DECIZIE Nr.
204 din 17 februarie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 34 alin. (1) din Ordonanta
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 149 din 10 martie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel
Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. (1) din Ordonanţa
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată
de Ion Negoescu în Dosarul nr. 7.459/302/2008 al Judecătoriei Sectorului 5
Bucureşti - Secţia a II-a civilă.
La apelul nominal răspunde
autorul excepţiei, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a
fost legal îndeplinită.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate solicită
admiterea acesteia, conform notelor scrise depuse la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public
pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca
neîntemeiată, considerând că textele legale criticate nu încalcă prevederile
constituţionale invocate în susţinerea excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 13 august 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 7.459/302/2008, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a
II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. (1) din Ordonanţa
Guvernului nr. 2/2001, excepţie ridicată de Ion Negoescu în cauza ce are ca
obiect judecarea plângerii contravenţionale formulate de autorul excepţiei.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 34 alin. (1) din
Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 contravin prevederilor art. 23 alin. (11) din Constituţie,
deoarece, prin felul în care este reglementată procedura în faţa instanţei de
judecată, procesul-verbal de constatare a contravenţiei „beneficiază aprioric
de prezumţia simplă de adevăr şi legalitate". Totodată, în susţinerea
excepţiei sunt invocate şi dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât nu sunt îndeplinite
garanţiile unui proces echitabil.
Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a
civilă apreciază că excepţia este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile legale criticate sunt constituţionale, deoarece nu aduc atingere
prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile autorului excepţiei şi ale procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) teza finală din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 34
alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată prin
Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu
modificările şi completările ulterioare, având următorul cuprins:
- Art. 34 alin. (1): „Instanţa
competentă să soluţioneze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost
introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o şi pe celelalte persoane
citate, dacă aceştia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute
de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei
procesului-verbal, şi hotărăşte asupra sancţiunii, despăgubirii stabilite,
precum şi asupra măsurii confiscării. [...]".
Prevederile constituţionale invocate în motivarea
excepţiei sunt cele ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumţia de
nevinovăţie. Totodată, sunt invocate şi dispoziţiile art. 6 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul
la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată că dispoziţiile legale criticate nu încalcă art. 23 alin. (11)
din Constituţie, fiind în deplin acord cu exigenţele art. 6 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, iar
procedura de soluţionare a plângerii împotriva procesului-verbal de stabilire
şi sancţionare a contravenţiei nu reglementează răsturnarea sarcinii probei,
ci, mai degrabă, posibilitatea contravenientului de a-şi exercita pe deplin
dreptul la apărare.
Textul de lege criticat a mai format obiect al controlului de constituţionalitate. Astfel, de exemplu, prin
Decizia nr. 490 din 6 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 401 din 28 mai
2008, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a
mai multor texte din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, reţinând, în esenţă,
referitor la art. 34 din ordonanţă, că „instanţa competentă să soluţioneze
plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a
contravenţiei este obligată să urmeze anumite reguli procedurale distincte de
cele ale dreptului procesual civil, în virtutea cărora [...] sarcina probei
aparţine celui care afirmă ceva în instanţă. Astfel, alin. (1) al textului de
lege menţionat stabileşte, fără distincţii, că instanţa competentă să
soluţioneze plângerea
verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o
şi pe celelalte persoane citate, între care, potrivit art. 33 din ordonanţă, şi
organul care a aplicat sancţiunea, administrează orice alte probe prevăzute de
lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei
procesului-verbal, şi hotărăşte asupra sancţiunii, despăgubirii stabilite,
precum şi asupra măsurii confiscării".
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţată de Curte prin
deciziile menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o sunt
valabile şi în prezenta cauză.
Având în vedere aceste considerente, Curtea reţine că
sunt respectate dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic
al contravenţiilor, excepţie ridicată de Ion Negoescu în Dosarul nr.
7.459/302/2008 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 februarie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta