarea dispoziţiilor Legii nr.
9/1998, iar validarea de către Cancelaria Primului-Ministru a hotărârilor
comisiilor teritoriale cu depăşirea termenului de 60 de zile prevăzut în art. 7
alin. (3) din aceeaşi lege atrage actualizarea întregii sume în raport cu
indicele de creştere a preţurilor.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii,
constată următoarele:
In practica instanţelor judecătoreşti nu există un
punct de vedere unitar în legătură cu interpretarea dispoziţiilor art. 8 alin.
(2) din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români
pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului
dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940,
republicată, precum şi ale art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 286/2004 privind
unele măsuri referitoare la funcţionarea Comisiei centrale şi a comisiilor
judeţene şi a municipiului Bucureşti pentru aplicarea dispoziţiilor Legii nr.
9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile
trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre
România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940.
Astfel, unele instanţe s-au
pronunţat în sensul că data stabilirii compensaţiilor prevăzute în Legea nr.
9/1998 este aceea a validării de către şeful Cancelariei Primului-Ministru,
conform art. 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 94/2004 privind reglementarea unor
măsuri financiare, a hotărârilor emise de comisiile judeţene, respectiv a
municipiului Bucureşti, pentru aplicarea dispoziţiilor acestei legi. In
concordanţă cu această interpertare, s-a considerat că, în raport cu
prevederile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 9/1998 şi cu cele ale art. 5 din
Hotărârea Guvernului nr. 286/2004, achitarea compensaţiilor se face eşalonat,
pe parcursul a 2 ani consecutivi, din care 40% în primul an, într-o sumă
reactualizată, chiar dacă nu este achitată în anul în care a fost stabilită,
urmând ca diferenţa de 60% să fie plătită în anul următor, prin actualizarea
sumei, în limita fondurilor, din bugetul de stat, aprobate anual cu această
destinaţie.
Alte instanţe, dimpotrivă, au decis în sensul că data
stabilirii compensaţiilor prevăzute în Legea nr. 8/1998 este aceea a emiterii
hotărârii comisiei judeţene şi, respectiv, a municipiului Bucureşti pentru
aplicarea Legii nr. 8/1998, care este momentul în care obligaţia de a plăti suma devine certă, lichidă şi
exigibilă. Ca urmare, potrivit acestui punct de vedere, în ipoteza în care
validarea comisiei judeţene se realizează cu depăşirea termenului de 60 de zile
prevăzut în art. 7 şi 8 din Legea nr. 9/1998, va trebui ca întreaga sumă să fie
reactualizată în raport cu indicele de creştere a preţurilor, iar nu doar
pentru cea de-a doua tranşă, de 60%, potrivit art. 8 alin. (2) din Legea nr.
9/1998 şi art.5 din Hotărârea Guvernului nr. 286/2004, astfel ca persoanele
îndreptăţite la măsurile compensatorii să nu fie prejudiciate. Pe cale de
consecinţă, s-a considerat că prin însuşi ordinul de validare, emis de şeful
Cancelariei Primului-Ministru, se poate dispune reactualizarea sumelor
reprezentând cuantumul compensaţiilor pentru cei îndreptăţiţi să le obţină.
Aceste din urmă instanţe au interpretat şi aplicat
corect dispoziţiile legii.
In conformitate cu dispoziţiile art. 1 alin. (1) din
Legea nr. 9/1998, republicată, „cetăţenii români prejudiciaţi în urma aplicării
Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940,
[...] au dreptul la compensaţiile stabilite potrivit prezentei legi, în măsura
în care nu au primit anterior sau au primit numai parţial compensaţii ori
despăgubiri pentru bunurile imobile - construcţii şi terenuri - pe care le
aveau în proprietate în judeţele Durostor şi Caliacra, cedate Bulgariei, pentru
recoltele neculese de porumb, bumbac şi floarea-soarelui, precum şi pentru
plantaţii de pomi fructiferi şi/sau pepiniere de pomi fructiferi altoiţi".
Potrivit alin. (2) şi (3) ale aceluiaşi articol,
beneficiază de aceste prevederi „şi cetăţenii români, moştenitori legali ai
foştilor proprietari", precum şi „cetăţenii români prejudiciaţi în urma
imigrării facultative sau obligatorii prevăzute la art. III din tratat, din
alte judeţe ale Bulgariei decât judeţele cedate, Durostor şi Caliacra".
In raport cu dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 9/1998,
despăgubirile se acordă celor îndreptăţiţi sub forma unor compensaţii băneşti
stabilite de aceste dispoziţii, iar prin art. 4 din aceeaşi lege s-a instituit obligaţia persoanelor îndreptăţite
la compensaţii de a depune cereri însoţite de actele doveditoare, la comisia
judeţeană sau a municipiului Bucureşti pentru aplicarea legii, în termen de 18
luni de la data intrării în vigoare a Legii.
Potrivit reglementării cuprinse în art. 7 din Legea nr.
9/1998, comisiile judeţene şi a municipiului Bucureşti primesc, verifică şi
rezolvă cererile de acordare a compensaţiilor, pronunţând, în termen de cel
mult 6 luni de la primirea cererilor, hotărâri ce se comunică comisiei
centrale, spre validare, precum şi solicitantului, care poate face contestaţie
la comisia centrală.
Atribuţiile comisiei centrale au fost preluate de
Departamentul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, constituit în cadrul
Cancelariei Primului-Ministru, în temeiul art. 1 şi 2 din Normele metodologice
pentru aplicarea Ordonanţei Guvernului nr. 94/2004 privind reglementarea unor
măsuri financiare, referitoare la măsuri de finalizare a aplicării Legii nr.
9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile
trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre
România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicată,
aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.643/2004. Ca urmare, între atribuţiile
conferite acestui departament prin art. 4 din Norme este şi aceea de a înainta
propunerile de validare/invalidare a hotărârilor comisiilor judeţene şi a
municipiului Bucureşti, în termenul stabilit de lege, către şeful Cancelariei
Primului-Ministru, care va dispune prin ordin, precum şi aceea de a propune
reactualizarea despăgubirilor, la data emiterii ordinului de validare.
Ulterior, prin Hotărârea Guvernului nr. 361/2005
(modificată prin Hotărârea Guvernului nr. 240/2006) a luat fiinţă, tot în cadrul
Cancelariei Primului-Ministru, Autoritatea Naţională pentru Restituirea
Proprietăţilor, aceasta preluând atribuţiile Departamentului privind
soluţionarea contestaţiilor împotriva hotărârilor comisiilor teritoriale de
aplicare a Legii nr. 9/1998, analiza şi validarea/invalidarea hotărârilor acele
comisii.
Interpretarea literală şi sistematică-logică a
dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 9/1998, în vederea stabilirii momentului de
la care sunt datorate compensaţiile, în raport cu regulile privind plata eşalonată
instituite prin art. 8 alin. (2) din aceeaşi hotărâre, precum şi cu cele
cuprinse în art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 286/2004, impune să se
considere că între operaţiunile de „stabilire" şi de „validare"a
compensaţiilor există o succesiune temporală şi o evidentă diferenţă de
conţinut, determinate de raportul de condiţionare dintre ele, caracterizat de
efectul retroactiv, de consolidare, al validării asupra a ceea ce s-a stabilit
iniţial prin hotărârea comisiei.
In legătură cu efectuarea plăţii sumelor de bani
reprezentând compensaţiile acordate potrivit Legii nr. 9/1998, este de observat
că, în temeiul art. 6 şi 8 din aceeaşi lege, a fost adoptată Hotărârea
Guvernului nr. 286/2004, în care s-a prevăzut, la art. 5, achitarea eşalonată,
către beneficiari, a compensaţiilor stabilite prin hotărârea Comisiei centrale,
pe parcursul a 2 ani consecutivi, din care „40% în anul în care se face plata
şi 60% în anul următor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinaţie
în bugetul de stat", precizându-se, în final: „cota de 60% din cuantumul
compensaţiei, achitată în anul următor, se actualizează în condiţiile Legii nr.
9/1998".
Existenţa unei dispoziţii de actualizare a sumelor
numai pentru perioada ulterioară momentului validării lor de către Cancelaria
Primului-Ministru impune să se considere că legiuitorul nu a socotit necesar să
dea o reglementare similară şi pentru intervalul cuprins între data stabilirii
compensaţiilor prin hotărâre adoptată de comisie şi aceea a emiterii ordinului
de validare, deoarece acest interval de timp a fost apreciat ca neglijabil faţă
de cerinţa prevăzută la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 9/1998, ca actul de validare să fie emis în cel mult 60 de zile
de la data hotărârii comisiei.
In activitatea practică însă termenul de 60 de zile,
indicat prin textul de lege menţionat, nu a putut fi respectat, astfel că
sumele stabilite prin rapoartele de evaluare nu au mai corespuns totdeauna,
datorită evoluţiei preţurilor, valorii reale a bunurilor pentru care trebuiau
acordate despăgubiri.
Or, principiul reparării integrale a prejudiciului, în
spiritul căruia au fost elaborate normele prin care sunt reglementate
compensaţiile cuvenite persoanelor care au avut pierderi patrimoniale în urma
aplicării prevederilor Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, impune
ca, în momentul validării compensaţiilor, sumele stabilite să corespundă
valorii reale a bunurilor ce fac obiectul acestora.
De altfel, interpretarea de ansamblu a dispoziţiilor
legale emise în materie impune ca despăgubirile să corespundă, prin cuantumul
lor, valorii reale a bunurilor din momentul efectuării plăţii.
Este de observat că, în conformitate cu prevederile
Legii nr. 9/1998, au fost elaborate norme metodologice conţinând criterii de
evaluare şi modalităţi concrete de stabilire a cuantumului compensaţiilor, care
conţin dispoziţii menite să asigure repararea efectivă a prejudiciului cauzat,
cu actualizarea preţurilor, potrivit principiului restitutio
in integrum.
In acest sens, în art. 8 alin. (2) şi în art. 21 din
Hotărârea Guvernului nr. 753/1998 privind aprobarea Normelor metodologice
pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor
români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma
aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7
septembrie 1970 s-a prevăzut obligativitatea actualizării cuantumului
compensaţiei şi, respectiv, al despăgubirii, iar în art. 4 lit. g) din Normele
metodologice pentru aplicarea Ordonanţei Guvernului nr. 94/2004 privind
reglementarea unor măsuri financiare, referitoare la măsuri de finalizare a
aplicării Legii nr. 9/1998, s-a instituit atribuţia Departamentului constituit
ca structură în cadrul Cancelariei Primului-Ministru de a „propune
reactualizarea despăgubirilor, conform prevederilor Legii nr. 9/1998, la data
emiterii ordinului de validare", precizându-se apoi la art. 7 că
„propunerea de validare sau invalidare transmisă şefului Cancelariei
Primului-Ministru poate fi însoţită de propunerea de reactualizare a despăgubirilor,
dacă aceasta este necesară".
Cum, prin conţinutul şi sensul lor, toate aceste
prevederi nu pot viza decât ipoteza în care validarea şi, implicit, plata
compensaţiilor au loc în alt an decât cel în care au fost stabilite de către
comisie, este evident că trebuie să se considere reglementată legislativ
obligativitatea actualizării sumelor ce reprezintă compensaţii stabilite prin
hotărârile adoptate de comisiile instituite în temeiul Legii nr. 9/1998.
Faţă de această reglementare neîndoielnică, dată prin
dispoziţiile conţinute în normele metodologice de aplicare a actelor normative
adoptate succesiv, în materia acordării de compensaţii cetăţenilor români
pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării
Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la 7 septembrie 1940, precum şi
de incidenţa principiului reparării integrale a prejudiciului, se impune ca
art. 8 alin. (2) din Legea nr. 9/1998 să fie interpretat în sensul că data
stabilirii compensaţiei este aceea a emiterii hotărârii comisiei judeţene,
respectiv a municipiului Bucureşti, iar validarea de către Cancelaria
Primului-Ministru a hotărârilor comisiilor teritoriale, cu depăşirea termenului
de 60 de zile prevăzut în art. 7 alin. (3) din aceeaşi lege, atrage actualizarea
întregii sume în raport cu indicele de creştere a preţurilor.
In consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a)
din Legea nr. 304/2004, republicată, precum şi al art. 329 din Codul de
procedură civilă, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se
decide în sensul arătat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de
procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie.
In aplicarea dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din Legea
nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile
trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre
România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, republicată,
precum şi ale art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 286/2004, stabilesc:
Data stabilirii compensaţiilor este aceea a emiterii
hotărârii comisiei judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, pentru
aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 9/1998.
Validarea de către Cancelaria Primului-Ministru a
hotărârilor comisiilor teritoriale, cu depăşirea termenului de 60 de zile
prevăzut în art. 7 alin. (3) din aceeaşi lege, atrage actualizarea întregii
sume în raport cu indicele de creştere a preţurilor.
Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi, 19 martie 2007.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei