Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 şi 4 din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, excepţie ridicată de Vasile Dorin Spiridon în Dosarul nr. 5.128/105/2013 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 853D/2015.2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Magistratul-asistent referă că la dosar autorul excepţiei a depus o cerere de judecare a cauzei în lipsă.4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, arătând că, asupra textelor de lege criticate, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 40 din 21 ianuarie 2014. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Încheierea din 25 martie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 5.128/105/2013, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 şi 4 din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule. Excepţia a fost ridicată de Vasile Dorin Spiridon, într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva sentinţei civile prin care s-a respins cererea de anulare a deciziei conţinând obligaţia de plată a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicul.6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul arată că există o discriminare între autoturismele rulate, înmatriculate deja într-un stat membru al Uniunii Europene, care se reînmatriculează în România şi cele înmatriculate deja în România, pentru care nu s-a plătit taxa, prin faptul că transferul de proprietate poate fi ocolit cu uşurinţă în cazul produselor naţionale şi, implicit, şi plata taxei pe poluare. Susţine, de asemenea, că textele de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece instituie un tratament discriminatoriu între proprietarii care deţin autoturisme ce nu vor fi supuse transferului dreptului de proprietate şi, în consecinţă, nu vor plăti taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, şi proprietarii care cumpără autoturisme după intrarea în vigoare a legii, care vor plăti obligatoriu taxa. De asemenea există o discriminare ce rezultă din exceptarea de la plata taxei a autovehiculelor la care face referire art. 3 din Legea nr. 9/2012. La baza emiterii legii sa aflat principiul „poluatorul plăteşte", principiu care nu este respectat în privinţa primei categorii de proprietari, astfel încât proprietatea nu este ocrotită în mod egal. 7. Curtea de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată arătând, în esenţă, că discriminarea la care face referire recurentul nu există, deoarece toate taxele (de primă înmatriculare, pe poluare, şi pentru emisiile poluante) au ca fapt juridic generator, prima înmatriculare a unui autovehicul în România, după intrarea în vigoare a actelor normative care au reglementat aceste taxe, o aplicare anterioară fiind imposibilă, ca urmare a principiului neretroactivităţii legii civile. Atât instituirea taxei pe poluare, cât şi stabilirea momentului de la care intervine obligaţia de plată cu privire la aceasta constituie opţiuni obiective ale legiuitorului. Obligaţia pozitivă a statului de a asigura un cadru legislativ adecvat pentru exercitarea dreptului la un mediu sănătos este realizată tocmai prin prevederile criticate, astfel încât acestea nu aduc atingere textelor constituţionale invocate. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv la considerentele Deciziei nr. 40 din 21 ianuarie 2014.10. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 3 şi 4 din Legea nr. 9/2012 sunt constituţionale. Astfel, obligaţia de plată se stabileşte în mod egal pentru toate persoanele aflate în ipoteza normei juridice, iar criteriile în baza cărora se calculează taxa nu sunt arbitrare, pentru a crea o discriminare. Nu sunt încălcate nici celelalte dispoziţii din legea fundamentală, mai mult dreptul de proprietate privată obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului, potrivit art. 44 alin. (7) din Legea fundamentală.11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 şi 4 din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, care au următorul cuprins:– Art. 3: „(1) Taxa se aplică pentru autovehiculele din categoriile M1, M2, M3 şi N1, N2, N3, astfel cum sunt acestea definite în RNTR 2, cu excepţia:a)autovehiculelor aparţinând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare şi membrilor acestora, precum şi altor organizaţii şi persoane străine cu statut diplomatic, care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul României;b)autovehiculelor special modificate în scopul conducerii de către persoanele cu handicap, precum şi în scopul preluării şi transportării persoanelor cu handicap grav sau accentuat, astfel cum aceste persoane sunt definite în Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;c)autovehiculelor destinate a fi utilizate de forţele armate, forţele de securitate a statului, de poliţie, de jandarmerie, de poliţia de frontieră şi de pompieri;d)autovehiculelor definite conform RNTR 2 destinate serviciilor de ambulanţă şi medicină, autovehiculelor speciale echipate corespunzător pentru acordarea ajutorului de urgenţă, precum şi autovehiculelor speciale destinate serviciilor de descarcerare şi de stingere a incendiilor.(2) Excepţia prevăzută la alin. (1) lit. b) se aplică numai pentru un singur autovehicul achiziţionat în decurs de 5 ani şi atunci când autovehiculul este în proprietatea persoanei cu handicap.(3) Modificările speciale aduse autovehiculelor se înscriu de către Regia Autonomă „Registrul Auto Român" în cartea de identitate a vehiculului.(4) Lista modificărilor speciale aduse autovehiculelor este cea prevăzută în RNTR 7.(5) Autovehiculele dotate cu cutie de viteze care poate funcţiona în regim automat, deţinute de către persoanele cu handicap, conform alin. (1) lit. b), intră în categoria celor exceptate de la plata taxei, cu condiţia respectării prevederilor alin. (3).(6) În categoria autovehiculelor prevăzute la alin. (1) lit. d) se încadrează numai acele autovehicule dotate cu echipamente speciale necesare efectuării serviciilor de ambulanţă, medicină, descarcerare sau stingere a incendiilor care sunt înscrise în evidenţa staţiilor de ambulanţă, a serviciilor mobile de urgenţă şi de reanimare, precum şi a inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă. În aceeaşi categorie intră şi autovehiculele dotate cu echipamente speciale necesare efectuării serviciilor de ambulanţă, medicină sau pentru stingerea incendiilor, deţinute de operatorii economici.";
– Art. 4: „(1) Obligaţia de plată a taxei intervine: a)cu ocazia înscrierii în evidenţele autorităţii competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România şi atribuirea unui certificat de înmatriculare şi a numărului de înmatriculare; b)la repunerea în circulaţie a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 şi 8; c)la reintroducerea în parcul auto naţional a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto naţional, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7. (2) Obligaţia de plată a taxei intervine şi cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat şi pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule şi care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării." 14. Curtea observă că Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule a fost abrogată expres prin prevederile art. 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 4 martie 2013. Prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a constatat că „sintagma «în vigoare» din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe, ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare." Prin urmare, Curtea urmează să se pronunţe asupra dispoziţiilor art. 3 şi 4 din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule. 15. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 35 alin (3) referitor la îndatorirea persoanelor fizice şi juridice de a proteja şi ameliora mediul înconjurător, art. 44 alin. (1) teza întâi referitor la garantarea dreptului de proprietate şi art. 56 alin. (1) potrivit căruia cetăţenii au obligaţia de a contribui prin impozite şi taxe la cheltuielile publice. 16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, reglementată prin Legea nr. 9/2012, constituia venit la bugetul Fondului pentru mediu, care se gestiona de Administraţia Fondului pentru Mediu, în vederea finanţării programelor şi proiectelor pentru protecţia mediului [art. 1 alin. (2) din Legea nr. 9/2012]. Această taxă a fost instituită de stat în realizarea obligaţiei sale înscrise în art. 35 alin. (2) din Constituţie potrivit căruia „Statul asigură cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept", respectiv dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic (a se vedea Decizia nr. 40 din 21 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 26 februarie 2014). 17. Distinct de cele reţinute prin Decizia nr. 40 din 21 ianuarie 2014, ale cărei considerente îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, în ceea ce priveşte încălcarea principiului egalităţii în faţa legii, din perspectiva criticii potrivit căreia se instituie un tratament discriminatoriu între proprietarii care deţin autoturisme ce nu vor fi supuse transferului dreptului de proprietate şi, în consecinţă, nu vor plăti taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, şi proprietarii care cumpără autoturisme după intrarea în vigoare a legii, Curtea observă că, prin Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, a reţinut că principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. Or, cei care au transcris dreptul de proprietate anterior intrării în vigoare a textelor de lege criticate nu se află în aceeaşi situaţie cu aceia care au înscris/transcris dreptul de proprietate ulterior intrării acestora în vigoare. Fiecare dintre proprietari are o situaţie diferită, în funcţie de cadrul legal în vigoare atunci când a avut loc înscrierea/transcrierea dreptului de proprietate. În legătură cu aspectul menţionat mai sus, Curtea a reţinut că situaţia diferită în care se află cetăţenii, în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum, nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.541 din 25 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2011). Respectarea egalităţii în drepturi presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede faţă de cei cărora li se aplică, în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare. 18. Totodată, Curtea a reţinut că art. 16 din Constituţie vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit faţă de anumite categorii de persoane, dar şi necesitatea lui (Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002, şi Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012). 19. Aplicând aceste considerente de principiu la cauza de faţă, Curtea reţine că dispoziţiile de lege criticate prevăd scutirea de la plata taxei pentru proprietarii de autovehicule la care face referire art. 3 din Legea nr. 9/2012, autovehicule care au o destinaţie specială. Or, proprietarii care înscriu sau transcriu dreptul de proprietate în condiţiile art. 4 din Legea nr. 9/2012 şi cei care beneficiază de excepţiile prevăzute de art. 3 din lege nu sunt în aceeaşi situaţie juridică. Diferenţa este justificată din perspectiva scopului exceptării de la plata taxei, respectiv o categorie de autovehiculele dintre cele enumerate la art. 3 din Legea nr. 9/2012 servind interesului public, şi o altă categorie aflându-se în proprietatea unor persoane pentru care scutirea este justificată în mod obiectiv si rezonabil, raportat la situaţia particulară a acestora. 20. Totodată, Curtea reţine că obligaţia de plată a taxei are ca temei constituţional art. 35 alin. (3) şi art. 56 alin. (1) din Legea fundamentală, potrivit cărora „Persoanele fizice şi juridice au îndatorirea de a proteja şi a ameliora mediul înconjurător" şi „Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice", astfel încât critica autorului excepţiei cu privire la atingerea adusă acestor texte din Legea fundamentală nu poate fi reţinută. 21. De asemenea, Curtea reţine că este lipsită de temei critica de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 9/2012, formulată în raport cu art. 44 din Constituţie, având în vedere că, potrivit alineatelor (1) şi (7) ale normei constituţionale invocate, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege şi că dreptul de proprietate privată obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului (a se vedea, ad similis, Decizia nr. 118 din 10 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 11 mai 2015, paragraful 20). 22. În final, Curtea observă că, potrivit art. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa Guvernului nr. 40/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 655 din 31 august 2015, „Contribuabilii care au achitat taxă specială pentru autoturisme şi autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, pot solicita restituirea acesteia prin cerere adresată organului fiscal competent [...]", în termenele şi potrivit procedurii reglementate de acest articol. 23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Vasile Dorin Spiridon în Dosarul nr. 5.128/105/2013 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 3 şi 4 din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 12 aprilie 2016. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu