DECIZIE Nr.
208 din 4 martie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 71 din Codul penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 181 din 22 martie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 din Codul penal,
excepţie invocată de Daniel Olariu în Dosarul nr. 866./99/2009 al
Curţii de Apel laşi - Secţia penală şi pentru cauze cu
minori.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă că autorul
excepţiei a depus la dosar concluzii scrise, prin care solicită
admiterea excepţiei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând şi
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 20 octombrie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 866/99/2009, Curtea de Apel Iaşi -
Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 71 din Codul penal, excepţie invocată de
Daniel Olariu.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate se susţine, în
esenţă, că textul de lege criticat contravine dispoziţiilor
constituţionale invocate, prin aceea că interzice dreptul la vot al
persoanei condamnate la pedeapsa închisorii. Se face referire la
jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi anume Cauza
Hrist contra Marii Britanii şi Cauza Calmanovici împotriva
României, în care s-a statuat că restricţiile totale ale
dreptului de a vota pentru toţi condamnaţii, care se aplică în
mod automat acestora indiferent de durata pedepsei şi independent de natura
sau gravitatea încălcării pe care aceştia au
săvârşit-o, depăşeşte limitele unei aprecieri
rezonabile, fiind incompatibilă cu art. 3 din Protocolul nr. 1 la
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale.
Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală
şi pentru cauze cu minori apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
referindu-se la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că textul de lege criticat este constituţional.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie art. 71 din Codul penal, având următorul cuprins: „Pedeapsa
accesorie constă în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64.
Condamnarea la pedeapsa detenţiunii pe
viaţă sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor
prevăzute în art. 64 lit. a)-c) din momentul
în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi
până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea
totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea
termenului de prescripţie a executării pedepsei.
Interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64
lit. d) şi e) se aplică ţinându-se seama de natura şi
gravitatea infracţiunii săvârşite, de împrejurările cauzei,
de persoana infractorului şi de interesele copilului ori ale persoanei
aflate sub tutelă sau curatelă.
Pe durata amânării sau a întreruperii
executării pedepsei detenţiunii pe viaţă sau a închisorii,
condamnatul poate să îşi exercite drepturile părinteşti
şi dreptul de a fi tutore sau curator, în afară de cazul în care
aceste drepturi au fost anume interzise condamnatului prin hotărârea de
condamnare.
Pe durata suspendării condiţionate a
executării pedepsei închisorii sau a suspendării sub supraveghere a
executării pedepsei închisorii, se suspendă şi executarea
pedepselor accesorii."
Prevederile constituţionale invocate în
susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 11 alin. (2) şi ale art.
20, cu raportare la art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
privind dreptul la alegeri libere.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate
astfel cum a fost formulată, Curtea constată că s-a mai
pronunţat asupra constituţionalităţii aceloraşi
dispoziţii legale, în raport cu critici similare. In acest sens sunt, de
exemplu, Decizia nr. 735 din 24 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 563 din 25 iulie 2008, şi Decizia nr. 184 din
14 iunie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
509 din 28 august 2001, prin care Curtea a respins, pentru considerentele acolo
reţinute, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 71 din Codul penal. Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură
să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia
pronunţată anterior de Curte, precum şi considerentele care o
fundamentează îşi păstrează valabilitatea şi în
prezenta cauză.
De altfel, criticile autorilor excepţiei
privitoare la dispoziţiile art. 71 din Codul penal vizează
modalitatea de aplicare a acestora, fapt ce nu constituie o problemă de
constituţionalitate, ci un aspect asupra căruia decide instanţa
de judecată învestită cu soluţionarea litigiului. In plus, cu
privire la modul de aplicare a dispoziţiilor legale criticate s-a
pronunţat Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie -
Secţiile Unite, prin Decizia nr. LXXIV (74) din 5 noiembrie 2007, când,
admiţând recursul în interesul legii, a statuat că dispoziţiile
art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se
interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de
art. 64 lit. a) (teza I) -c) din Codul penal nu se va face automat, prin
efectul legii, ci se va supune aprecierii instanţei, în funcţie de
criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1)
şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 71 din Codul penal, excepţie invocată de
Daniel Olariu în Dosarul nr. 866./99/2009 al Curţii de Apel Iaşi -
Secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 4 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Marieta Safta