DECIZIE Nr. 208 din 4 mai 2004
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 300^1
alin. 3 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 485 din 31 mai 2004
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Nicoleta Grigorescu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 300^1 alin. 3 din Codul de procedura penala, exceptie
ridicata de Constantin Alexandru Gaina in Dosarul nr. 738/2004 al Judecatoriei
Buftea.
La apelul nominal raspunde autorul exceptiei, asistat de avocat Ion Ilie-Iordachescu,
lipsa fiind partea Tania Florentina Buica, fata de care procedura de citare a
fost legal indeplinita.
Avand cuvantul pe fond, reprezentantul autorului exceptiei solicita
admiterea exceptiei de neconstitutionalitate asa cum a fost formulata,
sustinand ca dispozitiile art. 300^1 alin. 3 din Codul de procedura penala
incalca prevederile art. 23 alin. (4^2) din Legea de revizuire a Constitutiei
Romaniei nr. 429/2003. Se arata ca textele legale criticate, ce impun
mentinerea starii de arest preventiv daca subzista temeiurile care au
determinat luarea acestei masuri, nu au nimic comun cu prevederile
constitutionale invocate, care se refera la obligatia instantei de a pune de
indata in libertate inculpatul, daca temeiurile care au determinat arestarea
preventiva a acestuia au incetat. Totodata se arata ca modul de redactare a
dispozitiilor legale criticate face practic imposibila punerea in libertate a
inculpatului, cata vreme pe parcursul procesului penal nu poate interveni
niciodata schimbarea temeiurilor care au determinat arestarea inculpatului,
pentru ca instanta sa poata proceda la punerea acestuia in libertate, arestarea
transformandu-se intr-o veritabila condamnare.
Autorul exceptiei, avand cuvantul, arata ca nu are in plus de adaugat fata
de cele sustinute de aparatorul sau.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
ca neintemeiata, aratand ca dispozitiile legale criticate nu numai ca nu aduc
atingere prevederilor constitutionale invocate de autorul exceptiei, ci
constituie o garantie a respectarii libertatii individuale.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 28 ianuarie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 738/2004,
Judecatoria Buftea a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 300^1 alin. 3 din Codul de procedura
penala. Exceptia a fost ridicata de Constantin Alexandru Gaina, inculpat in
dosarul mentionat.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca
dispozitiile criticate, referitoare la situatiile in care, la primirea
dosarului de catre instanta, aceasta mentine arestarea inculpatului, sunt
contrare dispozitiilor art. 23 alin. (4^2) din Legea de revizuire a Constitutiei
Romaniei nr. 429/2003 [devenit art. 23 alin. (6) dupa republicarea
Constitutiei, cu actualizarea denumirilor si renumerotarea articolelor],
referitoare la obligatia instantei de verificare a legalitatii si temeiniciei
arestarii preventive a inculpatului si de punere in libertate a acestuia atunci
cand temeiurile care au determinat arestarea preventiva au incetat sau nu
exista temeiuri noi care sa justifice mentinerea privarii de libertate. Se
arata, in acest sens, ca prevederile constitutionale se refera numai la
verificarea legalitatii masurii arestarii preventive, iar nu la mentinerea
starii de arest preventiv.
Judecatoria Buftea considera ca textele legale criticate sunt in deplin
acord cu prevederile constitutionale invocate de autorul exceptiei, intrucat
acestea prevad ca instanta mentine arestarea preventiva numai atunci cand
constata ca temeiurile care au determinat aceasta masura impun in continuare
privarea de libertate.
In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului pentru a-si exprima punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, potrivit
dispozitiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 privind organizarea si
functionarea institutiei Avocatul Poporului, cu modificarile ulterioare, a fost
solicitat punctul de vedere al acestei institutii.
Presedintele Camerei Deputatilor considera ca reglementarea cuprinsa in
art. 300^1 alin. 3 din Codul de procedura penala nu contravine prevederilor
art. 23 alin. (6) din Constitutie, republicata, deoarece instanta este obligata
sa dispuna de indata punerea in libertate a inculpatului, daca nu mai exista
temeiurile care au determinat luarea masurii privative de libertate sau daca nu
exista temeiuri noi care sa permita mentinerea masurii. Cum in speta de fata
subzista temeiurile care au stat la baza luarii masurii, prevederile
constitutionale nu au fost cu nimic incalcate. In concluzie, presedintele
Camerei Deputatilor apreciaza ca exceptia este neintemeiata.
Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata,
intrucat nu exista contrarietate intre dispozitiile legale criticate si
prevederile constitutionale invocate de autorul exceptiei. In opinia
Guvernului, faptul ca dispozitiile art. 23 alin. (6) din Constitutie,
republicata, nu reglementeaza in mod expres conditiile in care instanta poate
dispune mentinerea starii de arest preventiv nu inseamna ca acestea pot
constitui temei doar pentru punerea in libertate a inculpatului.
Avocatul Poporului apreciaza ca nu poate fi retinuta neconstitutionalitatea
dispozitiilor art. 300^1 alin. 3 din Codul de procedura penala fata de
prevederile art. 23 alin. (6) din Constitutie, republicata, deoarece
dispozitiile legale criticate nu incalca principiul libertatii individuale.
Dimpotriva, art. 300^1 alin. 3 din Codul de procedura penala prevede obligatia
instantei de a verifica din oficiu la primirea dosarului legalitatea si
temeinicia arestarii preventive, aceasta masura fiind mentinuta numai in cazul
in care instanta constata ca temeiurile care au determinat arestarea impun in
continuare privarea de libertate sau ca exista temeiuri noi care justifica privarea
de libertate, aceste situatii verificandu-se tocmai in raport cu prevederile
constitutionale. In concluzie, Avocatul Poporului apreciaza ca textul de lege
criticat reprezinta o garantie a respectarii principiului constitutional al
libertatii individuale.
Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere cu privire la
exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei
Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de
judecatorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, precum si ale art.
1 alin. (1), art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei il constituie dispozitiile art. 300^1 alin. 3 din Codul
de procedura penala, potrivit carora "Cand instanta constata ca temeiurile
care au determinat arestarea impun in continuare privarea de libertate sau ca
exista temeiuri noi care justifica privarea de libertate, instanta mentine,
prin incheiere motivata, arestarea preventiva. Dispozitiile art. 159 alin. 3,
4, 5, 7 si 11 se aplica in mod corespunzator."
Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile legale criticate incalca
prevederile art. 23 alin. (4^2) din Legea de revizuire a Constitutiei Romaniei
nr. 429/2003 [devenit art. 23 alin. (6) dupa republicarea Constitutiei, cu
actualizarea denumirilor si renumerotarea articolelor], avand urmatorul
continut: "In faza de judecata instanta este obligata, in conditiile
legii, sa verifice periodic, si nu mai tarziu de 60 de zile, legalitatea si
temeinicia arestarii preventive si sa dispuna, de indata, punerea in libertate
a inculpatului, daca temeiurile care au determinat arestarea preventiva au
incetat sau daca instanta constata ca nu exista temeiuri noi care sa justifice
mentinerea privarii de libertate."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea constata ca
aceasta este neintemeiata si urmeaza sa o respinga.
Astfel, se constata ca prevederile art. 23 alin. (6) din Constitutie,
republicata, nu stabilesc doar obligatia verificarii de catre instanta a
legalitatii si temeiniciei arestarii preventive, cum neintemeiat sustine
autorul exceptiei de neconstitutionalitate. Aceste prevederi constitutionale
stabilesc, de asemenea, obligatia instantei ca, urmare verificarii efectuate,
sa dispuna punerea in libertate a inculpatului (textul constitutional
reglementand expres situatiile in care instanta este obligata sa procedeze in
acest mod), masura corelativa fiind mentinerea masurii arestarii preventive a
inculpatului (atunci cand nu subzista situatiile impuse de prevederile
constitutionale). Faptul ca prevederile art. 23 alin. (6) din Constitutie,
republicata, nu se refera in mod expres la mentinerea arestarii preventive nu
inseamna ca legiuitorul constituant nu a avut in vedere aceasta institutie, asa
incat nu se poate sustine ca prevederile constitutionale invocate ar constitui
temei doar pentru punerea in libertate a inculpatului.
Curtea mai retine ca situatiile in care este obligatorie, potrivit
prevederilor art. 23 alin. (6) din Constitutie, republicata, punerea in
libertate a inculpatului sunt urmatoarele: daca temeiurile care au determinat
arestarea preventiva au incetat, respectiv daca instanta constata ca nu exista
temeiuri noi care sa justifice mentinerea privarii de libertate. Simetric, si
ca o consecinta logica a acestor prevederi constitutionale, preluate de altfel
de dispozitiile art. 300^1 alin. 2 din Codul de procedura penala, dispozitiile
art. 300^1 alin. 3 din acelasi cod stipuleaza ca instanta mentine masura
arestarii preventive a inculpatului in doua situatii: daca temeiurile care au
determinat arestarea impun in continuare privarea de libertate sau daca exista
temeiuri noi care justifica privarea de libertate. Se constata asadar ca
prevederile criticate nu numai ca nu infrang dispozitiile constitutionale ale
art. 23 alin. (6), ci constituie o aplicare a acestora, asa incat nu poate fi
retinuta critica autorului exceptiei de neconstitutionalitate in sensul ca ar
exista o contradictie intre cele doua categorii de norme. Reglementarea
expresa, prin dispozitiile art. 300^1 alin. 2 din Codul de procedura penala, a
situatiilor in care instanta dispune, in faza de judecata, mentinerea arestarii
preventive a inculpatului reprezinta o garantie in plus a respectarii
libertatii individuale a persoanei, in deplina concordanta cu prevederile
constitutionale.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147
alin. (4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 13 alin. (1) lit.
A.c), al art. 23 alin. (1) si al art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992,
republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 300^1 alin.
3 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Constantin Alexandru
Gaina in Dosarul nr. 738/2004 al Judecatoriei Buftea.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 4 mai 2004.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Florentina Geangu