DECIZIE   Nr. 206 din  4 mai 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) si ale art. 35 alin. 1 teza a doua din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 471 din 26 mai 2004

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Nicoleta Grigorescu   - procuror
    Florentina Geangu     - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) si ale art. 35 alin. 1 teza a doua din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Emil Mihalcea si Stefan Sereny in Dosarul nr. 3.590/2003 al Curtii de Apel Bacau - Sectia penala.
    La apelul nominal raspunde autorul exceptiei Stefan Sereny si partea Banca Internationala a Religiilor - prin lichidator, reprezentata de consilierul juridic Dumitru Lica, lipsa fiind autorul exceptiei Emil Mihalcea, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Avand cuvantul pe fond, Stefan Sereny solicita admiterea exceptiei astfel cum a fost formulata.
    Reprezentantul Bancii Internationale a Religiilor solicita respingerea exceptiei ca nefondata.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata, apreciind ca textele legale criticate nu incalca dispozitiile constitutionale invocate de autorii exceptiei.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 12 noiembrie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 3.590/2003, Curtea de Apel Bacau - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) si ale art. 35 alin. 1 teza a doua din Codul de procedura penala. Exceptia a fost ridicata de Emil Mihalcea si Stefan Sereny, inculpati in dosarul mentionat.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin ca dispozitiile legale criticate, referitoare la competenta materiala de prima instanta a Curtii de Apel, determinata dupa calitatea persoanei, respectiv cele referitoare la competenta instantelor in caz de indivizibilitate sau conexitate, incalca prevederile constitutionale ale art. 16 referitoare la egalitatea in fata legii si a autoritatilor publice, cu consecinta aplicarii unui tratament discriminatoriu, fata de calitatea pe care a avut-o unul dintre autori, aceea de judecator la Judecatoria Babadag. Se considera, de asemenea, ca dispozitiile art. 28^1 pct. 1 lit. b) si ale art. 35 alin. 1 teza a doua din Codul de procedura penala incalca prevederile art. 21 din Constitutie, republicata, referitoare la dreptul de acces liber la justitie, precum si dispozitiile referitoare la dreptul la un proces echitabil, intrucat nu asigura posibilitatea folosirii tuturor cailor de atac prevazute in legea procesuala penala. Stefan Sereny mai sustine ca tratamentul prevazut de art. 35 alin. 1 teza a doua din Codul de procedura penala il dezavantajeaza cu atat mai mult cu cat, la data comiterii faptelor, nu avea o calitate care sa atraga competenta de judecata a Curtii de Apel.
    Curtea de Apel Bacau - Sectia penala considera ca exceptia este neintemeiata intrucat stabilirea competentei dupa calitatea inculpatului este compatibila cu principiile unei societati democratice, nefiind incalcat astfel principiul egalitatii consacrat in art. 16 din Constitutie, republicata. Se mai arata ca, pentru o buna administrare a justitiei, in caz de indivizibilitate sau de conexitate, se impune judecarea cauzelor de catre aceeasi instanta, masura care este de natura sa asigure stabilirea adevarului si sa creeze conditii pentru ca inculpatii sa-si poata organiza o aparare eficienta. Prin aceasta nu se incalca dreptul la un proces echitabil si nici o alta prevedere din Constitutie.
    In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 privind organizarea si functionarea institutiei Avocatul Poporului, cu modificarile ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al acestei institutii.
    Guvernul apreciaza ca dispozitiile criticate nu contravin principiului reglementat de art. 16 din Constitutie, republicata, intrucat nu creeaza privilegii si discriminari in raport de criteriile egalitatii in drepturi inscrise in art. 4 din Constitutie, republicata. Stabilirea competentelor instantelor judecatoresti este atributul exclusiv al legiuitorului, astfel cum se prevede in art. 126 alin. (2) din Constitutie, republicata, iar instituirea unei competente personale nu se face in mod discriminatoriu, ci in raport cu specializarea ceruta de calitatea oficiala a persoanei in cauza. Pentru aceste motive - arata Guvernul - art. 35 alin. 1 din Codul de procedura penala, care reglementeaza competenta de judecata a infractiunilor aflate in raport de conexitate sau indivizibilitate, nu semnifica aplicarea unui tratament discriminatoriu faptuitorilor care nu au ei insisi calitatea ceruta de lege pentru a determina o anumita competenta a instantei. Dispozitiile legale criticate nu incalca, in opinia Guvernului, nici dreptul de acces la justitie, deoarece nu inlatura posibilitatea inculpatilor de a beneficia de drepturile si garantiile procesuale instituite prin lege, in cadrul unui proces echitabil, public si intr-un termen rezonabil, judecat de catre o instanta independenta, impartiala si stabilita prin lege. De asemenea, posibilitatea exercitarii unei singure cai de atac impotriva hotararilor pronuntate de aceste instante nu reprezinta o incalcare a art. 16 si 21 din Legea fundamentala, deoarece principiul egalitatii in drepturi nu inseamna uniformitate, iar, in acest context, dreptul de acces la justitie nu presupune accesul la toate structurile judecatoresti. In concluzie, Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
    Avocatul Poporului considera ca nu poate fi retinuta neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 35 alin. 1 teza a doua din Codul de procedura penala fata de prevederile art. 16 din Constitutie, republicata, deoarece regimul diferit, sub raportul competentei instantelor, este consecinta situatiei in care se gasesc inculpatii care au savarsit infractiuni aflate in raport de conexitate sau indivizibilitate, fata de cei care nu au savarsit infractiuni aflate intr-un astfel de raport. Stabilirea competentei, in caz de indivizibilitate sau conexitate, este atributul exclusiv al legiuitorului, conform art. 126 alin. (2) din Constitutie, republicata, iar acesta poate institui, in considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale si diferite de procedura, ceea ce nu este contrar principiului egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, atat timp cat aceste reguli asigura egalitatea cetatenilor. Cu privire la dispozitiile art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedura penala, raportate la art. 16 din Constitutie, republicata, se arata ca textul nu cuprinde privilegii sau discriminari, asa incat nu contravine acestor dispozitii constitutionale.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, precum si ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei il constituie dispozitiile art. 28^1 pct. 1 lit. b) si art. 35 alin. 1 teza a doua din Codul de procedura penala, avand urmatorul cuprins:
    - Art. 28^1 pct. 1 lit. b): "Curtea de Apel: 1. judeca in prima instanta: [...]
    b) infractiunile savarsite de judecatorii de la judecatorii si tribunale, de procurorii de la parchetele de pe langa aceste instante, precum si de notarii publici;";
    - Art. 35 alin. 1 teza a doua: "In caz de indivizibilitate sau conexitate, daca competenta in raport cu diferitii faptuitori ori diferitele fapte [...] apartine unor instante de grad diferit, competenta de a judeca toate cauzele reunite revine instantei superioare in grad."
    Autorii exceptiei sustin ca dispozitiile legale criticate incalca prevederile constitutionale ale art. 16, referitoare la egalitatea in fata legii si a autoritatilor publice si ale art. 21 referitoare la dreptul de acces liber la justitie, avand ca o componenta fundamentala dreptul la un proces echitabil. Se arata ca, in speta, competenta de judecata in prima instanta a Curtii de Apel, atrasa pentru unul dintre autorii exceptiei de calitatea de magistrat, iar pentru celalalt de legatura intre infractiunile pentru care au fost trimisi in judecata cei doi inculpati, este discriminatorie si ii priveaza de calea de atac a apelului.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta este neintemeiata si urmeaza sa fie respinsa pentru urmatoarele considerente:
    Potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, republicata, "Competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege". Prin urmare, stabilirea competentelor instantelor judecatoresti, inclusiv in caz de indivizibilitate sau conexitate, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Acesta poate stabili, in considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedura, precum si modalitati de exercitare a drepturilor procedurale, fiind tinut desigur ca, in procesul de legiferare, sa se circumscrie cadrului constitutional.
    In ceea ce priveste critica dispozitiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) si art. 35 alin. 1 teza a doua din Codul de procedura penala in raport de prevederile art. 16 din Constitutie, republicata, aceasta nu poate fi retinuta cata vreme prevederile criticate nu contin privilegii sau discriminari in raport cu criteriile egalitatii in drepturi inscrise in art. 4 din Constitutie, republicata, iar situatia juridica a anumitor categorii de persoane (in speta judecatorii de la judecatorii, pe de o parte, respectiv inculpatii care au savarsit infractiuni aflate in raport de conexitate sau indivizibilitate, pe de alta parte), justifica aplicarea unui tratament diferit, in scopul unei mai bune infaptuiri a justitiei. De altfel Curtea Constitutionala a statuat in jurisprudenta sa ca art. 16 din Constitutie vizeaza "egalitatea in drepturi intre cetateni in ceea ce priveste recunoasterea in favoarea acestora a unor drepturi si libertati fundamentale, nu si identitatea de tratament juridic asupra aplicarii unor masuri, indiferent de natura lor. In felul acesta se justifica nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit fata de anumite categorii de persoane, dar si necesitatea lui". (Decizia nr. 25 din 23 februarie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 136 din 1 aprilie 1999).
    Curtea constata, de asemenea, ca textele de lege criticate nu incalca prevederile art. 21 din Constitutie, republicata, cata vreme accesul liber la justitie este asigurat prin posibilitatea partilor de a se adresa instantei de judecata si de a declara recurs impotriva hotararii instantei de fond, exercitarea dreptului oricarei persoane de a se adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime nefiind ingradita prin stabilirea unei singure cai de atac (recursul). In acest sens Curtea Constitutionala a retinut in mod constant in jurisprudenta sa ca accesul la justitie nu presupune, in toate cazurile, accesul la toate structurile judecatoresti si la toate caile de atac prevazute de lege. De altfel, in ceea ce priveste dispozitiile art. 28^1 pct. 1 lit. b) din Codul de procedura penala, acestea au mai format obiectul controlului de constitutionalitate, in raport de prevederile art. 21 din Constitutie. Statuand in sensul constitutionalitatii textelor criticate, Curtea a retinut ca "faptul ca nu se poate folosi, in cauza, calea de atac a apelului nu afecteaza drepturile procesuale ale inculpatului, avand in vedere dispozitiile art. 385^6 alin. 3 din Codul de procedura penala, care prevad ca recursul, in acest caz, nu se limiteaza la motivele de casare enumerate de art. 385^9 din Codul de procedura penala, iar instanta este obligata sa examineze intreaga cauza sub toate aspectele". (Decizia nr. 156 din 17 aprilie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 357 din 26 mai 2003). Intrucat nu au intervenit elemente noi care sa determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii, solutia adoptata si considerentele pe care aceasta s-a intemeiat sunt valabile si in prezenta cauza, inclusiv in ceea ce priveste critica prevederilor art. 35 alin. (1) teza a doua din Codul de procedura penala, formulata fata de acelasi temei constitutional si cu aceeasi motivare.
    In sfarsit, Curtea mai retine ca prevederile criticate nu incalca dreptul la un proces echitabil, reglementat de prevederile art. 21 alin. (3) din Constitutie, republicata, precum si de prevederile art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, intrucat nu inlatura posibilitatea inculpatilor de a beneficia de drepturile si garantiile procesuale instituite prin lege, in cadrul unui proces public, judecat de catre o instanta independenta, impartiala si stabilita prin lege, intr-un termen rezonabil, conditii care sunt asigurate si in situatia judecarii cauzelor in prima instanta de catre curtile de apel. Totodata, textele criticate asigura dreptul la doua grade de jurisdictie in materie penala, reglementat de art. 2 din Protocolul nr. 7 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) si al art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b) si ale art. 35 alin. 1 teza a doua din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Emil Mihalcea si Stefan Sereny in Dosarul nr. 3.590/2003 al Curtii de Apel Bacau - Sectia penala.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 4 mai 2004.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Florentina Geangu