Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, excepţie ridicată de Corina Nadia Pop în Dosarul nr. 1.159/112/2014 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 535D/2015.2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, arătând că, asupra textelor de lege criticate, Curtea s-a mai pronunţat prin deciziile nr. 743 din 3 noiembrie 2015 şi nr. 821 din 26 noiembrie 2015.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 22 ianuarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1.159/112/2014 Tribunalul Bistriţa-Năsăud - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice. Excepţia a fost invocată într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de anulare parţială a Ordinului prefectului judeţului Bistriţa-Năsăud nr. 37 din 1 aprilie 2014, emis cu aplicarea prevederilor din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, privind promovarea autorului excepţiei în gradul profesional următor, sub aspectul stabilirii cuantumului salariului de bază. S-a solicitat, de asemenea, stabilirea salariului de bază la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare, la nivelul treptei întâi de salarizare utilizate în anul 2010, precum şi obligarea prefectului să modifice în acest sens ordinul menţionat şi plata drepturilor salariale la zi, actualizate, calculate la data pronunţării instanţei.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată, în esenţă, că prin textele de lege criticate se aduce atingere dispoziţiilor art. 16, raportate la cele ale art. 4 alin. (2) din Legea fundamentală, deoarece un funcţionar promovat în grad profesional superior, salarizat la nivelul treptei trei de salarizare al acelui grad, este lipsit de posibilitatea avansării în treapta întâi de salarizare, deoarece treptele de salarizare nu mai sunt reglementate în legislaţia actuală, fiind abrogate prin Legea nr. 330/2009, dar acestea se aplică de facto în temeiul legilor anuale de salarizare, care permit stabilirea unor salarii diferite la muncă egală. Întrucât salarizarea funcţionarilor publici nu se mai face în funcţie de trepte, există situaţii cum este aceea a funcţionarului public recrutat sau promovat care este salarizat la nivelul treptei trei de salarizare al gradului profesional ocupat, şi există funcţionari publici transferaţi sau redistribuiţi pe o funcţie publică, care primesc salariu corespunzător treptelor întâi sau doi de salarizare în gradul profesional ocupat, pentru care cuantumul salariului a rămas la acelaşi nivel. Inegalitatea rezultă astfel între situaţia funcţionarului public transferat, care păstrează salarizarea corespunzătoare treptei în care se află şi funcţionarul public promovat, care va avea un salariu limitat la nivelul treptei trei de salarizare din gradul său, fără a mai avea posibilitatea avansării în treapta întâi de salarizare.6. Autorul excepţiei mai arată că dreptul de a fi retribuit echitabil, ce intră în conţinutul dreptului la muncă, este negat unui funcţionar public promovat în urma unui examen într-un grad profesional superior, raportat la situaţia unui funcţionar public transferat sau redistribuit pe un post identic sau echivalent. Se creează astfel o limitare permanentă a dreptului funcţionarilor publici din prima categorie, la un salariu echivalent cu acela al salariaţilor din cea de-a doua categorie, ceea ce aduce atingere dreptului la muncă, precum şi prevederilor art. 53 din Constituţie. 7. Tribunalul Bistriţa-Năsăud - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, deoarece prin textele de lege criticate se creează o situaţie ce discriminează funcţionarii publici nou-încadraţi prin recrutare sau promovaţi, raportat la funcţionarii publici transferaţi sau redistribuiţi pe un post identic sau echivalent, în situaţia în care desfăşurând activităţi similare, în condiţii identice, atât de studii, cât şi de vechime în muncă, sunt remuneraţi la un nivel inferior. 8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv la considerentele de principiu reţinute prin Deciziile nr. 669 din 26 iunie 2012 şi nr. 6 din 7 ianuarie 2013. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 5 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 15 noiembrie 2013, având următorul cuprins: „(1) În anul 2014, pentru personalul nou-încadrat pe funcţii, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, precum şi pentru personalul promovat în funcţii sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică în care acesta este încadrat sau din instituţiile subordonate acestora, în cazul în care nu există o funcţie similară în plată.(2) Pentru funcţionarii publici care se transferă, sunt redistribuiţi din corpul funcţionarilor publici sau sunt reintegraţi în funcţie, potrivit legii, în cursul anului 2014, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică în care acesta este încadrat.(3) În cazul funcţionarilor publici nou-încadraţi sau promovaţi, nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare este cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010."13. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 4 alin. (2) referitoare la criteriile de nediscriminare, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 41 privind munca şi protecţia socială a muncii şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009 [care reglementa în art. 7 din secţiunea a 2-a a anexei nr. III - „Reglementări specifice funcţionarilor publici" trei trepte de salarizare pentru funcţionarii publici de execuţie definitivi, pentru fiecare grad profesional deţinut], a fost abrogată prin dispoziţiile art. 39 lit. w) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010. Această intervenţie legislativă a avut ca scop evitarea posibilelor dezechilibre financiare pe care aplicarea Legii-cadru nr. 330/2009 le-ar fi putut provoca. 15. Curtea mai observă că, până la apariţia Legii-cadru nr. 284/2010, salarizarea funcţionarului public se realiza ţinânduse cont de funcţia în care era încadrat, clasa din care făcea parte, gradul şi treapta de salarizare, şi vechimea în muncă. Prin art. 41 pct. 2 din Legea-cadru nr. 284/2010, s-au abrogat prevederile cuprinse în art. 65 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, ce reglementau posibilitatea promovării în trepte de salarizare, trepte care, până la momentul abrogării, erau recunoscute în cadrul aceluiaşi grad profesional. Prin urmare, începând cu anul 2011, au fost eliminate treptele de salarizare, iar, în acest context, la stabilirea salariului pentru un funcţionar public se are în vedere funcţia, respectiv clasa de salarizare, gradul profesional care urmăreşte să asigure posibilitatea diferenţierii salariilor de bază individuale în raport cu nivelul pregătirii profesionale a fiecărei persoane şi experienţa acesteia în muncă, iar în cadrul fiecărui grad profesional, vechimea în muncă, ce conţine 5 gradaţii. 16. Curtea reţine, din interpretarea art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, că acestea stabilesc, de principiu, salarizarea funcţionarilor publici pe funcţii, pentru personalul numit/încadrat în aceeaşi instituţie/autoritate publică pe funcţii de acelaşi fel, constituind dispoziţii cu caracter general, în timp ce, prin completare la aceste dispoziţii, alin. (3) al art. 5 din acelaşi act normativ constituie prevederi speciale, prin care se stabileşte salarizarea funcţionarilor nou-încadraţi şi a celor promovaţi. 17. Curtea reţine, astfel, referitor la pretinsa încălcare a art. 16 alin. (1) din Constituţie, făcând referire la jurisprudenţa sa, că situaţia diferită în care se găsesc persoanele, în funcţie de aplicarea principiului tempus regit actum, nu poate fi considerată ca fiind contrară dispoziţiilor constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor. De altfel, art. 16 din Constituţie vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit faţă de anumite categorii de persoane, ci şi necesitatea lui (a se vedea în acest sens, Decizia nr. 743 din 3 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 15 ianuarie 2016, paragrafele 26, 29 şi 32). 18. Distinct de cele reţinute, Curtea observă, cu acest prilej, că autorul critică diferenţa de salarizare existentă între acesta şi ceilalţi funcţionari publici care au avansat în treptele de salarizare superioare treptei 3, sub imperiul actelor normative anterioare Legii-cadru nr. 284/2010, şi între acesta şi funcţionarii publici care se transferă, sunt redistribuiţi din corpul funcţionarilor publici sau sunt reintegraţi în funcţie şi care, la rândul lor, avansaseră în treptele de salarizare superioare treptei 3, sub imperiul actelor normative anterioare Legii-cadru nr. 284/2010. 19. Referitor la aceste critici, Curtea reţine că, potrivit art. 56 din Legea nr. 188/1999, ocuparea funcţiilor publice se face prin: promovare, transfer, redistribuire, recrutare alte modalităţi prevăzute expres de lege. În ceea ce priveşte promovarea, situaţie în care se află autorul excepţiei, Curtea observă că aceasta este definită ca modalitatea de dezvoltare a carierei, prin ocuparea unei funcţii publice superioare. Promovarea în funcţia publică de execuţie în gradul profesional imediat superior celui deţinut de funcţionarul public se face prin concurs sau examen, organizat semestrial de către autorităţile şi instituţiile publice, prin transformarea postului ocupat de funcţionarul public, ca urmare a promovării concursului sau examenului (art. 64 din Legea nr. 188/1999). Potrivit textului de lege criticat, salariul funcţionarilor publici va creşte în urma promovării, ajungând la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare, corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010. 20. Curtea observă, referitor la transfer, că acesta poate avea loc în interesul serviciului sau la cererea funcţionarului public. Transferul în interesul serviciului se poate face numai cu acordul scris al funcţionarului public transferat. Transferul în interesul serviciului se face într-o funcţie publică de aceeaşi categorie, clasă şi grad profesional cu funcţia publică deţinută de funcţionarul public sau într-o funcţie publică de nivel inferior, în acest din urmă caz numai cu acordul sau la cererea funcţionarului public (art. 90 din Legea nr. 188/1999). 21. Referitor la redistribuirea funcţionarilor publici, Curtea observă că aceasta se face de către Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, într-o funcţie publică de aceeaşi categorie, clasă şi acelaşi grad profesional cu funcţia publică deţinută de funcţionarul public. Redistribuirea se poate face şi într-o funcţie publică inferioară vacantă, cu acordul scris al funcţionarului public (art. 104 din Legea nr. 188/1999). 22. În ceea ce priveşte reintegrarea, Curtea constată că acesta se dispune, la solicitarea funcţionarului public, de instanţa care a constatat nulitatea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu (art. 106 din Legea nr. 188/1999). 23. Din analiza situaţiilor anterior menţionate, Curtea reţine că acestea nu sunt similare, scopul urmărit fiind diferit pentru fiecare dintre acestea, astfel încât principiul egalităţii nu poate fi aplicat în cazul funcţionarilor ale căror raporturi de muncă sunt supuse incidenţei lor. 24. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. Or, funcţionarii care promovează sub imperiul actelor normative adoptate ulterior intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 284/2010, care a eliminat treptele de salarizare, nu se află în aceeaşi situaţie cu aceia care au promovat anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, când erau reglementate trepte de salarizare. Respectarea egalităţii în drepturi presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede faţă de cei cărora li se aplică, în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare. 25. Cât priveşte critica referitoare la încălcarea dreptului de a fi retribuit echitabil, ce intră în conţinutul dreptului la muncă, Curtea reţine că prin Decizia nr. 896 din 30 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 5 octombrie 2011, reiterând cele statuate prin Decizia nr. 289 din 7 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 7 iulie 2005, a statuat că atât încadrarea prin lege a diferiţilor funcţionari publici în anumite categorii, clase şi grade profesionale, cât şi salarizarea conform acestei încadrări nu reprezintă drepturi fundamentale, care nu s-ar putea modifica, pentru viitor, tot prin lege. Astfel, legiuitorul este în drept să modifice sistemul de salarizare existent ori să îl înlocuiască cu altul nou, considerat mai adecvat pentru atingerea scopului urmărit, având în vedere şi resursele financiare disponibile în diferite perioade de timp. De asemenea, ţine de opţiunea liberă a legiuitorului încadrarea în categorii, clase şi grade profesionale a funcţionarilor publici (a se vedea, ad similis, Decizia nr. 743 din 3 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 15 ianuarie 2016, paragraful 31). 26. În final, Curtea reţine că prevederile art. 53 din Constituţie nu sunt incidente în cauză. 27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Corina Nadia Pop în Dosarul nr. 1.159/112/2014 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 5 alin. (1)-(3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 12 aprilie 2016. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Cristina Cătălina Turcu