DECIZIE Nr.
208 din 17 februarie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 337 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 138 din 5 martie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă -
procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 337 din Codul de procedură penală,
excepţie invocată de Shyti Blenis în Dosarul nr. 6.238/118/2008 al Tribunalului
Constanţa - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune
concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată,
invocând şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 5 august 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 6.238/118/2008, Tribunalul Constanţa - Secţia penală a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 337 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Shyti Blenis.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat este
neconstituţional, deoarece îngrădeşte dreptul de a solicita extinderea
efectelor cu privire la alte persoane, astfel încât inculpatul poate fi
condamnat pentru o infracţiune mai gravă decât cea pe care a săvârşit-o,
neavând mijloacele procesuale de a se apăra, aceste mijloace nefiind puse la
îndemâna judecătorului. Se mai arată că textul conţine norme contrare dreptului
la un proces echitabil şi dreptului la apărare, prin aceea că lasă la
latitudinea exclusivă a procurorului extinderea
procesului penal cu privire la alte persoane.
Tribunalul Constanţa - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
întrucât art. 337 din Codul de procedură penală nu încalcă liberul acces la
justiţie şi nici dreptul la apărare al inculpatului.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,'3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 337_ din Codul de procedură penală, având
următorul cuprins: „In cursul judecăţii, când se descoperă date cu privire
la participarea şi a unei alte persoane la săvârşirea faptei prevăzute de legea
penală pusă în sarcina inculpatului sau date cu privire la săvârşirea unei
fapte prevăzute de legea penală de către o altă persoană, dar în legătură cu
fapta inculpatului, procurorul poate cere extinderea procesului penal cu
privire la acea persoană.
Dispoziţiile art. 336 se aplică în mod
corespunzător."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale se invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1)
privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale
privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale
art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, cu raportare la art. 6 şi 13 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
privind dreptul la un proces echitabil şi dreptul la un recurs efectiv.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea constată că s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa
asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 337 din Codul de procedură
penală, prin raportare la o serie de texte din Constituţie invocate şi în
prezenta cauză şi faţă de critici similare.
Astfel, prin Decizia nr. 762 din
18 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 717 din 23 octombrie 2007, Curtea a
respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 337 din Codul de
procedură penală, reţinând că procedura extinderii procesului penal cu privire
la alte persoane este în concordanţă cu dispoziţiile art. 131 alin. (1) din
Constituţie, referitor la rolul Ministerului Public, potrivit căruia, „în
activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale
societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile
cetăţenilor". Corespunzător acestor atribuţii constituţionale, Ministerul
Public este singurul îndreptăţit să ceară extinderea procesului penal, aşa cum
este singurul care întocmeşte actul de acuzare. Această simetrie juridică
respectă accesul liber la justiţie şi nu contravine prevederilor
constituţionale ale art. 16 alin. (1), deoarece se aplică fără nicio
discriminare tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.
Mai mult, prin Decizia nr. 484
din 29 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 432 din 28 iunie 2007, Curtea,
respingând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 337 din Codul
de procedură penală, a reţinut că, în situaţia în care procurorul nu formulează
o cerere de extindere a procesului penal, partea interesată poate sesiza
organele de urmărire penală, în temeiul art. 221 „Modurile de sesizare",
respectiv art. 279 „Organele cărora li se adresează plângerea" din Codul
de procedură penală. Se asigură, astfel, accesul liber la justiţie şi, în mod
corespunzător, toate garanţiile ce caracterizează un proces echitabil, inclusiv
sub aspectul asigurării dreptului la apărare şi al îndeplinirii exigenţelor
privind înfăptuirea justiţiei.
Aceeaşi soluţie de respingere a criticii de
neconstituţionalitate a pronunţat Curtea, pentru considerentele de mai sus, şi
prin Decizia nr. 195 din 27 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 576
din 5 august 2002, şi Decizia nr. 18 din 18 ianuarie 2001, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 26
martie 2001.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât considerentele, cât şi soluţia
din deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 337 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de
Shyti Blenis în Dosarul nr. 6.238/118/2008 al Tribunalului Constanţa - Secţia
penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 februarie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta