DECIZIE Nr.
208 din 28 februarie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1 si 4 din Codul de
procedura civila, precum si a dispozitiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale
ACT EMIS DE: CURTEA
CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 228 din 25 martie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 şi 4 din Codul de procedură
civilă, precum şi a dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie invocată
de Societatea Comercială „Alcom" - S.A. din Galaţi în Dosarul nr.
12.320/233/2007 al Judecătoriei Galaţi.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă Curţii că partea Societatea
Comercială „LC Favorit" - S.R.L. din Galaţi a depus la dosar o cerere de
judecare a cauzei în lipsă.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.561
D/2007, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.
403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepţie invocată de Societatea
Comercială „Drumuri Publicitare" - S.R.L. în Dosarul nr. 2.502/338/2007 al
Judecătoriei Zărneşti.
La apelul nominal lipsesc
părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de
neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.556 D/2007 şi nr. 1.561
D/2007, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea
Dosarului nr. 1.561 D/2007 la Dosarul nr. 1.556D/2007, care a fost primul
înregistrat.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată, referindu-se la jurisprudenţa Curţii
Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 22 octombrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 12.320/233/2007, Judecătoria Galaţi a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403
alin. 1 şi 4 din Codul de procedură civilă, precum şi a dispoziţiilor art. 29
alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
excepţie invocată de Societatea Comercială „Alcom" - S.A. din Galaţi
în dosarul menţionat.
Prin Incheierea din 31 octombrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 2.502/338/2007, Judecătoria Zărneşti a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403
alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepţie invocată de Societatea
Comercială „Drumuri Publicitare" - S.R.L. în dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, asemănătoare în cele două dosare conexate, se susţine, în esenţă,
că dispoziţiile art. 403 alin. 1 şi 4 din Codul de procedură civilă sunt
neconstituţionale, deoarece, prin instituirea obligativităţii plăţii unei
cauţiuni fără de care cererea de suspendare a executării nu se ia în discuţia
părţilor în faţa instanţei de judecată, nu se protejează în mod echitabil
proprietatea privată. Totodată, nu se asigură dezideratele unui proces
echitabil în sensul asigurării egalităţii părţilor în ceea ce priveşte
administrarea probelor aflate la dosarul cauzei. Se mai susţine şi faptul că
instituirea unei astfel de proceduri de judecată, fără citarea părţilor,
reprezintă o gravă încălcare a dreptului la apărare, a dreptului la un proces
echitabil şi într-un termen rezonabil. In ceea ce priveşte art. 29 alin. (6)
din Legea nr. 47/1992, se susţine că încalcă liberul acces la justiţie şi
dreptul la un proces echitabil prin aceea că permite cenzurarea excepţiei de
neconstituţionalitate de către instanţa în faţa căreia se ridică o asemenea
excepţie.
Judecătoria Galaţi apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In opinia instanţei,
cauţiunea stabilită de normele criticate „reprezintă, atât pentru părţile în
cauză, cât şi pentru instanţă, garanţia că se săvârşesc abuzuri de drept [...].
De asemenea, prin această măsură se asigură creditorului garanţiile dreptului
la un proces echitabil sub aspectul duratei procesului executării silite, care
trebuie să se încadreze într-un termen rezonabil prevăzut de art. 6 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale". Se conchide în sensul că excepţia de neconstituţionalitate
a art. 403 alin. 1 şi 4 din Codul de procedură civilă „este şi
inadmisibilă", având în vedere că prin decizii anterioare Curtea Constituţională
s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii acestor prevederi legale.
Judecătoria Zărneşti apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate nu este admisibilă, deoarece Curtea
Constituţională s-a mai pronunţat asupra aceleiaşi excepţii prin Decizia nr. 669
din 10 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 971 din 5 decembrie 2006.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate
ridicate.
Guvernul, invocând
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, întrucât nu încalcă
prevederile din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale invocate. Face referire şi la jurisprudenţa
Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 403 alin. 1 şi 4 din Codul de procedură civilă,
precum şi cele ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea
şi funcţionarea Curţii Constituţionale, având următorul cuprins:
- Art. 403 alin. 1 şi 4 din Codul de procedură civilă: „Până
la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea
silită, instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o
cauţiune în cuantumul fixat de instanţă, în afară de cazul în care legea
dispune altfel. [...]
In cazuri urgente,
dacă s-a plătit cauţiunea, preşedintele instanţei poate dispune, prin încheiere
şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării până la
soluţionarea cererii de suspendare de către instanţă. Incheierea nu este supusă
niciunei căi de atac. Cauţiunea care trebuie depusă este în cuantum de 10% din
valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane lei pentru cererile neevaluabile
în bani. Cauţiunea depusă este deductibilă din cauţiunea stabilită de instanţă,
dacă este cazul.";
-Art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992: „Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin.
(1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de
sesizare a Curţii Constituţionale. Incheierea poate fi atacată numai cu recurs
la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare.
Recursul se judecă în termen de 3 zile."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale, se invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16
referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitoare la accesul liber
la justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 44 privind
dreptul de proprietate privată, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului
unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 146 lit. d) privind atribuţii
ale Curţii Constituţionale. Se invocă, de asemenea, dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare
la dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de
neconstitutionalitate ridicată, Curtea constată că dispoziţiile legale
criticate au mai făcut, în numeroase rânduri, obiect al controlului de
constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie şi cu
motivări asemănătoare, soluţia adoptată fiind de fiecare dată aceeaşi, şi anume
că acestea sunt constituţionale.
I. Astfel, în ceea ce priveşte
criticile art. 403 alin. 1 şi 4 din Codul de procedură civilă, se constată că,
prin Decizia nr. 540 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 558 din 15 august 2007, Curtea a statuat că, întrucât
plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a contestaţiei la
executare, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea provizorie a
executării silite, instituirea acestei obligaţii nu poate fi calificată ca o
modalitate de a împiedica accesul liber la justiţie. In ceea ce priveşte
încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, s-a constatat că, în
măsura în care reglementările deduse controlului se aplică tuturor celor aflaţi
în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe
considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiată. De
asemenea, prin Decizia nr. 365 din 17 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 22 mai 2007, Curtea a statuat că aceste texte de lege
nu contravin prevederilor art. 21 din Constituţie. In ceea ce priveşte critica
de neconstitutionalitate raportată la art. 24 din Legea fundamentală, Curtea a
reţinut, prin Decizia nr. 8 din 10 ianuarie 2006, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 17 februarie 2006, că aceste
susţineri sunt neîntemeiate, având în vedere, pe de o parte, urgenţa care
impune suspendarea provizorie a executării silite - urgenţă care nu îngăduie
întârzieri generate de exercitarea vreunei căi de atac împotriva încheierii
instanţei -, iar pe de altă parte, faptul că măsura provizorie dispusă de
preşedintele instanţei nu îl prejudiciază pe creditor în valorificarea
pretenţiilor sale, acesta beneficiind de toate drepturile şi garanţiile procedurale. De asemenea, prin Decizia nr.
456 din 15 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
361 din 28 mai 2007, Curtea a statuat că dispoziţiile legale care reglementează
posibilitatea preşedintelui instanţei de a dispune suspendarea provizorie a
executării silite, chiar şi fără citarea părţilor, până la soluţionarea de
către instanţă a cererii de suspendare a executării silite, nu încalcă
dispoziţiile constituţionale privind ocrotirea în mod egal a dreptului de
proprietate privată. In sfârşit, prin Decizia nr. 949 din 30 octombrie 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 821 din 3 decembrie 2007, Curtea a statuat, pentru
considerentele acolo reţinute, că art. 403 alin. 1 şi 4 din Codul de procedură
civilă nu încalcă dispoziţiile art. 53 din Constituţie, privind restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau a unor libertăţi.
II. In ceea ce priveşte art. 29
alin. (6) din Legea nr. 47/1992, se constată că, răspunzând unor critici
similare celor formulate în prezenta cauză, Curtea a statuat, de exemplu, prin
Decizia nr. 607 din 15 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 70 din 25 ianuarie 2006, că aceste dispoziţii sunt norme de procedură pe care
instanţa care a fost sesizată cu excepţia de neconstitutionalitate este
obligată să le aplice în vederea selectării doar a acelor excepţii care,
potrivit legii, pot face obiectul controlului de constituţionalitate exercitat
de Curtea Constituţională, unica autoritate de jurisdicţie constituţională.
Această procedură nu face însă posibilă respingerea sau admiterea excepţiei de
neconstitutionalitate de către instanţa judecătorească, ci doar pronunţarea în
situaţiile date asupra oportunităţii sesizării Curţii Constituţionale. Instanţa
de judecată are rol de filtru al excepţiei de neconstitutionalitate ridicate de
părţi, având obligaţia de a le respinge ca inadmisibile pe cele care nu
îndeplinesc cerinţele legii.
Considerentele deciziilor mai sus amintite îşi
păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit
elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1)şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstitutionalitate a
dispoziţiilor art. 403 alin. 1 şi 4 din Codul de procedură civilă, precum şi a
dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi
funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie invocată de Societatea Comercială
„Alcom" - S.A. din Galaţi în Dosarul nr. 12.320/233/2007 al Judecătoriei
Galaţi, şi, respectiv, în ceea ce priveşte art. 403 alin. 4 din Codul de
procedură civilă, de Societatea Comercială „Drumuri Publicitare" - S.R.L.
în Dosarul nr. 2.502/338/2007 al Judecătoriei Zărneşti.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 februarie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta