DECIZIE Nr. 209 din 30 noiembrie 1999
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 311 din
Codul de procedura civila
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 76 din 21 februarie 2000
Lucian Mihai - presedinte
Costica Bulai - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Ioan Muraru - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Paula C. Pantea - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 311 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Vlad
Alexandru Ionescu in Dosarul nr. 868/1999 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a
IV-a civila.
La apelul nominal se prezinta autorul exceptiei, lipsind Consiliul General
al Municipiului Bucuresti, Consiliul Local al Sectorului 5 Bucuresti si
Societatea Comerciala "Cotroceni" - S.A., fata de care procedura de
citare este legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, autorul exceptiei solicita admiterea
acesteia si constatarea ca dispozitiile art. 311 din Codul de procedura civila
sunt neconstitutionale, deoarece incalca principiul separatiei puterilor in
stat.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate,
ca neintemeiata, avand in vedere ca formula executorie vizeaza executarea unei
anumite hotarari, astfel incat dispozitia cuprinsa in aceasta formula ramane
fara suport in cazul desfiintarii hotararii respective de catre instanta de
recurs.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 5 mai 1999 Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civila
a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 311 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Vlad
Alexandru Ionescu intr-o cauza civila avand ca obiect judecarea apelului
declarat de autorul exceptiei impotriva Sentintei nr. 8.980/1998 a Judecatoriei
Sectorului 5 Bucuresti.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arata, in esenta, ca
art. 311 din Codul de procedura civila incalca principiul separatiei puterilor
in stat. Dezvoltand argumentarea, autorul exceptiei sustine ca prin separatia
puterilor in stat sfera de competenta a fiecarei puteri este strict delimitata.
In consecinta, se apreciaza ca puterea judecatoreasca, avand competenta de a
"spune legea", nu are puterea sa se amestece in "punerea in
executie a unei hotarari judecatoresti (care) intra in competenta puterii
executive". De asemenea, se mai sustine ca "prin casarea unei
hotarari nu pot fi anulate actele de executare, fiindca acestea sunt acte
administrative intrate in circuitul civil si care pot fi supuse numai cenzurii
instantelor de contencios administrativ". Pe de alta parte, in mod
contradictoriu fata de sustinerea de mai sus, in final autorul exceptiei
considera ca "actul de executare o data intrat in circuitul civil, fiind
emis in numele presedintelui tarii, nu poate fi desfiintat pe cale
judecatoreasca, intrucat, conform art. 84 alin. (2) din Constitutie,
presedintele tarii se bucura de imunitate si actele emise de el sau in numele
lui nu pot fi aduse in fata justitiei".
La data de 2 septembrie 1999 autorul exceptiei a depus la dosarul Curtii
Constitutionale o petitie prin care arata ca "ridica exceptia de
neconstitutionalitate a recursului in anulare introdus de procurorul general
impotriva Sentintei civile nr. 3.612 din 28 iunie 1993, pronuntata de
Judecatoria Sectorului 5 Bucuresti, intrucat recurentul nu are calitate
procesuala activa".
Exprimandu-si opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate, instanta
arata ca aceasta nu este intemeiata, deoarece "este firesc ca desfiintarea
temeiului executarii sa se reflecte si in actele de executare realizate".
Totodata, se apreciaza ca prin prevederea legala criticata nu se incalca nici o
dispozitie constitutionala, iar referitor la argumentul sustinut de autorul
exceptiei in legatura cu faptul ca si masura de desfiintare a actelor de
executare ar trebui sa fie luata in numele presedintelui tarii, sub care s-a
luat masura punerii in executare a hotararii, instanta apreciaza ca prin art.
311 din Codul de procedura civila se declara ineficacitatea actelor de
executare a unei hotarari judecatoresti desfiintate. De asemenea, instanta
considera, in legatura cu aceasta sustinere a autorului exceptiei, ca "nu
reprezinta o chestiune de verificare a constitutionalitatii legii, ci
reprezinta obiectiuni la modul de reglementare a intoarcerii executarii in
cazul casarii hotararii puse in executare (chestiune ce priveste necesitatea
sau oportunitatea reglementarii legale)". Instanta mai afirma, de
asemenea, ca "nu se poate sustine ca prin declararea ineficacitatii
formelor de executare, ca urmare a desfiintarii hotararii, se submineaza
autoritatea institutiei prezidentiale, deoarece nu s-a pus in executare un act
emis de presedintele statului".
In conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicata
presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si
exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
In punctul de vedere al Guvernului se apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata. Se considera, in esenta, ca
"executarea silita reprezinta ultima faza a procesului civil, in care se
realizeaza in concret dreptul recunoscut printr-o hotarare judecatoreasca sau
printr-un alt titlu executoriu". In ceea ce priveste participarea puterii
executive la executarea unei hotarari judecatoresti, se arata ca "aceasta
participare nu reprezinta decat indeplinirea atributiilor legale de a da
concursul la realizarea activitatii de executare silita si nu confirmarea faptului
ca am fi in prezenta unei activitati proprii autoritatilor executive". Se
mai invoca si argumentul ca intreaga executare, ca si validitatea titlului sunt
supuse controlului instantei civile pe calea contestatiilor introduse de cei
interesati. Se conchide, in acest sens, ca "numai jurisdictia de drept
comun, si nu cea speciala a contenciosului administrativ, are competenta
generala sa controleze regularitatea infaptuirii justitiei in toate cazurile de
executare silita a obligatiilor stabilite potrivit legii". In concluzie,
se apreciaza ca dispozitiile art. 311 din Codul de procedura civila sunt
constitutionale.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, concluziile autorului exceptiei de
neconstitutionalitate si ale procurorului, dispozitiile legale criticate,
raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine urmatoarele:
Potrivit art. 144 lit. c) din Constitutie si art. 23 din Legea nr. 47/1992,
republicata, Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta sa
solutioneze exceptia ridicata.
Exceptia de neconstitutionalitate priveste dispozitiile art. 311 din Codul
de procedura civila, potrivit carora: "Hotararea casata nu are nici o
putere.
Actele de executare sau de asigurare facute in puterea unei asemenea
hotarari sunt desfiintate de drept, daca instanta de recurs nu dispune altfel."
Autorul exceptiei, invocand neconstitutionalitatea art. 311 din Codul de
procedura civila, apreciaza ca a fost incalcat principiul separatiei puterilor
in stat.
Examinand aceasta sustinere, Curtea constata ca, desi Constitutia nu
consacra in nici un text al sau, expressis verbis, principiul separatiei
puterilor, acest principiu rezulta din modul in care legea fundamentala
reglementeaza autoritatile publice si competentele ce revin acestora. De
altfel, Curtea Constitutionala a consacrat in jurisprudenta sa, in mai multe
randuri, aplicabilitatea acestui principiu, de exemplu prin Decizia nr. 9 din 7
martie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 326 din
25 noiembrie 1994, si prin Decizia nr. 27 din 25 mai 1993, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 163 din 15 iulie 1993.
Totodata, in temeiul dispozitiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992,
republicata, care prevad ca "Sunt neconstitutionale prevederile actelor
normative [...] care incalca dispozitiile sau principiile Constitutiei",
Curtea constata ca se poate pronunta asupra constitutionalitatii unui text de
lege prin raportarea acestuia la un principiu constitutional.
In aceste conditii, trecand la examinarea pe fond a exceptiei de neconstitutionalitate,
Curtea constata ca dispozitiile art. 311 din Codul de procedura civila sunt
cuprinse in normele care reglementeaza procedura de judecata, si anume in
Cartea a II-a "Procedura contencioasa" din acelasi cod. Conform art.
