DECIZIE Nr.
207 din 7 martie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 6 si 7 din Legea nr. 219/2005
privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea
si completarea Codului de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 290 din 30 martie 2006
Ioan
Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor -
judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion
Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion
Tiucă - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 6 şi 7 din Legea nr.
219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000
pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, excepţie
ridicată de Florida Shipping Lines Ltd din Statele Unite ale Americii în
Dosarul nr. 5. 581/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a comercială.
La apelul nominal se prezintă Adrian Luţu, avocatul
autoarei excepţiei, şi Crenguţa Leaua, avocatul Societăţii Comerciale „Prismatown"
- S. A. din Baloteşti. Lipseşte Banca Română pentru Dezvoltare - Groupe Societe
Generale - S. A., faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Părţile prezente solicită amânarea cauzei în vederea
completării conceptului de citare cu toţi creditorii debitoarei Societatea
Comercială „Prismatown" - S. A. din Baloteşti.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază procedura
de citare legal îndeplinită şi suficientă în ceea ce priveşte numărul de părţi
citate.
Curtea, având în vedere dosarul de fond şi încheierea
de sesizare, în care sunt citate doar cele 3 părţi, precum şi obiectul cererii
supuse soluţionării în cauza de fond, respectiv recuzarea întregului Tribunal
Bucureşti de către Florida Shipping Lines Ltd, respinge cererea de amânare ca fiind
neîntemeiată.
Reprezentantul autoarei excepţiei solicită admiterea
criticii de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile art. I pct. 6 şi 7
din Legea nr. 219/2005, care interzic recuzarea tuturor judecătorilor unei
instanţe sau ai unei secţii a acesteia, dau posibilitatea părţii interesate de
a recuza pe rând acei judecători, împrejurare ce conduce la tergiversarea
nejustificată a judecării cauzei. Avocatul Societăţii Comerciale
„Prismatown" - S. A. susţine critica de neconstituţionalitate, arătând că
textul de lege criticat conţine, în cel mai bun caz, o necorelare cu
dispoziţiile procedurale referitoare la abţinere, aplicabile tuturor
judecătorilor unei instanţe.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, finalitatea
normei juridice criticate fiind de a preîntâmpina posibilele abuzuri procesuale
de natură a tergiversa în mod inutil, soluţionarea cauzei deduse judecăţii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 11 noiembrie 2005, pronunţată în
Dosarul nr. 5. 581/2005, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a comercială
a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. I pct. 6 şi 7 din Legea nr. 219/2005, excepţie
ridicată de Florida Shipping Lines Ltd din Statele Unite ale Americii.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că, prin aplicarea dispoziţiilor criticate, partea
lezată de existenţa unui motiv de recuzare privind pe toţi judecătorii unei
instanţe sau a unei secţii a acesteia este împiedicată să aibă acces la orice
modalitate de prevenire a soluţionării litigiilor în mod părtinitor. Mai mult,
textul de lege criticat nu face distincţie, astfel că interdicţia operează
pentru toate situaţiile, inclusiv acelea în care, pentru fiecare dintre
judecătorii unei instanţe sau ai unei secţii a acesteia, există motive diferite
de recuzare, generate de împrejurări distincte. Aşa fiind, prevederile art. I
pct. 6 şi 7 din Legea nr. 219/2005 îngrădesc liberul acces la justiţie şi
suprimă singura cale procedurală menită să asigure independenţa justiţiei.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a comercială apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
prevederile art. I pct. 6 şi 7 din Legea nr. 219/2005 sunt în deplină
concordanţă cu dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea criticii.
Avocatul Poporului arată
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, activitatea de
judecare şi soluţionare a cererilor de recuzare desfăşurându-se, în cadrul unui
proces echitabil, cu respectarea principiilor constituţionale referitoare la
unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie
dispoziţiile art. I pct. 6 şi 7 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi
completarea Codului de procedură civilă, lege publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, dispoziţii care au următorul
conţinut:
- pct. 6: „La articolul 28
[din Codul de procedură civilă] se introduc două alineate noi, alineatele 2 şi
3, cu următorul cuprins:
„Nu se pot recuza toţi judecătorii unei instanţe sau ai
unei secţii a acesteia.
Pentru aceleaşi motive de recuzare nu se poate formula
o nouă cerere împotriva aceluiaşi judecător. »
La articolul 30, alineatul 2 va avea următorul cuprins:
«In cazul când din pricina recuzării nu se poate
alcătui completul de judecată, cererea de recuzare se judecă de instanţa
ierarhic superioară. ";
- pct. 7: „Alineatul 3 al
articolului 30 se abrogă. " Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile
constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (1) şi (2) privitor la accesul liber
la justiţie şi în art. 124 alin. (2) referitor la înfăptuirea justiţiei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată că asupra constituţionalităţii textelor de lege criticate s-a
mai pronunţat prin Decizia nr. 97/2006, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 197 din 2 martie 2006. Cu acel prilej, Curtea a statuat
că, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie,
stabilirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor
judecătoreşti este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate
institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de
procedură. Sub acest aspect, principiul liberului acces la justiţie presupune
posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a le utiliza în formele şi în
modalităţile instituite de lege.
In consecinţă, prin reglementările cuprinse în art. I
pct. 6 şi 7 din Legea nr. 219/2005, referitoare la imposibilitatea recuzării
tuturor judecătorilor unei instanţe sau ai unei secţii a acesteia, legiuitorul
nu a înţeles să limiteze accesul liber la justiţie sau dreptul la apărare, ci
să asigure valorificarea în condiţii egale a acestui
drept constituţional. Exercitarea unui drept de către
titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru juridic, stabilit de
legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, de natură a preveni eventualele
abuzuri şi tergiversarea soluţionării cauzelor deduse judecăţii.
De altfel, în situaţia în care există legături de
rudenie sau afinitate între una dintre părţile implicate în litigiu şi
magistraţii instanţei sau există motive de suspiciune legitimă privind
imparţialitatea acestora ori motive de siguranţă publică, partea interesată
poate formula cerere de strămutare a cauzei către o altă instanţă de acelaşi grad.
Faţă de cele arătate, Curtea constată că dispoziţiile
art. I pct. 6 şi 7 din Legea nr. 219/2005 sunt în concordanţă cu prevederile
constituţionale privind dreptul persoanei de a se adresa justiţiei şi de a
beneficia de un proces
echitabil, judecat de o instanţă independentă şi imparţială.
Raţiunile care au stat la baza adoptării soluţiei
anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se
impune a fi menţinută.
In ceea ce priveşte pretinsele necorelări legislative
dintre dispoziţiile Codului de procedură civilă referitoare la recuzare şi cele
privind abţinerea judecătorilor, acestea constituie probleme de competenţa
exclusivă a legiuitorului. Ca atare, întrucât susţinerile autorului excepţiei
au drept obiect modul de interpretare şi aplicare a unor texte legale, între
care există o anumită legătură, ele nu constituie o problemă de
constituţionalitate, de natură a face obiectul controlului Curţii
Constituţionale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. I pct. 6 şi 7 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi
completarea Codului de procedură civilă, excepţie ridicată de Florida Shipping
Lines Ltd din Statele Unite ale Americii în Dosarul nr. 5. 581/2005 al Curţii
de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 martie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu