DECIZIE Nr.
209 din 4 martie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 298 din 7 mai 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de partea Cabinetul de
avocatură Rusu Istrate în Dosarul nr. 2.718/208/2009 al Judecătoriei Caransebeş.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public,
care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate
ca neîntemeiată. In acest sens, invocă jurisprudenţa
constantă a Curţii în această materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 9 noiembrie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 2.718/208/2009, Judecătoria
Caransebeş a sesizat Curtea Constituţională pentru
soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Cabinetul de avocatură Rusu Istrate.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine că textul de lege criticat contravine art. 16, art. 44
şi art. 124 alin. (1)şi (2) din Constituţie. In
esenţă, autorul excepţiei susţine că textul criticat
„acordă judecătorului posibilitatea de a dispune în mod arbitrar
suspendarea executării silite, fără a se prevedea necesitatea
existenţei unor criterii de apreciere a temeiniciei şi
legalităţii dispunerii suspendării executării".
Judecătoria Caransebeş arată că excepţia de neconstituţionalitate este
neîntemeiată. De altfel, Curtea Constituţională s-a mai
pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor
art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, de exemplu, prin
Decizia nr. 268 din 24 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 225 din 7 aprilie 2009, Decizia nr. 208 din 28
februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
228 din 25 martie 2008, şi Decizia nr. 160 din 30 mai 2002, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 493 din 9 iulie 2002.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la
excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie prevederile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură
civilă, cu următorul conţinut: „Până la
soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind
executarea silită, instanţa competentă poate suspenda
executarea, dacă se depune o cauţiune în cuantumul fixat de
instanţă, în afară de cazul în care legea dispune altfel."
In opinia autorului excepţiei de
neconstituţionalitate, textul legal criticat contravine dispoziţiilor
constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, art. 44
referitoare la dreptul de proprietate privată, art. 124 referitoare la
înfăptuirea justiţiei şi art. 135 referitoare la economia
României.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că dispoziţiile art. 403 din Codul de
procedură civilă au mai făcut obiectul controlului de
constituţionalitate prin raportare la prevederile art. 16, art. 24 şi
art. 44 din Constituţie. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 1.408 din 16
decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
87 din 13 februarie 2009, Decizia nr. 268 din 24 februarie 2009, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 7 aprilie 2009, şi
Decizia nr. 1.319 din 13 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 766 din 10 noiembrie 2009, Curtea a respins
excepţiile ridicate şi a constatat că aceste dispoziţii de
lege sunt constituţionale.
Soluţia pronunţată de Curtea
Constituţională, precum şi considerentele pe care aceasta s-a
întemeiat îşi menţin valabilitatea şi în această
cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
justifice schimbarea jurisprudenţei.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de partea Cabinetul de avocatură Rusu Istrate
în Dosarul nr. 2.718/208/2009 al Judecătoriei Caransebeş.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 4 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Maritiu