125 alin. (3) din Constitutie, "Competenta si procedura de judecata sunt
stabilite de lege". In consecinta, reglementarea efectelor casarii
hotararii judecatoresti asupra actelor de executare a acesteia este o
prerogativa exclusiva a legiuitorului.
Invocarea principiului separatiei puterilor in stat in sustinerea
neconstitutionalitatii dispozitiilor art. 311 din Codul de procedura civila
este nerelevanta pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate ce face
obiectul prezentei cauze. Faptul ca textul criticat prevede ca actele de
executare sau de asigurare facute in puterea unei hotarari judecatoresti casate
sunt desfiintate de drept, daca instanta de recurs nu dispune altfel, este
consecinta imprejurarii ca hotararea judecatoreasca, investita cu formula
executorie prevazuta la art. 269 din Codul de procedura civila, care a devenit
astfel titlu executoriu, a fost desfiintata ca urmare a solutionarii unei cai
de atac. De altfel, insusi textul formulei executorii vizeaza executarea silita
a unei anumite hotarari judecatoresti, in cazul in care aceasta este titlu
executoriu, ceea ce presupune ca dispozitia cuprinsa in aceasta formula ramane
fara suport in cazul desfiintarii hotararii respective de catre instanta
judecatoreasca superioara sesizata cu solutionarea caii de atac exercitate
impotriva hotararii. A considera, asa cum sustine autorul exceptiei, ca actul
de executare ar trebui desfiintat, la randul sau, de instanta de contencios
administrativ presupune un formalism excesiv, deoarece instanta de contencios
nu ar avea ce solutiona, intrucat ea nu ar putea sa mentina actul de executare
a unei hotarari care nu mai exista.
In ceea ce priveste sustinerea autorului exceptiei, in sensul ca puterea
judecatoreasca ar incalca prerogativele Presedintelui Romaniei in numele caruia
s-a dispus prin formula executorie aducerea la indeplinire a prevederilor
hotararii judecatoresti, Curtea constata ca aceasta este neintemeiata,
deoarece, daca hotararea este desfiintata de o instanta judecatoreasca, formula
executorie ramane fara obiect, iar actele de executare nu isi mai au
justificare, asa cum de altfel precizeaza dispozitiile art. 311 din Codul de
procedura civila, care prevede totodata exceptia cazului in care instanta de
recurs dispune altfel. De asemenea, este de retinut ca desfiintarea efectelor
actelor de executare, in cazul casarii hotararii, este dispusa prin lege si se
produce de drept. Or, legea este obligatorie atat pentru instanta de judecata,
cat si pentru autoritatile din sfera puterii executive. Legiuitorul care stabileste
conditiile in care o hotarare judecatoreasca devine titlu executoriu si
continutul formulei executorii este indreptatit sa reglementeze si situatia
efectelor casarii hotararii asupra actelor de executare efectuate in baza ei.
In consecinta, Curtea constata ca prevederile art. 311 din Codul de
procedura civila, care, in principiu, leaga situatia actelor de executare de
existenta hotararii ce se executa, sunt constitutionale, urmand ca exceptia de
neconstitutionalitate sa fie respinsa.
Referitor la petitia depusa de autorul exceptiei de neconstitutionalitate
direct la dosarul Curtii, prin care invoca neconstitutionalitatea recursului in
anulare introdus de procurorul general impotriva unei sentinte civile, Curtea
Constitutionala constata ca aceasta nu poate fi primita, fiind contrara
prevederilor art. 144 lit. c) din Constitutie si dispozitiilor art. 23 alin.
(1) din Legea nr. 47/1992, republicata, conform carora Curtea Constitutionala
"hotaraste asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti
privind neconstitutionalitatea legilor si ordonantelor".
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23
alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 311 din
Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Vlad Alexandru Ionescu in
Dosarul nr. 868/1999 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civila.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 30 noiembrie 1999.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat asistent,
Florentina Geangu