DECIZIE Nr.
205 din 4 martie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 281 1 si art. 281 2 din Codul de
procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 298 din 7 mai 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Acsinte Gaspar -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2811 şi
art. 2812 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Cristina Ioancea în Dosarul nr. 13.281/3/2009 al Tribunalului
Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse
la dosar de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, prin care
solicită acordarea unui termen de judecată în vederea angajării
unui apărător.
Reprezentantul Ministerului Public solicită
respingerea cererii de amânare, întrucât excepţia de
neconstituţionalitate a fost ridicată la data de 6 august 2009, iar
autorul acesteia a avut suficient timp pentru angajarea unui apărător.
Curtea, deliberând, în temeiul dispoziţiilor art.
14 din Legea nr. 47/1992 coroborate cu cele ale art. 156 alin. 1 din Codul de
procedură civilă, respinge cererea de amânare a cauzei.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate, cu referire la jurisprudenţa Curţii
Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 12 august 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 13.281/3/2009, Tribunalul Bucureşti
- Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2811
şi art. 2812 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Cristina loancea în cadrul soluţionării unui recurs
civil.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate
sunt neconstituţionale, întrucât nu precizează termenul în care se
poate cere instanţei de judecată să lămurească
dispozitivul unei hotărâri definitive şi irevocabile, şi astfel
se poate schimba în totalitate o hotărâre judecătoresc
definitivă şi irevocabilă.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a
civilă şi-a exprimat opinia în sensul
netemeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de
vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 2811 şi art. 2812
din Codul de procedură civilă, cu următorul cuprins:
-Art. 2811: „In cazul în care sunt
necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea
dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziţii potrivnice,
părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea
să lămurească dispozitivul sau să înlăture
dispoziţiile potrivnice.
Instanţa va rezolva cererea de
urgenţă, prin încheiere dată în camera de consiliu, cu citarea
părţilor.
Incheierea se va ataşa la hotărâre atât în
dosarul cauzei, cât şi în dosarul de hotărâri al
instanţei.";
-Art. 2812: „Dacă prin
hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra
unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe
sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi
termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva
acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după
casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare.
Cererea se soluţionează de
urgenţă, cu citarea părţilor, prin hotărâre
separată. Prevederile art. 2811 alin. 3 se aplică în mod
corespunzător.
Dispoziţiile prezentului articol se aplică
şi în cazul când instanţa a omis să se pronunţe asupra
cererilor martorilor, experţilor, traducătorilor, interpreţilor
sau apărătorilor, cu privire la drepturile lor."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate
consideră că dispoziţiile de lege criticate contravin
prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un
proces echitabil şi celor ale art. 6 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
referitoare la dreptul la un proces echitabil Examinând excepţia de
neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a pronunţat în
numeroase cauze asupra dispoziţiilor criticate din Codul de procedură
civilă, raportate la aceleaşi prevederi constituţionale ca
şi cele invocate în prezenta cauză, constatând
constituţionalitatea acestora.
Astfel, prin Decizia nr. 3 din 11 ianuarie 2007, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 131 din 22 februarie 2007,
Curtea a reţinut, în esenţă, că prin procedura
reglementată de dispoziţiile legale criticate partea care
formulează o cerere de lămurire privind înţelesul, întinderea
sau aplicarea dispozitivului, în temeiul art. 2811 din acelaşi
cod, nu urmăreşte schimbarea soluţiei pronunţate de
instanţa de judecată, ci doar îndreptarea unor erori materiale sau
înlăturarea unor neclarităţi ivite cu privire la dispozitiv.
Instanţa care soluţionează o astfel de cerere nu judecă
fondul cauzei, ci interpretează măsurile dispuse prin hotărârea
a cărei lămurire se doreşte, în scopul înlăturării
dificultăţilor ivite în faza de executare a acestora.
Prin urmare, Curtea a reţinut că,
nereprezentând o cale de atac împotriva hotărârii pronunţate în
prealabil de instanţă, cererea privind lămurirea dispozitivului
poate fi formulată de către părţi ori de câte ori
împrejurările concrete ale executării hotărârii o impun, ceea ce
nu contravine Legii fundamentale.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură
să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele,
cât şi soluţia deciziei menţionate îşi păstrează
valabilitatea şi în prezenta cauză.
Având în vedere aceleaşi argumente, Curtea
reţine că dispoziţiile de lege criticate nu contravin nici
prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un
proces echitabil.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2811 şi art. 2812 din Codul
de procedură civilă, excepţie ridicată de Cristina Ioancea
în Dosarul nr. 13.281/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a
IV-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 4 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean